Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1538/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1538
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții A, iu, G, G, G, G, -, A, G, G, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, din P,-, jud. și pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3095 pronunțată la data de 8 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți reprezentați de avocat din Baroul Prahova și recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face proba cu alte înscrisuri de înțelege să se folosească în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți arată că se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de recurenta pârâtă, întrucât până la acest termen de judecată avut timp suficient să depună înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea recursului.
Curtea respinge cererea de acordarea a unui nou termen de judecată formulată de apărătorul recurentei pârâte, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți arată că pârâta nu depus nici un act concludent la dosar, prin care să facă dovada introducerii în salariul de bază primei de aprovizionare toamnă iarnă cum de altfel nu a putut proba nici cu privire la introducerea în salariul de bază primei de pentru anul 2007.
Se arată că sumele solicitate prin precizările la acțiune reprezintă salariul minim pe ramură, șa cum este prevăzut în art. 130 și 176 alin. 1 și 2 la Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea celui de-al doilea capăt de cerere vizând acordarea contravalorii aprovizionării toamnă - iarnă.
Cu privire la recursul formulat de pârâta SC s- solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că mecanismul introducerii primelor de Paște și în salariul de bază, este același cu cel prin care s- demonstrat introducerea în salariul de bază a primelor reprezentând aprovizionarea toamnă - iarnă.
Astfel prin adresa nr. 1451/13.03.2003 se comunică sucursalelor modificarea și completarea art. 90, 91, 92, și 168 din CCM respectiv la alin. al art. 168 se precizează că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității negociate cu .
Prin adresa 1453 din 14 martie 2003 trimite către toate sucursalele urmare negocierii dintre partenerii sociali, indicatorii aprobați privind numărul mediu de personal și fondurile de salarii, pentru anul 2003. În fondul de salarii comunicat fiind cuprinse efectele aplicării prevederilor Actului adițional înregistrat cu nr. 1602 /2003, prin care suplimentările salariale de la alin. 1 al art. 168 din CCM au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Dovada privind transmiterea telexului nr.2414 din 29 mai 2008 către Câmpina rezultă chiar din conținutul adresei de înaintare a acestuia.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții A, iu, G, G, G, G, -, A, G, G, -, și, au chemat în judecată pe pârâta SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să le achite fiecăruia suma de 2000 lei, reprezentând prima de C 2007, care nu le-a fost acordată, sumă ce urmează a fi reactualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei să achite fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă -iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin. 1 si 2 din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007, sumă ce se va reactualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
In motivarea acțiunii formulate reclamanții au arătat că au fost încadrați în muncă la SA - Baza de Operațiuni Speciale la Câmpina, în diferite funcții.
Prin contractul colectiv de muncă, art. 168, s-a prevăzut că, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA, care pentru anul 2003 fost inclusă în salariul de baza al fiecărui salariat, iar ulterior nu a mai fost plătită.
Reclamanții au menționat că au formulat anterior acțiune pentru plata acestor prime pe perioada 2005 - 2007 și acțiunea le-a fost admisa prin sentința civilă nr. 164/21.01.2008, prin prezenta acțiune solicitând doar prima pentru C 2007, pe care nu au solicitat -o anterior.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere reclamanții au susținut că prin contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin. 1 și 2, se prevede ca, cu ocazia unor evenimente anuale Paște, Ziua Meseriei, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă ) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, drept salarial suplimentar ce nu le-a fost achitat până la data formulării acțiunii.
Prin precizarea la acțiune reclamanții au arătat că solicită ca pârâta să fie obligată să le plătească la fiecare suma de 1628 lei, reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005, 2006 și 2007, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Aceștia au mai arătat că în conformitate cu adresele comunicate de pârâtă în teritoriu, către toate sucursalele sale, a rezultat cuantumul unui salariu minim, în funcție de care se calculează aceste prime, după cum urmează: în luna octombrie 2005 -528 lei, în luna octombrie 2006 - 480 lei, în luna octombrie 2007 - 620 lei.
De asemenea, reclamanții, și au formulat precizare la acțiunea formulată prin care au solicitat obligarea pârâtei să le plătească la fiecare suma de 1.008 lei, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă -iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art. 176 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005 -2006, sumă pentru care s-a solicitat reactualizarea conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Reclamanții au precizat că nu mai sunt salariații pârâtei, contractul acestora individual de muncă încetând conform art. 79 alin. 1 din Codul muncii în luna februarie 2007, respectiv martie 2007 și din acest motiv au formulat prezenta precizare la acțiune.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretenției privind obligarea societății pârâte la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă pe anii 2005 - 2007 fie pe cale de excepție ca prescrisă sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fie pe fond, ca neîntemeiată. S-a solicitat, de asemenea, respingerea pretenției privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând prima de C pe anul 2007, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește prima de aprovizionare toamnă -iarnă pârâta a afirmat că venitul anual în luna octombrie a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, efectiv din anul 1998, astfel cum s-a prevăzut prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA din 1997, la art. 168 "
Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
S-a susținut că adresele comune RA SA - sindicat nr. 2328/08.10.1997 și nr. 2412 /29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit s-a operat în mod efectiv, în Contractul colectiv de muncă SA din perioada 1998-2001, prevederea sus-citată îmbrăcând următoarea forma ". Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de baza ( conform telexului nr. 2412 /1998 )".
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, pârâta a menționat că venitul la care se referă art. 176 alin.1 CCM ramură nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit, reglementat ca măsură de protecție socială, drept pentru care prezenta acțiune se încadrează pe deplin, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art. 283 lit. e Codul muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților s-a susținut de către pârâtă că art. 176 din contractul colectiv de muncă a stabilit doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului constând în venitul anual din luna octombrie pentru "aprovizionarea de toamnă -iarnă" nu dă naștere unui drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani cu acest titlul, iar faptul în sine al inexistentei negocierilor pentru acordarea distinctă (inclusiv condiții, cuantum ) a venitului anual în luna octombrie pentru " aprovizionarea toamnă-iarnă" implicit inexistența unei clauze explicite în acest sens în CCM din anii 2004- 2007 atrage, în opinia pârâtei inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie pentru " aprovizionarea de toamnă-iarnă", care să fie acordat de pârâtă pentru aceasta perioadă, pârâta a susținut că reclamantul nu este creditor în raportul juridic de drept substanțial - obligațional invocat și, în mod corespunzător în plan procesual este lipsit de calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei s-a afirmat că venitul anual în luna octombrie pentru " aprovizionarea toamnă - iarnă" nu s-a datorat conform art. 1 și 2 din art. 176 CCM întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, excepție de la aplicarea alin. 1 și 2 din art. 176 CCM.
Tribunalul Prahova prin sentința nr. 3095 din 8 decembrie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți, cu obligarea pârâtei să plătească pentru fiecare dintre reclamanți drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 1387 lei reprezentând prima de C pe anul 2007, sumă ce va fi reactualizata cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură ca neîntemeiat.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2400 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția prescripției extinctive, cererea de chemare în judecată a vizat plata unor drepturi salariale suplimentare, motiv pentru care în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii care reglementează un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (luna octombrie a anului pentru care se solicita suplimentarea salariala pentru aprovizionarea toamnă -iarnă sau în cazul premiilor de Paște și de C, lunile aprilie și decembrie ale anilor respectivi ), termen care în speță nu se împlinise la data înregistrării cererii de chemare în judecată - 29.09.2008.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că reclamanții au justificat legitimarea procesuala activă motivat de faptul că, potrivit art. 3 din Contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, în principal stabilirea drepturilor minime ale salariaților și a obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contactului individual de muncă, salarizarea, protecția socială a salariaților. Astfel, drepturile negociate prin contractul colectiv de muncă sunt stipulate în favoarea salariaților și nu a sindicatului, așa cum a susținut pârâta din prezenta cauză, astfel că aceștia sunt îndrituiți în formularea prezentei acțiuni, fiind creditori în cadrul raportului juridic obligațional dedus judecății, în care societatea pârâtă are calitatea de debitoare.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte până la data disponibilizării, când raporturile de muncă au încetat.
Potrivit disp. art. 176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie, termică, petrol și gaze pe anul 2005-2007, în cazul unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, salariații urmează a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
Prin dispozițiile art. 176 alin.2.- 6 din contractul colectiv de muncă pe ramură s-a reglementat condițiile de acordare a acestor sporuri, respectiv condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare, iar cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale în vederea stabilirii valorii concrete care se acordă.
Art. 176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură instituie o excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a dreptului salarial suplimentar în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă iarnă, doar în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit art.168, al.3 din contractul colectiv de muncă pentru anul 1997 încheiat între SNP SA și salariații reprezentați de, s-a prevăzut că suplimentarea suplimentară pentru aprovizionare toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază, fapt ce s-a realizat, întrucât, în contractul colectiv de muncă pentru anul 1998 se prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998. In continuare acest drept salarial suplimentar nu este reglementat în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În acest context cum începând cu anul 1998, reclamanții nu au făcut dovada unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, conform dispozițiilor art. 176 alin. 3 și 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt nefondate, considerente față de care a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. In acest sens, în cuprinsul contractului s-a arătat că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de muncă pe anii 2004 -2007 prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultat că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168.
De altfel salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Angajatorul nu a probat susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei ii revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Aceasta dovada putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății.
In consecință din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata primei de C 2007 în cuantum de 1387 lei, aceștia nu au încasat această sumă.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta, în baza dispozițiilor art.161 și art. 284 din Legea nr. 253/2003 precum și a art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 să plătească reclamanților suma de 1387 lei - reprezentând prima pentru C 2007, ce urmează a fi reactualizată în raport cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanți și pârâta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții reclamanți au susținut că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul lor de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea celui de-al doilea capăt de cerere așa cum fost precizat.
Prin recursul formulat cu privire la capătul de cerere vizând suplimentările salariale privind primele de Paști și C, pârâta SC SA recurenta a susținut în esență că acestea au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, începând cu anul 2003, fără a fi individualizate distinct, astfel că se regăsesc în salariile de bază și pe anii ulteriori (2004-2008).Prin urmare, prima instanță, dispunând obligarea pârâtei la plata din nou a acestor suplimentări salariale, a pronunțat o hotărâre greșită, pornind deci de la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Arată recurenta că un argument în plus îl constituie nota Comisiei Paritare SA, potrivit căreia primele de Paști și de C pentru perioada 2004-2007 au fost incluse în salariul de bază, fiind reprezentate de majorarea salarială survenită în anul 2003.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii și acestui capăt de cerere.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și de dispozițiile art. 304 cod pr.civilă constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de reclamanți.
Curtea reține că potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997 (fila 49).
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei - 7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv a reclamanților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Referitor la recursul formulat de societatea pârâta SC SA. Prima instanță în mod corect a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și C, ar fi fost efectiv plătite, din actele dosarului rezultând acest lucru.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt necontrazis de recurentă cu înscrisurile depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că, potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, așa cum a susținut.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele,nesubzistând cauze de nulitate ale acesteia, în sensul disp.art. 304 si 3041cod pr.civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții A, iu, G, G, G, G, -, A, G, G, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, din P,-, jud. și pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3095 pronunțată la data de 8 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.TL/MD
2 ex/14.07.2009
dosar fond - al Tribunalului Prahova
ta
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
