Pretentii civile. Speta. Decizia 1544/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr.1544
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, și Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 686 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și, în propriu și reprezentant legal al reclamanților, cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte cu sediul în V de M,-, județul P, și cu intimații-pârâți Judecătoria Vălenii d Munte cu sediul în V de M,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului formulat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, motivat de faptul că în cauza de față, recurentei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 3.07.2008, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 125 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 14 iulie 2008, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamanții, C, prin reprezentant comun pentru comunicarea actelor de procedură au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea Tribunalului Prahova în calitate de ordonator terțiar de credite la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut pe perioada iulie 2005 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației de la data plății efective a acestora și obligarea acestui pârât de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu 3 ani înaintea acestei date.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși din anul 2005 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic, chiar și peste program, totuși nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt încasate de alți salariați din alte domenii sau de către salariații din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au precizat reclamanții că sunt îndreptățiți să primească acest spor întrucât pentru o parte din salariați s-a acordat, iar legea este aplicabilă tuturor în mod egal, invocând în acest sens că beneficiază de acest spor personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ- Serviciul contabilitate și Informatica, salariații Ministerului d e Justiție, salariații din domeniul sanitar și cei din domeniul Industriei chimice și petrochimice, conform unor ordine interne.
Au susținut reclamanții că, folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze care să reducă suprasolicitarea, astfel cum prevăd și Normele Directivei Comunității Europene, specialiștii au constatat în urma analizelor de laborator în componentele externe și interne ale computerelor a mercurului, bromului, ale clorurii de vinil cât și a altor substanțe chimice nocive menționate pe lista care din cauza căldurii degaja în timpul funcționării aparatului compuși ce pot pătrunde în organism afectând sănătatea persoanelor care lucrează la acestea.
S-a mai arătat de reclamanți că, deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător, nu beneficiază totuși de cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă așa cum prevăd disp. art. 142 din Codul muncii.
In drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 6 alin.2, art.40 pct.2 lit. si art.142 din Codul muncii, art.48 alin.l din 50/1996 și art.14 alin. din 56/1996.
In dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare în baza disp. art. 115 pr. civ. prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că reclamanții au calitatea de personal auxiliar al Judecătoriei Vălenii de M și că salarizarea acestui personal din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată de Ordonanța Guvernului nr.8/2007-anterior fiind reglementată de art.18 si 19 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare -fiind stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Totodată, acest pârât a arătat că solicitarea reclamanților de a li se acorda sporul de lucru la calculator începând cu luna iulie 2005 și în continuare, este neîntemeiata întrucât legea civilă nu retroactivează, aceștia putând solicita cel mult drepturile prevăzute de HG nr.1028/2006 de la intrarea în vigoare, urmând ca pentru perioada decembrie 2004- 01.10.2006 acțiunea să fie respinsă.
Cât privește al doilea capăt de cerere -acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă pe ultimii trei și în continuare, pârâtul Tribunalul Prahova a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că reclamanții beneficiază anual potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar HG 1028/2006 și Legea nr.319/2006 nu prevăd obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar.
Tribunalul Prahova prin sentința nr.686 din 25 februarie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu, a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți obligând pârâții să plătească reclamanților (fiecărui reclamant) sporul de lucru la calculator de 15% din salariul de bază brut, pe perioada iulie 2005 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective și obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată, a obligat pârâții la acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă pentru reclamanți, începând cu luna iulie 2005 și în continuare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit disp. art.137 alin.1 pr.civila instanța se va pronunța asupra excepțiilor de fond și asupra celor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, invocând din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a apreciat că acesta nu poate fi chemat în judecata în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art.16-20 din OG nr.137/2000 republicat, este instituția abilitata și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Având în vedere cele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții, personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Vălenii d e M, sunt încadrați în baza unor raporturi juridice de muncă reglementate de dispozițiile Codului Muncii.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementata în prezent de art. 3 din OG nr.8/2007, fiind stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținuta, de nivelul instanței sau al parchetului.
Potrivit art. 6 alin 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecția împotriva concedierilor ilegale.
In legătură cu măsura protecției sănătății și securității în muncă sporurile la salariu pot fi stabilite până la limita maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
A rezultat că sporul de calculator de până la 15% din salariul de bază solicitat de către reclamanți a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din alte domenii, ori, în situația în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal s-a încălcat în acest fel principiul nediscriminării.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă pe ultimii 3 ani și în continuare, s-a reținut de către instanță că reclamanții beneficiază anual potrivi art.65 din Legea nr.567/2004 de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Față de situația că nici în HG nr.1028/2006 și nici în Legea nr.319/2006 nu se prevede obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar și, apreciind drept urmare a condițiilor deosebite de muncă că reclamanții sunt îndreptățiți de a beneficia și de acordarea celor 3 zile în plus la concediul de odihnă anual, instanța a admis și acest capăt de cerere, obligând pârâții la acordarea celor 3 zile în plus la concediul de odihnă fiecărui reclamant începând cu luna iulie 2005 și în continuare.
Totodată instanța a dispus în baza disp. art. 3 din Decretul 92/1976 obligarea pârâtului Tribunalul Prahova la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamaților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Tribunalul Prahova și Curtea de APEL PLOIEȘTI criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul său Tribunalul Prahova a criticat soluția pentru nelegalitate invocând disp.art. 304 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că nstanța de fond nu a avut in vedere faptul ca Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, pe dispozițiile căreia își întemeiază acțiunea reclamanții a fost abrogată în mod expres de art. 30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Totodată arătă faptul că alin 1 al art. 14 din această lege reglementa sporul pentru "condiții grele de munca", în cuantum de 15% din salariul de baza brut, "corespunzător timpului lucrat efectiv în aceste condiții. Locurile de munca și categoriile de salariați se stabilesc potrivit legii și se aproba de Colegiul permanent al Curții Supreme de Justiție" și nu sporul de lucru la calculator.
În prezent, dar și pentru perioada invocată de reclamanți în acțiune, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat și beneficiază de sporul pentru condiții grele de muncă.
Reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile HG nr. 1028/2006, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României nr. 710 din 18.08.2006.
Prin urmare, solicitarea reclamanților de a li se acorda
sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut
lunar, începând cu 1 aprilie 2006 și în continuare este
neîntemeiată, deoarece este unanim știut principiul potrivit căruia
"legea civilă nu retroactivează", aceasta putând dispune numai
pentru viitor. Rezultă că reclamanta ar putea solicita, cel mult,
drepturile prevăzute de HG nr. 1028/2006 de la intrarea acesteia
în vigoare, la data stipulată la art. 18 din această hotărâre, respectiv 1
octombrie 2006, urmând ca pentru perioada 1 iulie 2005 -1 octombrie 2006 acțiunea să fie respinsă în consecință.
Totodată, din cuprinsul HG 1028/2006 nu rezultă obligativitatea angajatorului de a acorda salariaților un spor de lucru la calculator în cuantum de 15% din salariul de încadrare lunar, acest act normativ instituind cerințele minime de securitate și sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
De asemenea, și Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
În acest act normativ sunt prevăzute obligațiile angajatorului privind asigurarea prevenirii, protecției și securității în muncă, precum și sancțiunile care se aplică angajatorilor care nu respectă dispozițiile acestei legi, fără a fi stabilită obligația de a se acorda angajaților un spor de lucru la calculator în cuantum de 15% din salariul de bază brut, astfel cum solicită reclamanții.
La art. 45 din Legea 319/2006 sunt prevăzute atribuțiile autorităților competente și instituțiilor însărcinate cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestui act normativ, respectiv Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Sănătății Publice, Inspecția, Ministerul Apărării Naționale.
Deși reclamanții își întemeiază acțiunea pe preambulul la OUG 27/2006, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază de o lege specială de salarizare si anume OG nr. 8/2007.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată în prezent de art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 (anterior fiind reglementată de art. 18 și 19 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare), fiind stabilită pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținuta, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Totodată beneficiază de spor de fidelitate, spor de vechime în muncă, spor de condiții de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile OG 137/2000 întrucât nu se poate considera, că cele două categorii profesionale - magistrați și alți funcționari publici - desfășoară aceeași muncă și, ca atare, nici remunerția nu trebuie să fie egală.
Instituirea unui spor pentru anumite categorii de personal este justificată de elementele specifice și reprezintă în esență o opțiune a legiuitorului, deci este o problemă de legiferare.
Principiul egalității în fața legii invocat de reclamanți nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie, în opinia noastră, nici o discriminare.
Ministerul Justiției, ca organ cu inițiativă legislativă are sarcina să elaboreze proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție.
Curtea Constituțională prin decizia nr. 447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat.
Judecătorul nu este îndrituit să modifice sau să completeze Un act normativ, ci doar să interpreteze și să aplice legea în vigoare.
Prin urmare, menținerea sentinței civile nr.686/2008 ar duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce ar constitui o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.686/2008, iar pe fond respingerea acțiunii.
În recursul său Curtea de APEL PLOIEȘTI critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie invocându-se disp.art. 304 pct. 7-9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta nstanța de fond, pronunțând o astfel de sentința a comis o eroare trecând peste dispozițiile legale în materie.
Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că în privința reclamanților indemnizațiile, drepturile salariale precum și alte drepturi sun reglementate de legi speciale între dispozițiile cărora nu se regăsește expres sau implici reglementat sporul de 15% pentru lucrul pe calculator.
Cum atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de o reglementare specială și derogatorie, de acordare a drepturilor bănești și a altoi drepturi corespunzătoare valorii și importanței activității pe care o desfășoară și pe care cele mai multe categorii profesionale nu le au, alte drepturi sau sporuri decât cele alt respectivelor reglementări nu pot fi solicitate.
În egală măsură, accesul la mijloacele electronice de informare, în principal pentru prompta, corecta și completa informare cu privire la legislații actualizată zilnic, jurisprudență și doctrină, contact permanent și facil cu instituții din sistemul judiciar, evidența dosarelor, arhivarea și circuitul lor electronic, precum și posibilitatea tehnoredactării tuturor lucrărilor în condiții de mare eficiență și calitate a trebui să constituie și pentru reclamanți din această cauză un beneficiu și o facilitate care să îi ajute în exercitarea atribuțiilor judiciare, iar nu un prilej pentru solicitarea unor drepturi neprevăzute de lege ori temei pentru o pretinsă discriminare fără a se arăta criteriul ce o determină.
Protecția pentru lucrul la calculator poate fi asigurată prin mijloace tehnice simple, care să atenueze sau sa elimine inconvenientele radiațiilor emanate de acesta iar sporul de 15% solicitat are o justificare legală raportată la timpul efectiv petrecu numai în fața calculatorului și la natura muncii, care este una exclusivă pe calculator, în cazul unor anumite categorii profesionale.
Prin atribuțiile lor, prin modul de desfășurare în concret a activităților judiciare, nu se poate trage concluzia că reclamanții - intimați se află într-o situație similară cu personalul din alte sectoare de activitate-invocate în acțiune-pentru a se socoti discriminați și în consecință, îndreptățiți la primirea sporului cerut.
Mai mult decât atât, admițând în parte acțiunea prin acordarea sporului de lucru la calculator de 15% din salariul de baza brut - pe perioada iulie 2005 si in continuare, instanța de fond a procedat la retroactivarea dispozițiilor HG 1028/2006, cu toate ca legea nu poate opera decât pentru viitor.
Și în ceea ce privește admiterea celui de al doilea capăt de cerere, privind acordarea a trei zile in plus la concediul de odihna pe ultimii trei ani si in continuare, instanța de fond a comis o eroare, neavând in vedere faptul ca reclamanților le sunt aplicabile dispoziții reglementate prin legii speciale si derogatorii de la dreptul comun.
Astfel, potrivit art. 65 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, reclamanți beneficiază de un concediu de odihna plătit de 30 zile lucrătoare.
Menționează faptul că HG 1028/2006 și Legea 319/2006 nu prevăd obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casare sentinței nr. 686/2008 si, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimații-reclamanți deși citați cu această mențiune nu au formulat întâmpinare prin care să răspundă criticilor aduse în recursuri.
La termenul din 1iulie 2009, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului formulat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările și completările ulterioare, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentei i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 3.07.2008, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 125 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 14 iulie 2008, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul a fost declarat însă la data de 17 iulie 2008, conform rezoluției de primire de pe cererea de recurs aflată la dosar, astfel încât acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea să respingă recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI ca tardiv declarat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul declarat de pârâtul Tribunalul Prahova este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Disp. art. 22 din OG nr. 8/2007 stipulează că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază printre altele si de spor de condiții de munca deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, disp. art. 48 din 50/1996 prevăd că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locuri de muncă în care nu sunt cuprinși reclamanții din prezenta cauză.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de personal beneficii salariale diferite în raport cu alte categorii, concretizate sporuri diferite.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Reclamanții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale diferite de cele acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul declarat de pârâtul Tribunalul Prahova, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului formulat de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 686 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și, în propriu și reprezentant legal al reclamanților, cu domiciliul ales la udecătoria Vălenii d Munte cu sediul în V de M,-, județul P, și cu intimații-pârâți Judecătoria Vălenii d Munte cu sediul în V de M,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de pârâtul Tribunalul Prahova împotriva aceleiași sentințe, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iulie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
--- - - - -- -
Grefier
/VS
3 ex./ 9.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
