Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6081/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.165/
Ședința publică de la 13.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.923/07.02.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45584/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-reclamanți, () -, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului B la data de 19.03.2007 sub nr. 9803/3, in urma stabilirii competentei prin sentința civila nr. 8/30.01.2007 a Curții de Apel București, reclamanții ().,.,. (), (), cheama in judecata pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând obligarea acestora la plata sumelor constând in sporul de 30% din indemnizația de încadrare bruta lunară pentru perioada septembrie 2003 - 27.04.2004 si de 40% din indemnizația de încadrare bruta lunara pentru perioada aprilie 2004 - decembrie 2004, actualizate cu indicele de inflație, precum si la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr.923/7.02.2008 pronunțată în dosarul nr.45584/3LM/2007, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de parații Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor; a respins acțiunea formulata împotriva paraților Ministerului Justiției si Ministerului Economiei si Finanțelor, ca fiind indreptata de persoane fara calitate procesuala pasiva; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție ca neintemeiata; a admis acțiunea precizata formulata de reclamanții, lonescu, împotriva paraților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE; a obligat parații la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești constând in sporul de 30% din indemnizația de incadrare lunara bruta pentru perioada 01.09.2002-27.04.2004 si sporul de 40% din indemnizația de incadrare lunara bruta pentru perioada 28.04.2004 - decembrie 2004, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data
plații efective; s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele ce munca ale reclamanților; a admis cererea de chemare in garanție formulata de parații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție impotriva Ministerului Economiei si Finanțelor; a obligat inisterul Economiei si Finanțelor sa aloce paratului Ministerului Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție fondurile necesare achitării sumelor datorate reclamanților; a dispus restituirea onorariului de expertiza in cuantum de cate 101,70 lei către fiecare reclamant, cf. chitanțelor următoare: nr. -/1 din 2.8.05.2007 pentru, nr. -/1 din 28.05.2007 pentru, nr. - /1 din 28.05.2007 pentru, nr. -/1 din 28.05.2007 pentru.u, nr. -/1 din 28.05.2007 pentru, nr -/1 din 28.05.2007 pentru, nr. -/1 din 28.05.2007 pentru, nr. -/1 din 28.05.2007 pentru lonescu.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de procurori, conform carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul. Justiției, instanța de fond a constatat ca, de calitatea reclamanților, ordonator principal de credite este Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție, iar nu Ministerul Justiției. Pe cale de consecința, instanța de fond nu s-a mai pronunțat asupra cererii de chemare in garanție formulata de acest parat.
Totodată, tribunalul arata ca Ministerul Economiei si Finanțelor nu este parte in raporturile de munca ale reclamanților si intervenientilor, astfel incat nu este justificata legitimitatea procesuala pasiva in cauza.
Cat privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de Ministerul Public, se reține ca termenul de prescripție de 3 ani a fost intrerupt in anul 2005 prin HG232, motiv pentru care excepția apare ca neîntemeiata.
Prin art. 28 alin 4 din OUG nr. 43 din 2002 s-a prevazut dreptul personalului din cadrul Parchetului National Anticoruptie si al judecătorilor din compunerea completelor specializate in infracțiunile de corupție de a primi un spor de 30% din indemnizația de incedrare bruta lunara pentru aceasta activitate. Prin OUG nr. 24/2004, s-a stabilit dreptul acestor categorii de magistrați de a beneficia de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare bruta lunara.
Legea 508/2004 a extins beneficiul constand in sporul de 40% si pentru alte categorii de magistrați.
Aplicarea acestor acte normative a creat o inegalitate vădita si nejustificata intre nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, încălcând astfel principiul egalității cetățenilor in legii consacrat de art. 16 alin 1 din Constituția României, principiul egalității de tratament salarial pentru munca egala si cel al interzicerii oricărei discriminări, drepturi recunoscute si de actele internaționale in materia drepturilor omului.
cerinței de îmbunătățire a actului de justiție nu poate fi asigurata in condiții de inegalitate salarala, determinat de o apreciere diferita a implicării magistraților si a responsabilității lor in infaptuirea actului de justiție. Folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției nu se poate justifica, atat timp cat varietatea cazurilor si a tipului de reacție necesara pentru asigurarea ordinii de drept presupun eforturi si riscuri profesionale in multe alte situații decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial.
Trebuie menționat ca acest tratament salarial disctriminatoriu a fost înlăturat, la recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discrimnarii prin OUG nr.27/2006, fiind reglementata unitar salarizarea si celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți si ale personalului asimilat acestora.
de acestea, instanța de fond a constatat ca acțiunea reclamanților apare ca întemeiata.
Pentru a repara prejudiciul produs reclamanților prin neplata drepturilor bănești la timp, prima instanta a considerat ca se impune actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plații efective.
Intrucât drepturile solicitate de reclamanți au natura salarială este întemeiata cererea acestora de a fi menționate in carnetele de munca.
Cu privire la cererea de chemare in garante, tribunalul reține ca aceasta este întemeiată întrucat, cf. art. 19 din Legii 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuțiile de a coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor și forma de prezentare a acestora; emite norme metodologice, precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exercițiului bugetar anual, contabilizarea și raportarea; solicită rapoarte și informații oricăror instituții care gestionează fonduri publice; aprobă clasificațiile bugetare, precum și modificările acestora; analizează propunerile de buget în etapele de aprobare a bugetelor; furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale".
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si Ministerul Finanțelor Publice, criticand solutia primei instante pentru urmatoarele motive:
Prin recursul-său, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice susține ca sunt incidente motivele de modificare a hotararii prevazute de art.304 pct.7 si 9 Cod procedură civilă.
Considera ca pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei și Finanțelor (actual Ministerul Finantelor Publice) sa fie obligat la alocarea fondurilor către Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția recurenta in imposibilitatea punerii in executare a acestei hotărâri(decizia finala privind conținutul bugetului nu aparține acestui minister).
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, in conformitate cu care "Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca si legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."
Responsabilitatea instituției recurente se limitează la faza de proiect bugetar. Ministerul Economiei si Finanțelor are atribuții in elaborarea bugetului de stat, funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv si in principal tinand cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organica de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativa, prin urmare pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se impună elaborarea bugetului sub o anumita forma si conținut, decizie luata de puterea judecătoreasca, reprezenti o implicare in atribuțiile puterii legislative.
Acelasi recurent a invocat si motivul de modificare a hotarii prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila -hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii.
Recurentul invoca excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei si Finanțelor in calitate de chemat in garanție, in dezvoltarea acestui motiv de recurs aratand urmatoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție are calitate de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) stipulează faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale I ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta ca, Ministerul Economiei si Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale.
Solicita a se observa ca intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista niciun fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției recurente.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, recurentul invoca si dispozițiile art. 1 si 2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, invederand ca obligațiile de plata ale Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantilor) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestuia fara nici o legătura cu competentele Ministerului Economiei si Finanțelor in materie de buget.
Totodată, prin art.25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, ordonatorii principali de credite au fost abilitați sa introducă in structura bugetelor proprii si ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează sa fie puse in plata sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuire de sume, pe tot parcursul anului.
Curtea constata ca recursul declarat de Ministerului Economiei si Finanțelor (actual Ministerul Finantelor Publice) este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nicio legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Recurentii - reclamanti nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie împotriva Ministerului Finanțelor Publice este neintemeiata, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
Constatand incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice si sa modifice, in parte, hotararea atacata, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca neintemeiata. de solutia la care s-a ajuns in privinta cererii de chemare in garantie, Curtea constata ca nu mai este necesara o analiza separata a celuilalt motiv de recurs invocat de MFP, si anume cel prevazut de art. 304 pct. 7.proc.civ.
Prin recursul său, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că:
Hotărârea judecătorească atacată este nelegala si netemeinica, motiv pentru care solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, cu aplicarea art. 3041din Codul d e procedură civilă. Arata ca, in esenta, critica hotararea primei instante sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Mai arata acelasi recurent parat ca instanta de fond a respins in mod gresit exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantilor pentru perioada sept. 2002-14.12.2002, intrucat HG nr. 232/2005 nu a intrerupt termenul de prescriptie, nereprezentand o recunoastere a debitorului in sensul art. 16 din Decrtul nr 167/1958.
Recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, atunci cand a dispus ca paratul - sa achite drepturile actualizate in raport de rata inflatiei.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare. In consecinta, aceste dispozitii legale justifica obligarea paratului si la plata actualizarii solicitate de reclamanti.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantilor pentru perioada 01.09.2002-14.12.2002, aceasta este neintemeiata, intrucat prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta. ermenele de prescriptie de 3 ani aflate in curs la data de 30.03.2005 s-au intrerupt prin mai multe acte de recunoastere facute de cei in favoarea carora curgea prescriptia in sensul art 16 lit a din Decretul nr 167/1958, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unor noi termene de prescripție de 3 ani, care curg de la data recunoașterii.
Astfel, prin strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul VI, punctul 3 referindu-se la "asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului asimilat" și 3.3 la "eliminarea discriminării cauzate de acordarea sporului la salariu de 40% pentru anumite categorii de magistrați", ceea ce reprezintă o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării strategiei - 30.03.2005- prin HG nr 232/2005.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Finantelor Publice si va respinge, ca nefondat, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 923/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45584/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul ales la Tribunalul București secția a lI penala din B bd. - nr. 37 sectorul 3 si MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBETĂȚILOR din B- sectorul 5, cu domiciliul ales la Curtea de Apel București secția a ll-a cu sediul in B nr. 5 sectorul 4, cu domiciliul ales la Scoală Naționala de Grefieri cu sediul in B bd. - - nr. 53 sector 5, cu domiciliul ales la Curtea de Apel București secția a -a cu sediul in B nr. 5 sectorul 4, cu domiciliul in B bd. - nr. 70 - 2 V 47 sectorul 5, - cu domiciliul ales la Tribunalul București secția a Vl-a comerciala din B bd. - nr. 37 sectorul 3, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism din B - nr. 12 -14 sector 5, cu domiciliul ales in B - nr. 12 -14 sector 5 la sediul Parchetului de pe langa inalta C de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul in B--3 sector 3, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul in B--3 sector 3.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, - -14 sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
19.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
