Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1660/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1660
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1358 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, - -, G, G, G, prin reprezentant comun cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de Avocați și cu sediul în P,-,.-L3, etaj 3, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimaților reclamanți și concluzii scrise din partea recurentei pârâte, ce a solicitat judecarea recursului și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, scu- -, -, -, G, -, G, G, și au chemat in judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata primelor de Paște si de datorate reclamanților in perioada 2005-2007 și constituite in fiecare an la nivelul câte un salariu de bază mediu pe unitate, precum si la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații SC SA și, în această calitate, beneficiau de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
S-a mai susținut că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale restante si neacordate in anii 2005-2007, și anume prime de Paște si C prevăzute în art. 168 alin.l din contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate pentru fiecare din aceste sărbători.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată întrucât primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le -a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că potrivit disp. art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La termenul din 12 mai 2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, învederând instanței că valoarea obiectului cererii este de 10.350 lei reprezentând valoarea însumată drepturilor salariale suplimentare datorate de pârâtă reclamanților ca primă de Paște si de C, aferente perioadei 2005-2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.1358 din 12 mai 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de Paște și C pe anii 2005 - 2007, în sumă 10.350 lei, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către fiecare reclamant, în cuantum de câte 70 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta SC SA, că în cauză nu își găsesc aplicarea disp. art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune referitor la plata unor drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații paratei SC SA, iar în contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2007, încheiat la nivelul unității-pârâte, art. 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA.
-a mai reținut că art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu ". Același articol din contractul colectiv de munca pe anul 2005 prevede ca in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005, s-a concluzionat că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2005-2007, pe lângă salariile cuvenite angajaților, acestea nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168.
A mai arătat prima instanță că angajatorul nu a probat nici susținerea potrivit căreia suplimentările prev.de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca pe anii 2005-2007 se regăsesc în salariile angajaților deși sarcina probei ii revenea, conform art. 287 din Codul munci.
În consecință, tribunalul a concluzionat că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale cu titlu de primă de C și Paște pe anii 2005-2007, nu le-au primit, considerente pentru care a fost admisă acțiunea precizată în sensul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006 și 2007, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosarul de fond de către pârâtă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru Paște 2005 - 850 lei, C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei, Paște 2007 - 1260 lei, C 2007 - 1387 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1358 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, scu- -, -, -, G, -, G, G, și, prin reprezentant comun cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de Avocați și cu sediul în P,-,.-L3, etaj 3, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele acordate reclamanților la câte 6631 lei brut, reprezentând prime C 2005, 2006 și 2007; Paște 2005, 2006, 2007, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-09-22
3 ex.
Trib.P nr-
--,
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
