Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1658/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1658
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de SC SA (fostă SC, prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1554 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliată în -Scăieni,-, județul P, domiciliat în -Scăieni, Calea, nr.16, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.351, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat in judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligata pârâta la plata sumei de 9050 lei pentru fiecare reclamant reprezentând drepturi salariale suplimentare restante, neacordate, actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației de la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că în perioada 2005 -2007 au fost salariații SC. SA.
S- mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, pe lângă salariul lunar era îndreptățită la suplimentare salarială în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 in anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
SC SA invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamanți întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, petenta pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin sentința civilă nr.1554 din 30 mai 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC. SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant primele de Paște și C 2005-2007 în sumă de 9050 lei pentru fiecare ce va fi actualizată de la data scadenței până la data plătii efective.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a constatat că, excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiata potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art.283 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2005,2006 și 2007 susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani,care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținuta întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 19.02.2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004, 2005,2006 și 2007 fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, urmând ca în baza art.137 pr.civilă tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiata potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanții au fost încadrați în perioada 2005-2007 la SC SA.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul S C SA pe anii 2005, 2006 și 2007 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă pârâta nu mai acordat reclamantei în cursul anilor 2004 si 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 si 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SC. SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2005- 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu îndeplinit obligația ce- revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu achitat reclamanților suplimentările salariale de C și Paște pentru anii 2005, 2006 si 2007, tribunalul a admis acțiunea, iar pe cale de consecință, a obligat pârâta să plătească suma de 9050 lei pentru fiecare reclamant reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de pentru anii, 2005-2007 și Paște pentru anii 2005 - 2007 actualizate in raport de indicele de inflație, iar în baza disp.art.274 pr.civilă, a obligat aceeași pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA B, solicitând admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în fond a acțiunii ca neîntemeiată iar în subsidiar a stabilirii obligației de plată prin raportare la salariul de bază mediu,cu mențiunea că acestea sunt sume brute susceptibile de deducerea impozitului pe venit,a CAS și CASS.
A susținut recurenta-pârâtă că în mod greșit tribunalul nu a reținut apărarea sa în sensul că primele pretinse de salariați au fost incluse în salariul de bază începând cu luna martie 2003,această operațiune juridică având valoarea unei novații.
Intimații-reclamanți, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare la recurs.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paște și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul Muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute, ori în cauză pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, ori în lipsa acestei negocieri instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Cum în fața instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA (fostă SC cu sediul social ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă de avocați și asociații, împotriva sentinței civile nr.1554 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliată în -Scăieni,-, județul P, domiciliat în -Scăieni, Calea, nr.16, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.351, județul P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./22.09.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
