Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.179/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
- - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de reclamanții, și și de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1507 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză au fost declarate două recursuri, ambele fiind la primul termen de judecată.
Recursul reclamanților este declarat în termen, semnat, scutit de plata taxe judiciare și a timbrului judiciar, nemotivat.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției este declarat și motivat în termen legal, semnat, scutit de plata taxei judiciare și a timbrului judiciar.
Instanța ridică din oficiu excepția nulității recursului declarat de reclamanți, pentru nemotivarea acestuia în termenul legal și având în vedere că recurentul-pârât, prin cererea de recurs formulată, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare cu privire la excepția invocată și pe fondul recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub nr. sub nr. 1272/3/ 15.01.2007, reclamanții, -, -, -, -, au chemat in judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați în solidar la plata diferențelor de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada octombrie 2003 - 25 aprilie 2004, respectiv echivalente cu sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 25 aprilie 2004 - 01 aprilie 2006, cu reactualizarea în funcție de rata inflației. Precizându-și acțiunea (filele 8 si 56 dosar nr-), reclamanții, și au arătat că solicită acordarea diferențelor de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 30 respectiv 40 %, în funcție de data la care au fost încadrați la Tribunalul București, respectiv:
- pentru începând cu data de 01.12.2004;
- pentru începând cu data de 01.07.2004:
- pentru începând cu data de 01.09.2004;
- pentru începând cu data de 01.09.2001-01.09.2005 și 14.12.2005-01.04.2006.
-și câtimea obiectului cererii, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.01.2003.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca sunt asistenți judiciari în cadrul Tribunalului București, fiind salariați conform acelorași acte normative, ca și magistrații, nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006, că desfășoară activitate judiciară efectivă de înfăptuire a justiției, fiind membrii ai completelor specializate de litigii de muncă și că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți magistrații, indiferent de natura dosarelor pe care le soluționează.
Prin întâmpinare, paratul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că, categoriile de magistrați care beneficiază de sporul solicitat sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar reclamanții nu se încadrează în criteriile legale. Acordarea sporului se circumscrie scopului legitim de prevenire și combatere a corupției, urmărit de politica legislativă, pe cale de consecință acordarea sporului neavând caracter discriminatoriu, astfel cum susțin reclamanții.
În probațiune, reclamanții au depus înscrisuri.
Prin Încheierea nr. 1789 din data de 23.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea cauzei la Tribunalul Bacău, unde s-a format dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr.1507/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a hotărât:
S-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții, -, -, -, -, - prin mandatar cu domiciliul ales în B, sector 3, la Tribunalul București - Secția VIII-a, str.B-dul - nr.3, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul București (Secția a VIII-a Civilă) cu sediul în str.- sector 3.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București să plătească în solidar reclamanților diferențele de natură salarială echivalente cu: sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, cuvenit și neachitat conform art.11 alin.1 din nr.OUG177/2002, pentru perioada 01.01.2003 -.25.04.2004, și cu: sporul de 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară, cuvenit și neachitat pentru perioada 25.04.2004 - 01.04.2006, cu excepția reclamanților: 1. - pentru care plata drepturilor salariale se va face începând cu 01.09.2004; 2. - pentru care plata drepturilor se va face începând cu 01.07.2004; 3. - pentru care plata drepturilor se va face începând cu data de 01.12.2004; 4. - - pentru care plata drepturilor se va face pentru perioadele 01.01.2003 - 10.10.2004 și 01.08.2005 - 01.04.2006; 5. - pentru care plata drepturilor se va face pentru perioadele 01.01.2003 - 01.09.2004 și 04.12.2005 - 01.04.2006, drepturi salariale care vor fi reactualizate în funcție de indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare acordării acestor diferențe salariale în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Conform art.11 alin.2 din G nr.177/2002 "judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară".
Potrivit art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, act normativ publicat în Monitorul Oficial la data de 27.04.2004 "judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare, iar personalul prevăzut la alin.2 și 3 beneficiază de o majorare cu 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Conform art. 8 din Legea nr.601/2004, care modifică nr.OUG24/2004, "judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție - potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adjuncții săi și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de un spor de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Național Anticorupție prevăzut la alin. 2 și 3 beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară".
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin acordarea acestui spor doar magistraților care participă la soluționarea infracțiunilor de corupție, s-a creat o discriminare care a fost recunoscută prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Colegiului Director din cadrul Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării care, constată că incompatibilitatea trebuie asigurată pentru toți magistrații, la toate nivelurile de judecată și în toate dosarele și că pentru acest motiv acordarea acestor sporuri doar unei anumite categorii de magistrați nu poate duce la asigurarea incoruptibilității magistraților și la asigurarea respectării principiilor statului de drept.
Starea de discriminare a subzistat până la data de 10.04.2006, dată la care, dispozițiile nr.OUG 177/2002, au fost abrogate de nr.OUG 27/2006.
Potrivit art. 111 din Legea nr. 304/2004 dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari iar în conformitate cu art. 55 aceștia fac parte din completele de judecată constituite pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și semnează hotărârile pronunțate.
Conform art.15 din nr.OUG 177/2002, "magistrații consultanți numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația corespunzătoare nivelurilor de salarizare prevăzute, după caz, la nr. crt. 28 - 32 din cap. A al anexei nr. 1, în raport cu vechimea în funcții juridice. Magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. 1, art. 27, 28 și 30.
Astfel, instanța a constatat că asistenții judiciari participă la înfăptuirea actului de justiție, intrând în compunerea completelor pentru soluționarea conflictelor de drepturi și asigurări sociale, și beneficiază conform legii de o salarizare echivalentă cu cea a judecătorilor de la judecătorii, indemnizația de încadrare bruta lunară calculându-se pe baza aceleiași valori de referință sectorială și indice de multiplicare. Instanța a mai constatat că asistenții judiciari beneficiază și de celelalte drepturi cuvenite magistraților, în ce privește transportul, asistența medicală gratuită și concediul de odihnă.
De asemenea, asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind incompatibilitățile interdicțiile și abaterile disciplinare, aplicabile magistraților, precum și cele care reglementează sistemul de sancționare. Pe cale de consecință, instanța a constatat că și în cazul asistenților judiciari a existat aceeași stare de discriminare, prin neacordarea unui spor la salariu, echivalent cu cel acordat pentru participarea la soluționarea cauzelor având ca obiect infracțiuni de corupție.
Pe de altă parte, nr.OUG 27/2006 privind asigurarea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor, reglementează și salarizarea asistenților judiciari, astfel ca efectele înlăturării discriminării s-au produs și față de aceștia.
Având în vedere si Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar 2005-2007, asumat de Guvernul României prin nr.HG 232/2005 prin care însuși pârâtul Ministerul Justiției recunoaște discriminarea creată între magistrați, în ce privește salarizarea în perioada 2002-2006, recunoaștere ce are ca efect întreruperea cursului prescripției, instanța de fond a constatat că cererea reclamanților, astfel cum a fost precizată, este fondată.
Așa fiind, a fost admisă cererea reclamanților, conform perioadelor în care aceștia si-au desfășurat activitatea, așa cum rezultă din relațiile pârâtei Tribunalul București cât și din cărțile de muncă.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății efective, instanța a constatat în speță că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de reclamanți ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natură salarială.
Repararea prejudiciului se face in condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plații efective, pe cale de consecință măsura reparatorie adecvată este actualizarea sumelor cu indicele de inflație, calculat până la data plății efective.
Având în vedere și evoluția economico-socială actuală, cât și soluțiile doctrinare și jurisprudențiale în materie, în materia dreptului muncii daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza nu numai în dobânda legala, ci și în actualizarea cu indicele de inflație, de la data când fiecare sumă ar fi devenit scadentă, la data plății efective, pentru o reparare în totalitate a prejudiciului suferit.
Prin încheierea din 14.12.2007 aceeași instanță a dispus îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr.1507/26.10.2007 a Tribunalului Bacău în ceea ce privește perioada pentru care se datorează drepturi salariale solicitate de reclamanta - în sensul că în ceea ce privește pe această reclamantă perioada pentru care se datorează drepturi salariale este de 01.01.2003 - 01.09.2005 și 14.12.2005 - 01.04.2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției.
Reclamanții nu și-au motivat recursul.
Pârâtul, Ministerul Justiției și-a motivat recursul prin cererea de recurs. În drept a fost invocat motivul de recurs (de casare) prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În esență în dezvoltarea motivului de recurs pârâtul a invocat următoarele critici:
Reclamanții au calitatea de asistenți-judiciari, iar în raport de perioada pentru care au solicitat plata sporului egal cu 30-40% din indemnizația brută lunară actul normativ incident în materia salarizării acestora era nr.OUG177/2002 care prevedea în mod expres și limitativ drepturile de natură salarială cuvenite asistenților judiciari.
Toate actele normative care au prevăzut sporul de 30% - 40% au stabilit beneficiul acestui drept de natură salarială exclusiv în favoarea magistraților (judecători și procurori) nu și a asistenților judiciari.
Din examinarea prevederilor legale care s-au succedat în materie se observă că asistenții judiciari nu se încadrează în categoria magistraților și nici în categoria personalului asimilat cu drepturi și obligații magistraților.
Hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este inoperantă în cauză.
Argumentele primei instanțe pentru a reține o situație comparabilă între magistrați și asistenții judiciari nu pot rezista unei analize atente.
Sentința este criticabilă și în ceea ce privește admiterea acțiunii pe perioada 01.01.2003 - 15.01.2004 cu motivarea că Ministerul Justiției a recunoscutimplicitdrepturile solicitate de reclamanți, fapt ce determină întreruperea cursului prescripției potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 prin G nr.232/2005.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând sentința recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei prin prisma motivului de recurs invocat de pârât, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Causa debendi (temeiul juridic) al acțiunii reclamanților îl constituie art.2 și 21 din nr.OG137/2000.
Este de principiu că se poate vorbi de discriminare doar în cazul persoanelor aflate în situații identice sau asemănătoare (comparabile) cărora li se aplică un tratament juridic diferit, nejustificat rezonabil și obiectiv.
Pornind de la această premisă Curtea consideră că esența problemei de drept deduse judecății în cauza de față este de a stabili dacă sunt sau nu reclamanții într-o situație identică sau similară cu judecătorii, mai exact judecătorii de la judecătorie în ceea ce privește emolumentul de natură salarială.
Pentru argumentele pe care le-a arătat și pârâtul în motivele de recurs este evident pentru orice observator obiectiv și neutru că asistenții judiciari nu sunt totuna cu judecătorii. Cu alte cuvinte spus ei nu sunt într-o situațieidenticăcu aceștia.
Rămâne de analizat pentru a vedea dacă este îndeplinită situația premisă dacă reclamanții s-au aflat într-o situație similară (comparabilă) cu judecătorii de la judecătorii în ceea ce privește câștigul lunar de natură salarială în perioada de timp pentru care s-a admis acțiunea de către instanța de fond: 01.01.2003 - 01.04.2006.
Având în vedere interpretareateleologică și comparativăa dispozițiilor legale în materie, care au reglementat și care reglementează salarizarea asistenților judiciari (OUG nr.177/2002 și nr.OUG27/2006) Curtea constată că reclamanții s-au aflat și se află în continuare într-o situație comparabilă cu judecătorii de la judecătorie în ceea ce privește drepturile de natură salarială.
Această concluzie se întemeiază în esență pe următoarele argumente:
Anterior apariției actelor normative care au prevăzut sporul de 30%-40% doar pentru o parte dintre magistrați, asistenții judiciari aveau aceleași drepturi salariale cu judecătorii de la judecătorie (mai puțin sporul de fidelitate).
Același tratament juridic li s-a aplicat acestora și după apariția nr.OUG27/2006 (a se vedea art.16) care nu a mai prevăzut acordarea sporului de 30-40% din indemnizația de încadrare brută lunară niciunei categorii de personal din sistemul autorității judecătorești.
De reținut că în cazul asistenților judiciari asemănarea din punctul de vedere al drepturilor de natură salarialădintre ei și judecătorii de la judecătoriieste dată nu atât de similitudinile existente între cele 2 funcții (fac parte din completul de judecată, semnează minutele, etc.), cât de voința expresă și univocă a legiuitorului (a se vedea în acest sens dispozițiile art.15 din nr.OUG177/2002, respectiv art.16 din nr.OUG27/2006).
Fiind deci într-o situațiesimilară (asemănătoare)cu judecătorii de judecătorie în ceea ce privește drepturile de natură salarială înseamnă că acestora trebuie să li se aplicemutatis mutandissoluția pronunțată de prin decizia nr.VI/15.01.2007 care a statuat cu putere de lege că judecătorii de la judecătorie care nu au primit sporul de 30-40% și care s-au aflat într-osituație identicăcu ceilalți colegi care au beneficiat de aceste sporuri au fost discriminați contrar art.16 alin.1 din Constituție, art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind protecția proprietății.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 15.01.2004, Curtea consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică deoarece prin nr.HG232/2005 s-au recunoscutimplicit(nu expres cum eronat susține recurentul) și univoc drepturile solicitate de către reclamanți întrucât așa cum s-a demonstrat mai sus aceștia s-au aflat într-o situație comparabilă cu judecătorii de la judecătorie.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, Curtea urmează să facă aplicarea art.306 alin.2 Cod procedură civilă întrucât nu a fost motivat.
Față de aceste considerente va constata nul recursul reclamanților și va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.306 alin.1 Cod procedură civilă constată nul recursul declarat de reclamanții:, -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.1507 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./25.03.2008
tehnored./25.03.2008/2 ex.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
