Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1860/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1860/R/2008
Ședința publică din data de 3 OCTOMBRIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT împotrivasentinței civile nr. 1269 din 9 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr-, privind și pe reclamanta LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S, precum și pe pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de1 octombrie 2008, cărei încheiere face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1269 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Județean
S-a respins cererea reclamanților față de pârâții Consiliul Local și Primăria, constatând lipsa calității procesuale pasive a acestora.
S-a admis cererea reclamantei LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL S în numele și pentru membrii de sindicat și împotriva pârâtei GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică pentru perioada 18.04.2005 și până în prezent, sume actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să reducă norma didactică a reclamantelor cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
S-a respins cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul S invocat excepția lipsa calității procesuale pasive, susținând că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul școlar general. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin, unde se stipulează că directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul Inspectoratului școlar general este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care Inspectoratul Școlar Județean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
S-a reținut că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean. u există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii ), instanța apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului S, situație în care se impune respingerea petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
De asemenea instanța a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților Consiliul Local și Primăria, la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 din Legea nr.128/1997 și la plata drepturilor bănești corespunzătoare.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, instanța a constatat că cererea de obligare a pârâților la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Ori, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, pârâții Consiliul Local și Primarul nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
În acest context, instanța a constatat că reclamantul face o confuzie între calitatea pârâtului de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea sa procesuală în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
În consecință, instanța a considerat că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru motivele menționate, instanța a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul comunei.
Potrivit art.45 alin.1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform Planului de învățământ.
Precizările Generale emise de Ministerul Educației și Cercetării, prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, și cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Față de cele de preced, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale solicitate, să reducă norma didactică a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT solicitând casarea sentinței atacate.
În motivarea recursului arată că instanța de fond nu a precizat care sunt sumele corecte care trebuie plătite reclamantelor.
Precizează faptul că începând cu data de 1 sept. 2007 aceste drepturi au fosta cordate în baza Legii nr.148/2007 privind completarea și modificarea Statutului personalului didactic, motiv pentru care nu se justifică alte plăți pe perioada 1 sept.2007 - 9 iunie 2008.
Arată că fiind vorba de ore suplimentare, acestea nu se acordă pe perioada concediului de odihnă și nici a vacanțelor școlare când nu se face predare efectivă la clasa și deci nu există posibilitatea fizică de efectuare a lor.
Prin întâmpinare, reclamanta LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S, solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea în integralitate a efectelor sentinței civile nr.1269/2008, ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului se arată că începând cu data de 1 sept. 2007 aceste drepturi au fost acordate în baza Legii nr. 148/2007 privind completarea și modificarea Statutului personalului didactic, motiv pentru care nu se justifică alte plăți pe perioada 1 sept. 2007 - 9 iunie 2008.
Curtea reține că actul normativ menționat reglementează cu totul alte drepturi, anume plata orelor efectuate în plus față de normă de către învățătorii/institutorii care predau în învățământul primar din școlile cu predare în limba minorităților naționale, plata cu ora pentru personalul didactic prevăzut la art. 44 alin. (2^1) și (4) și plata orelor efectuate în plus fata de norma, prevăzute la art. 44 alin. (2^1) din Legea nr. 128/1997 deoarece în cauză obiect al acțiunii este plata drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică pentru perioada 18.04.2005 și până în prezent potrivit art.45 alin.1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, ce permite personalului didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic I, să beneficieze de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Or, din comparare obiectului de reglementare a dispozițiilor invocate de către recurentă cu dispozițiile ce stau la baza admiterii acțiunii de către prima instanță este evident că acesta este diferit prin urmare drepturile solicitate de reclamanți nu au fost acordate în baza Legii nr. 148/2007 pentru perioada 1 sept. 2007 - 9 iunie 2008 prin urmare în mod corect au fost acordate de prima instanță.
Recurenta mai arată că instanța de fond nu a precizat care sunt sumele corecte care trebuie plătite reclamantelor și indică ea care ar fi aceste sume pentru perioada 18.04.2005 -31.05.2007.
Nici această critică nu poate fi primită deoarece perioada nu este cea corectă, prin prisma celor reținute anterior, iar calcularea efectivă se poate face de către angajator la momentul executării hotărârii primei instanțe întrucât sarcina probei îi revenea recurentei și la fondul cauzei, potrivit. art. 287 din Codul muncii, cu privire la dovedirea de către angajator a cuantumului sumelor solicitate de către reclamantă. Cum angajatorul este cel ce efectuează calculul și plata oricăror drepturi salariale, trebuie constatat că nu s-a achitat de sarcina în ce privește calculul de care, astfel că nu poate invoca în favoarea sa propria-i culpă ce reiese din neîndeplinirea unei obligații. În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate sume de bani, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii, prevede art. 3712alin. 2 Cod procedură civilă.
Se mai arată în recurs că fiind vorba de ore suplimentare, acestea nu se acordă pe perioada concediului de odihnă și nici a vacanțelor școlare când nu se face predare efectivă la clasa și deci nu există posibilitatea fizică de efectuare a lor.
În speță este vorba de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, și despre plata acestor ore cu privire la care nu s-a redus respectiva normă didactică, iar nu despre efectuarea de ore suplimentare, prin urmare nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT împotriva sentinței civile nr. 1269 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 09.10.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Sălaj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Daniel Chiș
