Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2042/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2042
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T împotriva Sentinței Civile nr. 1096/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, ,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent consilier juridic și în reprezentarea reclamanților intimați reprezentantul comun desemnat de aceștia, reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantele părților depun la dosar împuternicire și mandat de reprezentare.
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiuni ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1096/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr- a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanții, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, și-n consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cuvenite și neachitate, aferente perioadei 15.08.2005 - 31.12.2008, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cuvenite și neachitate, aferente perioadei 23.05.2006 - 31.12.2008, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariații in cadrul Inspectoratului Teritorial d e Munca, in baza unui contract individual de munca și că potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unităților cooperatiste si al celorlalte persoane juridice si fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca denumite angajatori, pot primi o alocație individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa suportata integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, art.1 si art.2 din Legea nr.193/2006, prevede ca, societățile comerciale, regiile autonome, societățile si companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de munca, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de creșa, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclama si publicitate, precum si pentru cheltuieli sociale.
Pornind de la prevederile art.41 din Constituția României, care garantează dreptul la muncă și protecție socială, Tribunalul a conchis că atâta timp cat reclamanții au calitatea de salariați funcționând in cadrul Inspectoratului Teritorial d e Munca, care reprezintă o instituție bugetara, făcând parte din sectorul bugetar, datorita alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă ca ei aveau dreptul sa primească o alocație individuala de hrana lunara sub forma unor tichete de masa deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații li se asigura reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând in posibilitatea de a-si asigura hrana la locul de munca, in contextul in care angajatorul se afla in imposibilitatea de ale oferi condiții in vederea asigurării hranei zilnice la locul de munca.
Aceasta cu atât mai mult, cu cat reclamanții au dreptul si la încasarea unor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou deoarece acordarea acestor tichete reprezintă tot o forma de defavorizare sociala a reclamanților înscriindu-se in categoria de situații specifice prevăzute de art.41 alin.2 din Constituția României si a cheltuielilor sociale prevăzute de art.2 din Legea nr.193/2006 in condițiile in care aceste tichete au drept scop compensarea reclamanților pentru activitatea desfășurata in anumite perioade, in vederea acoperirii unor cheltuieli suplimentare cu ocazia unor sărbători tradiționale sau a celor specifice domeniului de activitate.
In opinia judecătorilor fondului,faptul ca Legea nr.142/1998, Legea nr.193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masa si cadou fără sa stabilească obligativitatea acordării acestora in sarcina angajatorului, nu înseamnă in mod automat ca reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete deoarece, acordarea acestora se tine seama de caracterul si natura lor si anume, ca masuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii si a unor condiții optime la locul de munca, având drept scop asigurarea hranei zilnice si compensarea unor cheltuieli suplimentare si nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
Apărările paratului nu pot fi reținute, privind faptul ca aceste tichete nu pot fi acordate, datorita faptului ca in buget nu sunt prevăzute sume cu aceasta destinație, iar acordarea lor este lăsata la aprecierea angajatorului, întrucât, indiferent ca sunt prevăzute sau nu sume cu aceasta destinație in cadrul bugetului anual, parații angajatori au obligația sa acorde aceste tichete si sa solicite alocarea si virarea fondurilor necesare in acest scop, atâta timp cat in baza art.41 alin.2 din Constititie, aceste tichete reprezintă masuri de protecție ale reclamanților in calitate de salariați intr-un sector bugetar.
Mai mult, Tribunalul a mai reținut că, având in vedere ca, reclamanții se înscriu in categoria de salariați in sectorul bugetar si in același timp exista salariați in diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masa si cadou, domenii care de fapt sunt finanțate ca si Ministerul Muncii de la bugetul de stat, înseamnă ca acordarea unor salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar a unor asemenea tichete si neacordarea altor salariați din alte domenii, respectiv reclamanților, reprezintă in realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția sociala intre salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii si art.14 Convenția Europeana a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare intre salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate si anume cel bugetar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22.10.2009, solicitând modificarea sentinței supusă reformării,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului,Curtea reține că acestea s-au referit in esență la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.1 din Legea nr. 142/1998, fără a se ține seama că aceste norme nu instituie o obligație pentru angajatorii bugetari,de acordare a tichetelor de masă,ci doar facultatea acordării acestui drept.
Recurentul mai adaugă că pentru acordarea beneficiilor in discuție este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții,anume existența in bugetul de stat a sumelor cu această destinație și prevederea acestora in contractele de muncă negociate.Ori,in cazul concret al reclamanților nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.
In fine, s-a mai susținut că pentru anul 2008 pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate și datorită faptului că OUG nr.90/2007 prin art. II interzice expres acordarea tichetelor de masă in această perioadă.
In recurs,s-au invocat prevederile art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1/pr.civ.
Poziția procesuală a intimaților reclamanți a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 6-9,prin care aceștia au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat,reiterând argumentele de fapt și de drept ce au susținut cererea de chemare in judecată.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului,prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in fața primei instanțe,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.9 art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1, Curtea reține că acesta este întemeiat, cu următoarele argumente:
Într-adevăr, Legea nr. 142/1998, prevede la art. 1"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personalprin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,potprimi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
O dispoziție similară conține in privința tichetelor de creșă și a tichetelor cadou și art. 1 din Legea nr. 193/2006.
Din simpla lectură a dispozițiilor citate,se observă că acestea sunt departe de a da naștere unui drept în favoarea salariaților de a primi alocația individuală sub forma tichetelor de masă, ele conferind mai degrabă o facultate in acest sens. Că este așa rezultă și din conținutul alin. 2 al art. 1 din legea specială,potrivit căruia"tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Mai mult, chiar dacă se referă la chestiunea acordării tichetelor de masă in favoarea altor categorii de bugetari decât reclamanții,edificatoare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 este Decizia nr. 14/2008 pronunțată asupra unui recurs in interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța supremă a observat că Legea nr. 142/1998 conține doar criterii generale,pe baza cărora se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare ale instituțiilor publice, prin contractele colective de muncă.
Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție pentru stabilirea salariaților care primesc astfel de tichete (art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 5/1999).
În speță acest lucru nu s-a întâmplat, de vreme ce reclamanții nu au fost in măsură să indice vreo clauză contractuală menită să instituie in favoarea angajatorului o obligație de acordare a drepturilor in discuție.
Curtea nu împărtășește opinia instanței de fond potrivit căreia dreptul reclamanților la tichete de masă și tichete cadou se circumscrie sferei dreptului reclamanților la securitate in muncă ce,la rândul său este garantat prin art. 41 din Constituția României.
Este adevărat că legea fundamentală nu definește măsurile de protecție ce privesc securitatea și igiena muncii,insă, in acest caz instanța de fond putea și trebuia să observe că obligațiile angajatorului ce corespund drepturilor corelative ale salariaților la sănătate și securitate in muncă sunt cât se poate de clar enumerate de art. 173 din Codul Muncii, fiind evident că ele se referă la activitățile de prevenire a riscurilor profesionale,la punerea in aplicare a organizării protecției muncii și mijloacelor necesare acesteia, iar nu la acordarea unor facilități cum ar fi tichetele de masă și cele cadou. Acestea nu sunt măsuri pentru asigurarea securității in muncă ci reprezintă mai degrabă recompense suplimentare drepturilor salariale pentru munca prestată, motiv pentru care acordarea lor trebuie negociată cu angajatorul.
În fine,Curtea mai observă că sunt reale afirmațiile recurentului vizând imposibilitatea acordării tichetelor de masă pentru anul 2008,deoarece prevederile art. II din OUG nr. 90/2007 sunt in sensul că instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora.
Pentru aceste argumente, in baza art. 312 alin.1,art. 304 ind.1 și art. 304 pct.9/pr.civ.,observând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr. 142/1998, ale Legii nr. 193/2006 și art.41 alin.2 din Constititie, Curtea va admite recursul pârâtului, va modifica sentința recurată și va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T împotriva Sentinței Civile nr. 1096/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.01.2010
Tehnored //15.01.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
