Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2041/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2041
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1883/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național T, Primăria T, Consiliul Local T, Inspectoratul Școlar Județean T, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că pârâții intimați Consiliul Local T și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T au depus la dosar prin registratură, la data de 11.12.2009 întâmpinare din care câte un exemplar se comunică reprezentantului recurentului care depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cererii de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanții enumerați in tabelele nominale aflate la filele 7-10 dosar, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național T, Consiliul Local T, Primăria T - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T si Ministerul Economiei si Finanțelor B, obligarea acestora să calculeze și să achite primele de vacanță cuvenite si neacordate pe perioada ultimilor trei ani, anterioara depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", că art. 146 din același act normativ prevede că personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația în vigoare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel", iar conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pentru anii 2003- 2006 și 2007-2010, înregistrate la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 1116/010/30.01.2003, nr. 28895/29.12.2006 acești salariați beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, în art. 36 alin. 1, precum și prin cel încheiat la nivelul județului T, pentru învățământ.
Se susține că aceste dispoziții produc efecte pentru toți salariații, de la toate unitățile de învățământ din țară, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, justificând introducerea acțiunii de față, pentru a se da eficiență normei înscrise în art. 41 din Constituția României care garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.
Deși legal citați, pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 1883/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, acțiunea reclamanților a fost respinsă, reținându-se următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai pârâtei pârâtului Colegiul Național Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți, la plata unor sume cu acest titlu apar neîntemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006, 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cu toate acestea, este de observat că, contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâta Școala cu clasele I-VIII Curtea este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obținevenituri propriidin activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Așadar, trebuie conchis că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
Astfel fiind, se poate conchide că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâta Școala cu clasele I-VIII Curtea, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local T și Primăria T - Instituția Primarului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
Ca atare, urmează a fi respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local T și Primăria T - Instituția Primarului, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare.
Cât privește pe pârâtul Colegiul Național T, se constată că acesta a comunicat, prin adresa cu nr. 1013/ 03.08.2009, depusă la dosar la termenul de judecată din 02.09.2009, că nu a obținut venituri proprii în anii 2005-2008.
În atari condiții, cererea reclamanților apare neîntemeiată, deoarece dreptul la acordarea primei de vacanță este supus implicit, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, condiției ca unitatea angajatoare să obțină în anul bugetar respectiv venituri proprii, precum și să le aloce pentru efectuarea unor astfel de plăți, cerințe care nu se verifică în speță.
Chiar dacă formularea textului din contractul colectiv de muncă nu este explicit condițională, dat fiind că este prevăzută expres sursa achitării primelor de vacanță (din venituri proprii), devine pe deplin îngăduită concluzia că acordarea primelor de vacanță aferente unui exercițiu financiar (de vreme ce se acordă anual) rămâne subsumată obținerii în prealabil de către unitățile angajatoare (școala, în speță) a veniturilor proprii pe anul respectiv, în caz contrar, cum prima de vacanță nu se plătește din venituri bugetare, ea neputând fi acordată. În plus, norma din contractul colectiv de muncă, în forma cât se poate de clară a redactării sale (stipulând exact sursa fondurilor pentru acordarea primelor de vacanță) și obligatorie pentru părțile semnatare ale convenției, este tocmai rezultatul acordului de voință al părților, între care chiar sindicatele ce acționează astăzi pentru plata primelor, fără însă a proba contrariul celor precizate de angajator vizavi de obținerea veniturilor proprii pe anii în discuție, pentru a putea fi găsit drept nejustificat refuzul școlii de a achita drepturile bănești solicitate.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs reclamanții prin reprezentantul legal Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul
În motivarea recursului declarat, s-a arătat că dreptul invocat de reclamanți a fost recunoscut la nivel de principiu de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ. S-a mai invocat de asemenea și prin acest articol s-a prevăzut ca personalul din învățământ să beneficieze, nu " ca personalul din învățământ să poată să beneficieze".
Deși legal citați, pârâții intimați au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. "alte surse", din acest ultim articol, coroborată cu art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007, stabilesc obligația pentru unitățile de învățământ și consiliile locale de care aparțin, de a acorda primele de vacanță din fonduri proprii, trebuind astfel depuse diligențe pentru a obține fonduri proprii, iar obligația de a repartiza aceste fonduri pentru plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, derivând din art. 39 și 40 din HG nr. 2192/2004 prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.
Inspectoratul Școlar al Județului T, se constată că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât temeiul solicitării drepturilor bănești de către reclamanți este Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, care în art. 2 desemnează termenul de angajator și Inspectoratelor Școlare, acest contract fiindu-i opozabil.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T împotriva sentinței civile nr. 1883/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -, pe care o va modifica în parte, în sensul obligării pârâților Colegiul Național T, Primăria T, Consiliul Local T, Inspectoratul Școlar Județean T, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005-2008, actualizate de la data la care trebuiau achitate și până la plata lor efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1883/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților Colegiul Național T, Primăria T, Consiliul Local T și Inspectoratul Școlar Județean
Obligă pârâții la plata drepturilor primele de vacanță, în favoarea membrilor de sindicat - reclamanți în dosar - pe perioada ultimilor trei ani anteriori 3 decembrie 2008, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Menține dispozițiile hotărârii privind respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /15.01.2010
Tehnored. /2 ex./ 15.01.2010
Prim inst.: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
