Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 220
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -a, împotriva sentinței civile nr. 1004 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile: recurenții reclamanți și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL OLT și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea în lipsă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se trece la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul O l t, reclamantele, -a, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu luna august 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă, iar să aloce fondurile necesare achitării sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamantele au susținut existența unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, pe de o parte și alte categorii de salariați din sistemul bugetar în condițiile în care prin diverse acte normative speciale, doar pentru aceștia din urmă a fost prevăzut beneficiul unui spor de confidențialitate în cuantum variabil.
Reclamantele au susținut că, deși personalul auxiliar de specialitate exercită activități din care se obțin informații confidențiale, nu beneficiază de spor de confidențialitate fiind creată în acest fel o discriminare directă în materie de salarizare, conform prevederilor OG 137/2000.
În cauză s-au depus întâmpinări din partea MEF prin DGFP O și din partea Ministerului Justiției și a CNCD.
Tribunalul O l prin sentința nr. 1004 de la 25 octombrie 2007 respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul O l t, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL CRAIOVA.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că statutul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale distinct față de alte categorii de personal.
Astfel, cum rezultă din Ordonanța nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust este necesară să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, magistrați, personal auxiliar, demnitari, funcționari publici.
Actele normative invocate de către reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor clasificate așa cum sunt definite în Legea 182/2002, iar reclamanții nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât în primul rând nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, iar legile invocate nu dispune expres acordarea sporului și pentru personalul auxiliar de specialitate. Mai mult, actele normative invocate de reclamanți prevăd acordarea sporului de confidențialitate condiționat de încadrarea acestuia în limitele bugetelor aprobate de către ordonatorul principal de credite.
Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - Legea 567/2004, constituie o reglementare distinctă față de alte categorii profesionale, și prin urmare modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispoz. art. 16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi.
În mod evident exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG 137/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au arătat că în raport de dispoz. OG 19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar cele prevăzute de Legea 44/2006 care prevede acest spor doar personalului din sistemul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
De asemenea conform art. 78 din legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, astfel că aceștia sunt discriminați deoarece nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Au mai arătat de asemenea că se află într-o situație identică cu tot celălalt personal din unitățile bugetare și ca atare principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelora și obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond statutul personalului auxiliar din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale distinct față de alte categorii de personal.
Pentru a exista o discriminare în sensul prevăzut de OUG 137/2000este necesar să existe o diferență de tratament între persoane aflate în situații analoage sau comparabile.
În speță reclamanții-recurenți nu se găsesc în situații analoage sau comparabile cu personalul care beneficiază de sporul respectiv, conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de celelalte categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceștia.
Mai mult decât atât actele invocate de către recurenți atât în acțiunea principală, cât și în recurs prevăd acordarea sporului de confidențialitate personalului care gestionează și manipulează informații clasificate, așa cum sunt definite de Legea 182/2002, informații ce nu sunt manipulate sau gestionate de către reclamanți.
Faptul că prin Legea specială ce reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor este prevăzută obligația păstrării secretului profesional și a confidențialității în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției nu conduce la concluzia că ar fi discriminați față de personalul prevăzut de legile care prevăd spor de confidențialitate, deoarece informațiile respective despre care iau cunoștință personalul auxiliar nu sunt informații clasificate, ci eventual informații de interes personal ce privesc persoanele aflate în diferite procese în fața instanțelor sau parchetelor.
Constatând deci că sentința atacată este legală și temeinică în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1004 din 25.10.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL OLT și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
18.02.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru
