Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2215/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2215
Ședința publică de la 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1164 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 1164 de la 29 noiembrie 2007 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și acțiunea formulată de reclamantele, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul O l
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantele sunt angajatele Judecătoriei Slatina și, în baza Legii 567/2004 art. 91 AL.2, din data de 1.01.2005 posturile de grefieri dactilografi au fost transformate în grefieri, cu modificarea fișei postului, dar cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Din analiza fișei postului depusă la dosar pentru fiecare reclamantă, instanța a reținut că acestea aveau menționate atribuții specifice grefierului de ședință, respectiv participarea la ședințele de judecată, întocmirea actelor de procedură dispuse de completul de judecată, tehnoredactarea hotărârilor judecătorești și alte lucrări repartizate de conducerea instanței însă, prin ordinul de serviciu privind repartizarea personalului auxiliar de specialitate pe compartimente au fost delegate la biroul tehnoredactare.
Mai mult, din relațiile comunicate de Judecătoria Slatina, instanța a reținut că reclamantele nu au participat niciodată la ședințele de judecată,astfel încât solicitarea diferențelor de drepturi salariale corespunzătoare postului de grefier pe perioada 1.01.2005 - 1.01.2007 nu este întemeiată, în condițiile în care reclamantele nu au îndeplinit atribuțiile specifice acestor posturi.
Susținerile reclamantelor potrivit cărora s-a produs o discriminare a lor față de ceilalți grefier din cadrul angajatorului prin neacordarea drepturilor salariale provenind din diferențele dintre salariul de grefier dactilograf și cel de grefier în perioada 1.01.2005 - 1.01.2007, nu poate fi reținută, atât timp cât, efectiv reclamantele nu au desfășurat atribuții specifice fișei postului de grefier, respectiv nu au intrat în ședința de judecată.
Față de cele invocate, instanța a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar excepția invocată de către Ministerul Finanțelor și Economiei, rămas fără obiect, astfel încât și aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că, deși au îndeplinit aceeași funcție, aceea de grefier și, în virtute funcției, aceeași muncă egală cu a celorlalți grefieri, nu au primit drepturi egale, fiind astfel prejudiciați.
Angajatorul nu poate invoca propria culpă discriminatorie, munca prestată în cadrul Biroului tehnoredactare fiind impusă de reprezentantul angajatorului. Prin Legea nr. 17/2006, s-a modificat art. 91 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, în sensul că grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Prin acțiunea formulată, reclamantele au solicitat plata diferenței dintre salariul de grefier și cel de grefier dactilograf pe perioada 01.01.2005-02.02.2007.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii și art. 1 alin.2 lit. e din OG nr. 137/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În drept, dispozițiile legale incidente în cauză sunt:
Legea nr. 567/2004
art. 91 - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.
(2) La intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Art. 60 - (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială.
Textele menționate anterior au fost modificate prin Legea Nr. 17 /2006, în vigoare din 19.01.2006, astfel:
Art. 91 - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.
(2) dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Art. 60 - (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială.
(5) Până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4).
Potrivit Legii nr. 17/2006 art. VII, rezenta p. lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzută la art. 60 alin. (4), cu excepția dispozițiilor art. I pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea
Legea specială de salarizare este Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 și aceasta a intrat în vigoare la data de 02.02.2007.
Dat fiind că textele legale menționate anterior au stabilit în mod expres modul de salarizare a refierilor dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, dreptul acestora de a fi salarizați cu un salariu corespunzător coeficientului de ierarhizare egal cu cel al grefierilor de ședință s-a născut la data de 02.02.2007, dată de la care s-a și acordat o astfel de salarizare.
Acesta a fost și motivul pentru care reclamații au pretins că au fost discriminați în raport cu grefierii de ședință, deși erau încadrați pe aceeași funcție.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Întemeiată pe ideea de discriminare, cererea de chemare în judecată supune comparației două situații juridice: situația salarizării grefierilor de ședință comparativ cu aceea a grefierilor dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri în intervalul de timp 01.01.2005-02.02.2007.
Recurenții-reclamanți au susținut, în esență, faptul că există două situații comparabile tratate juridic diferit fără nicio justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, Curtea constată că situațiile invocate de reclamanți nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage, fiind diferite sub aspectul complexității atribuțiilor de serviciu exercitate efectiv în intervalul litigios.
Ceea ce este important în analiza comparabilității sau analogiei între cele două situații nu este denumirea funcției, ci atribuțiile de serviciu exercitate de cele două categorii supuse comparației, cu atât mai mult cu cât însăși recurenții invocă principiul acordării unui salariu egal pentru muncă egală sau de valoare egală.
De aceea criteriul de apreciere este acela al muncii prestate efectiv, nu acela al denumirii funcției sau a conținutului fișei postului.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că reclamanții nu au participat la ședințele de judecată, îndeplinind strict atribuții de tehnoredactare, aspect de fapt necontestat de recurenți.
Critica referitoare la pretinsa culpă a angajatorului, la instituirea unui tratament discriminatoriu prin repartizarea recurenților la Biroul tehnoredactare este de asemenea nefondată, întrucât, potrivit rt. 40 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii, "angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea și funcționarea unității;
b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii și/sau în condițiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități".
Prin urmare modul de organizare a muncii stabilirea atribuțiilor sunt prerogative exclusive ale angajatorului, care va organiza munca salariaților în funcție de experiența, eficiența și pregătirea profesională a acestora. De altfel, deși recurenții susțin ideea că tratamantul discriminatoriu a fost creat prin modul de repartizare a personalului auxiliar în cadrul instanței, aceștia nu precizează care ar fi fost criteriul discriminatoriu pe care l-ar fi utilizat angajatorul pentru restrângerea exercitării dreptului pretins de salariații reclamanți, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 și 3 din OG nr. 137/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 dinCodul de procedură civilă, urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantele, împotriva sentinței civile nr.1164 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - --- - -
Grefier,
14.05.2008
Red.jud.---
2 ex/AS
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
