Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 264/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.264
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5, nr. 17 și Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P, Emile, nr. 4, județul P împotriva sentinței civile nr.1719 din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județ D și cu intimatul pârât Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județ
Cereri de recurs scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, intimații reclamanți, G, și intimatul pârât Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că, prin cererile de recurs formulate, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel P, Tribunalul Dâmbovița, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % calculat la salariul brut de încadrare pentru perioada 01 iulie 2006 - până în prezent și pe viitor, sumele astfel rezultate să fie indexate și majorate cu indicele de inflație calculat la data plății efective și să se efectueze mențiunile privind acest spor și perioadele pentru care s-a acordat în carnetele de muncă, conform Decretului nr.92/1976.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, în scopul asigurării eficiente confidențialităților informațiilor clasificate, au fost editate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct.1 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, au mai arătat că, în temeiul dispozițiilor art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr.444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Au mai arătat reclamanții că, în temeiul art.30 alin.3 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar al tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pe de altă parte, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art.19 din Legea nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor ).
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală (securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalul sunt înregistrate ca operatori de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este inadmisibilă, considerând că nu poate exista discriminare prin efectul legii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâtul că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă. Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege, a fost considerată de Curtea Constituțională ca fiind o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, prin decizia Curții Constituționale nr.838/2009 pronunțată la 27.05.2009, Curtea a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și, pe de altă parte, Parlamentul României și Guvernul României.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, a rezultat că decizia nr.46/15.12.2008 a ÎCCJ, nu poate constitui temei legal pentru admiterea acțiunii de față, prin care se solicită de fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Totodată, pârâtul a arătat că reclamanții ignoră faptul că asemenea altor categorii profesionale sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, că drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute de lege, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturi reglementate de legea specială de salarizare a magistraților.
În susținerea concluziei potrivit căreia pârâții nu au temei legal pentru a acorda sporul de confidențialitate pentru magistrați, în ședința din 03.07.2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (nr.818, 819, 820/03.07.2008) asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției, referitor la unele dispoziții din OG 137/2000.
Astfel, s-a reținut că "un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional".
De asemenea, prin decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională statuat că "dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența de a anula, ori de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative".
În speță, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților. apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
În sprijinul întâmpinării pârâtul a invocat practică judiciară.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1719 din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în cuantum de 15% calculat la salariul brut de încadrare pentru perioada 01 iulie 2006 - până în prezent și pe viitor, sumele astfel rezultate urmând a fi indexate și majorate cu indicele de inflație calculat la data plății efective, corespunzător timpului de muncă efectiv lucrat de fiecare reclamant, a fost obligat pârâtul Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile privind acest spor și perioadele pentru care s-a acordat în carnetele de muncă, conform Decretului 92/1976.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt magistrați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, solicitând plata sporului de confidențialitate de care beneficiază alte categorii socio-profesionale, iar în virtutea funcțiilor lor, reclamanții intră în contact cu documente clasificate, asemenea ofițerilor de politie, funcționarilor publici, etc, categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialităților informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, s-a mai reținut de instanța de fond că în temeiul dispozițiilor art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art.30 alin.3 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar al tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Potrivit art.99 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art.19 din Legea nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor)".
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală (securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalele sunt înregistrate ca operatori de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Prin acordarea acestui spor de confidențialitate, nu se ajunge la crearea unor norme juridice, ori înlocuirea celor existente, deoarece în prezentul litigiu instanța este chemată să constate o situație discriminatorie în care se află reclamanții față de celelalte categorii socio - profesionale ce au de asemenea obligația păstrării confidențialității ca obligație de serviciu. În acest sens, sunt și dispozițiile art.unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională care acordămagistraților militari, acest spor de confidențialitate, categorie profesională asemănătoare cu cea a magistraților civili, nefiind deci justificată aplicarea unui tratament diferențiat între cele două categorii.
Astfel, instanța nu creează norme juridice, așa cum susține pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, ci doar restabilește echitatea între categoriile de funcționari publici salarizați în mod diferit în raport de criterii nejustificate.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se fragrant articolul 20 din Constituția României, articolul 6 aliniatul 2 din Codul Muncii, articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o serie întreagă de norme comunitare in materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale (Pactul Internațional cu privire Ia drepturile economice, sociale și culturale; Carta Social Europeană Revizuită).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincție între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Constituțională a României, prin Decizia numărul 1 din data de 8 februarie 1994 stabilit că,un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".
Atâta timp cât reclamanții au obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acestora de la plata sporului de confidențialitate este discriminatorie.
A apreciat instanța de fond că nici apărarea pârâtului privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, nu poate fi reținută, pentru că, în caz contrar, ar însemna ca, în situația în care magistrații se consideră nedreptățiți prin anumite acte normative, ei nu se pot adresa instanțelor judecătorești datorită categoriei profesionale din care fac parte, încălcându-se Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul privind accesul la justiție. Instanțele judecătorești și-au exercitat competența ce le revine potrivit art.126 alin.(1) și (2) din Constituție și dispozițiilor procedurale, soluționând litigiile cu care au fost investite, având ca obiect drepturi salariale, în limitele acțiunilor introductive și în raport cu dispozițiile legale incidente.
În ceea ce privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 46/15.12.2008, instanța de fond a apreciat că aceasta este obligatorie cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, așa cum dispune art.329, alin.3 din Codul procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
S-a considerat că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești întrucât a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiuitor. Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este
decizia Curții Constituționale 838/2008 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ICCJ, pe de o parte și, Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte.
De asemenea, s-a mai învederat că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, pentru acorda sporul de confidențialitate de 15%, prima instanță a reținut decizia 46/2008 a ICCJ dată în aplicarea și interpretarea unitară a disp. art. 99 alin. 1 lit. d din legea 303/2004, raportat la art. 16 alin. 1 din Codul deontologic al magistraților, precum și texte de lege care reglementează drepturi salariale pentru categorii profesionale aflate în situații comparabile.
Însă, s-a arătat că Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 2 din OG. 137/2000, astfel încât nu se pot invoca dispozițiile acestei ordonanțe privind discriminarea între diferite categorii profesionale, având în vedere și faptul că discriminarea intervine numai în situații analoage, ceea ce nu este cazul în speță.
Recurenții au criticat acordarea sporului și pentru viitor, învederând că aceste drepturi viitoare sunt eventuale și nu sunt născute și actuale.
Sporul de confidențialitate este acordat în urma unor demersuri specifice, prin ordin al ministrului sau conducătorului instituției, care stipulează unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului.
Pentru acordarea lui, legiuitorul a avut în vedere anumite categorii de personal, dispunând că unitățile în care se va acorda sporul de confidențialitate vor fi expres menționate prin acte normative sau cu caracter administrativ.
În ceea ce privește reactualizarea acestor sume, s-a apreciat că, atâta timp cât nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală în conformitate cu disp. art. 14 alin. 2 din legea 500/2003, unitățile recurente nu se află în culpă procesuală și, în consecință, nu pot fi obligate să achite sumele reactualizate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt magistrați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, solicitând plata sporului de confidențialitate de care beneficiază alte categorii socio-profesionale, iar în virtutea funcțiilor lor, reclamanții intră în contact cu documente clasificate, asemenea ofițerilor de poliție, funcționarilor publici, etc, categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialităților informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art.30 alin.3 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar al tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinară nerespectarea confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art.19 din Legea nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor )".
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală (securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalele sunt înregistrate ca operatori de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Susținerile recurenților că diferitele categorii profesionale nu se regăsesc în situații analoage pentru a invoca discriminarea, nu pot fi reținute datorită atribuțiilor similare privind păstrarea confidențialității, ca obligație de serviciu. Pentru restul atribuțiilor de serviciu, într-adevăr, nu există situații analoage, dar pentru păstrarea confidențialității, categoriile enumerate se regăsesc într-o situație analoagă.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Prin acordarea acestui spor de confidențialitate, nu se ajunge la crearea unor norme juridice, ori înlocuirea celor existente, deoarece în prezentul litigiu instanța este chemată să aplice decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 46/15.12.2008, obligatorie pentru toate instanțele judecătorești conform art. 329(3) Cod pr. civilă.
Astfel, instanța nu creează norme juridice, așa cum se susține, ci doar restabilește echitatea între categoriile de funcționari publici salarizați în mod diferit pentru aceeași atribuție de serviciu, în raport de criterii nejustificate.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se fragrant articolul 20 din Constituția României, articolul 6 aliniatul 2 din Codul Muncii, articolul 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o serie întreagă de norme comunitare in materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale ( Pactul Internațional cu privire Ia drepturile economice, sociale și culturale; Carta Social Europeană Revizuita).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că, diferența de tratament devine discriminare in sensul articolului 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincție între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Constituțională a României, prin Decizia numărul 1 din data de 8 februarie 1994 stabilit că,un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, in respectul principiului egalității cetățenilor in fata legii și a autorităților publice".
Atâta timp cât reclamanții au obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acestora de Ia plata sporului de confidențialitate este discriminatorie.
Nici apărarea recurentului privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, nu poate fi reținută, pentru că, în caz contrar, ar însemna că, în situația în care magistrații se consideră nedreptățiți prin anumite acte normative, nu se pot adresa instanțelor judecătorești datorită categoriei profesionale din care fac parte, încălcându-se Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul privind accesul la justiție. Instanțele judecătorești și-au exercitat competența ce le revine potrivit art.126 alin.(1) și (2) din Constituție și dispozițiilor procedurale, soluționând litigiile cu care au fost învestite, având ca obiect drepturi salariale în limitele acțiunilor introductive în instanță și în raport cu dispozițiile legale incidente.
Cu privire la critica privind acordarea drepturilor bănești reactualizate și pentru viitor, Curtea constată că reclamanții au fost lipsiți de plata drepturilor bănești la care sunt îndreptății, însă nu din culpa lor, ceea ce a fost de natură să le provoace un prejudiciu datorat deprecierii monetare. Ca atare, atât timp cât debitorii acestei obligații nu pot demonstra culpa reclamanților în acordarea acestor drepturi, Curtea constată că, în mod corect, prima instanță a dispus reactualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație.
Prin decizia ICCJ 46/15.12.2008, s-a dispus acordarea acestor drepturi și pe viitor, însă, prin Legea nr.330/2009, aceste sporuri au fost incluse în indemnizația de bază a reclamanților, astfel încât acordarea sporurilor și după intrarea în vigoare a acestei legi, ar determina o dublă plată nejustificată. De asemenea, în mod incorect instanța de fond a dispus acordarea acestui spor calculat la salariul brut de încadrare al reclamanților deoarece, în mod corect, potrivit deciziei înainte menționate, sporul trebuie calculat la nivelul indemnizației brute lunare a reclamanților-magistrați.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul formulat, va modifica în parte sentința în sensul că sporul se va calcula la indemnizația brută lunară până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, nr. 17, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P, Emile, nr. 4, județul P, împotriva sentinței civile nr.1719 din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contraditoriu cu intimații reclamanți, G, - toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județ D și cu intimatul pârât Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că sporul se va calcula la indemnizația brută lunară până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. Tehnored.
24.ex./ 15.02.2010
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
