Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 267/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr.1806 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în P,-,.2..16, județul P, C, domiciliată în P,-,.4..7,.24, județul P, domiciliat în comuna nr.516, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 11 februarie 2010 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, C și au chemat în judecată pârâta " " SA, pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale reprezentând prime de Paște pentru anii 2006 și 2007 și de C pentru anul 2006 precum și suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în perioada 2006 și 2007 către reclamanta C, la nivelul unui salariu minim pe ramură, sume actualizate în raport de inflație, plus dobânzile legale aferente pentru aceste sume de la data când aceste sume au devenit exigibile și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamanții au fost salariați ai societății pârâte prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, că potrivit disp.art.176 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de ramură s-au instituit în favoarea salariaților suplimentări salariale pentru primele de Paște și C, respectiv pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, acestea din urmă la nivelul unui salariu minim pe ramură din luna octombrie a anului, drepturi care însă nu le-au fost plătite.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât astfel de drepturi bănești au fost incluse în salariile încasate de reclamanți, invocând înscrisuri în acest sens.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1806 din 27 octombrie 2009, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților primele de Paște și C conform art.168 din contractul colectiv de muncă pe societate, calculate la nivelul salariilor de bază din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul scriptic, sume actualizate în raport de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și anume primele de Paște aferente anului 2006 pentru, pentru perioada 2006-2007, plus prima de C pentru 2006, iar pentru reclamantul primele de Paște pentru anii 2006-2007 și cea de C pentru anul 2006.
Capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în raport de disp.art.168 din contractul colectiv de muncă s-a instituit în favoarea reclamanților, ca salariați ai societății pârâte, drepturi salariale suplimentare pentru sărbătorile de Paște și C, calculate la nivelul salariului de bază din luna anterioară sărbătorii respective, drepturi care nu le-au fost acordate în mod nejustificat, iar în legătură cu drepturile bănești pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă la nivelul unui salariu mediu pe ramură, instanța a stabilit că astfel de drepturi au fost incluse în salariul de bază lunar plătit reclamanților, drepturi care nici nu au fost acordate prin contractul colectiv de muncă pe societate.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței în parte și respingerea ca neîntemeiat al capătului de cerere privind acordarea primelor de Paște și
Criticând sentința, pârâta a susținut, în esență, că astfel de drepturi au fost incluse în salariile plătite reclamanților începând cu anul 2003, în baza acordului dintre Federația Sindicală și SA, sume care nu mai erau nominalizate distinct în salariu în anii următori, inclusiv pentru salariații " ", cum reiese și din adresele nr.1154/28 februarie 2003 și nr.1453/14 martie 2003, prin care s-a statuat expres că fondul de salarii este aprobat prin Hotărâre de Guvern, urmând să se permită o reașezare a salariilor cu minim 14% începând cu data de 1 februarie 2003.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Urmare acordului dintre sindicat și patronat s-a convenit rectificarea art.168 din contractul colectiv de muncă pe "", în sensul că primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui salariat ai tuturor sucursalelor, din care făcea parte și Sucursala, situație în care au fost emise adresele nr.1451/13.03.2003 și nr.1453/14.03.2003, prin care s-a comunicat sub semnătura partenerilor sociali-patronat și sindicat- această modificare către sucursale, ce cuprindea efectele aplicării prevederilor actului adițional la contractul colectiv de muncă pe societate sub nr.1602/2003 de includere în salariu a acestor suplimentări salariale, pentru toate sucursalele.
În aceste condiții, " " a preluat de la Sucursala un număr de 1032 persoane prin protocolul din 31 martie 2003, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat între SNP "" și I: "", deci inclusiv cu toate consecințele legate de includerea primelor de Paște și C în salariile de bază plătite apoi de " ", unde erau încadrați reclamanții.
Aceasta explică și faptul neincluderii în continuare a acestor prime prevăzute inițial în art.168 din contractul colectiv de muncă astfel modificat și pentru anii următori.
Deci, nu a mai existat o bază legală și convențională pentru plata distinctă a unor astfel de drepturi salariale.
Așadar, reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata unor astfel de drepturi salariale distincte de salariile primite, astfel că soluția acordării acestora de către prima instanță, este nelegală.
Astfel, recursul de față este fondat, situație în care în baza art.304 și 312 Cod procedură civilă urmează să fie admis ca atare, să fie modificată în parte sentința și pe fond să fie respins și acest capăt de cerere principală, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr.1806 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în P,-,.2..16, județul P, C, domiciliată în P,-,.4..7,.24, județul P, domiciliat în comuna nr.516, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată privind acordarea primelor de Paște și
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red./TehnoredA./7 ex./17.03.2010
Dosar fond. -- - Tribunalul Prahova
Judecători fond -;
Operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
