Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2981/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.957/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.2981/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă - B - împotriva sentinței civile nr.7407 din data de 27.11.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39845/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă - B - prin consilier juridic d-na cu delegație atașată la fila 14 dosar recurs și intimata-reclamantă personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 28.04.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă - B -, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea intimatei-reclamante, aceasta legitimându-se cu seria -.- eliberată de către SPCEP biroul nr.3 la data de 03.07.2008.
Curtea procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata-reclamantă, către recurenta-pârâtă - B -, prin reprezentant.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul pe acest aspect părților prezente.
Recurenta-pârâtă - B - prin consilier juridic având cuvântul, apreciază recursul ca fiind declarat în termenul legal, în raport de data comunicării hotărârii judecătorești recurate, respectiv 05.01.2009.
Intimata-reclamantă având cuvântul, arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7407/27.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - B - - și a obligat pârâta la plata către reclamantă a contravalorii a 3 salarii compensatorii, la nivelul salariului de încadrare net pe care reclamanta l-a avut anterior concedierii.
În considerente a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte în perioada 21.08.2006 -19.11.2007 în baza contractului individual de muncă nr. 36504/21.08.2006, încheiat pe durată nedeterminată, raporturile de muncă dintre părți încetând la data de 19.11.2007, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
La data de 18.10.2007 a fost emisă decizia nr. 907 care prevede că începând cu data de 19.11.2007 încetează contractul individual de muncă al reclamantei, în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii.
Decizia de desființare a postului a fost determinată de reducerea activității societății conform măsurilor de reorganizare și restructurare, reclamanta beneficiind de plăți compensatorii, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate așa cum rezulta din art.4 al deciziei de concediere.
Potrivit art. 54 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2006 - 2007 înregistrat sub nr.6760/11.12.2006 la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei "la desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, după plata drepturilor cuvenite la zi, societatea va acorda 5 salarii compensatorii, la nivelul salariului de încadrare net al fiecărui salariat, dreptul la plățile compensatorii încetând la data încadrării în altă unitate sau la unitatea din care a fost disponibilizat".
Pârâta a susținut că în cauză este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2007-2008 înregistrat sub nr.5652/22.11.2007 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv art.52 alin. 1 care stipulează că, "societatea va acorda 2 salarii compensatorii, la nivelul salariului de încadrare al salariatului, în caz de concediere pentru motive neimputabile salariatului".
Art.25 din Legea nr. 30/1996 reglementează, "contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția pentru dialog, familie și solidaritate sociala județeană sau a Municipiului B", iar cele încheiate la nivelul grupurilor de angajatori, la nivel de ramură și la nivel național se depun și se înregistrează la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Importanța înregistrării este deosebită, întrucât de la această dată, contractul devine aplicabil, dacă părțile nu au convenit ca data aplicării să fie ulterioara zilei de înregistrare a contractului.
Decizia de concediere a fost emisă de către angajator la data de 18.10.2007 urmând să producă efecte asupra salariatei începând cu data de 19.11.2007.
Potrivit regulii "tempus regit actum", rezultă că efectele deciziei sunt guvernate de prevederile contractului colectiv de muncă în vigoare la data emiterii, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2006-2007, neavând importanță de la ce moment produce efecte decizia asupra salariatei.
Din conținutul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2007-2008 nu rezultă o dată de la care se aplică și oricum acesta nu ar putea fi aplicat anterior datei de 22.11.2007 la care a fost înregistrat, întrucât ar însemna să se aplice retroactiv, ceea ce este inadmisibil, în condițiile în care părțile nu au înțeles să îi dea un asemenea efect.
Chiar dacă s-ar aprecia că decizia produce efecte doar începând cu data de 19.11.2007 la care i-a încetat contractul de muncă salariatei, s-ar ajunge la aceeași concluzie,întrucât noul contract pe anii 2007-2008 a fost înregistrat abia la data de 22.11.2007.
Ca urmare, în conformitate cu prevederile art. 54 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2006-2007, reclamanta trebuia să beneficieze, la desfacerea contractului de muncă din motive neimputabile salariatului de 5 salarii compensatorii, la nivelul salariului de încadrare net.
Întrucât acesteia i-au fost plătite deja 2 salarii compensatorii, față de dispozițiile art. 67 din Codul muncii coroborat cu art. 54 alin. 1 din contractul colectiv de muncă valabil pentru 2006-2007, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea a 3 salarii compensatorii la nivelul salariului de încadrare net, pe care reclamanta l-a avut anterior concedierii
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta - B -, fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința civila nr. 7407/27.11.2008 este nelegală, recursul recurentei este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod Procedura Civila, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și pe art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, aplicabul când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Conform art. 4 din Decizia de concediere nr. 907/18.10. 2007, salariata beneficia de o plată compensatorie, conform CCM încheiat la nivelul societății, aplicabil.
În fapt, intimata a contestat modul în care unitatea a înțeles să se
achite de aceste obligații, susținând că ar avea dreptul la 5 salarii
compensatorii, iar nu la 2 salarii, iar instanța de fond a interpretat greșit
modul în care să se aplice în succesiunea firească actele
normative care au reglementat acordarea plăților compensatorii,
neținând cont de faptul că plata s-a făcut eșalonat, în conformitate cu
dispozițiile legale în vigoare la data efectuării plații, așa cum se
prevede în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În contestația introdusă la instanța de fond, salariata a avut în vedere o eventuală plată compensatorie care ar fi putut să fie acordată în întregime la încetarea contractului de muncă.
În realitate, datorită dificultăților economice prin care a trecut unitatea, plata compensatorie a constat în acordarea lunară a unei sume de bani ulterior încetării contractului individual de muncă și evident, avându-se în vedere legea aplicabilă la momentul achitării plații compensatorii, la fel ca și în cazul plaților compensatorii acordate salariaților disponibilizați din sectorul de stat în baza OUG nr. 98/1999 privind concedierile colective.
Instanța de fond a pronunțat o sentință dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii; astfel:
nu a făcut dovada în fața instanței de fond că nu s-a încadrat în muncă, instanța neadmițând solicitarea recurentei de a-i pune în vedere să depună copie de pe cartea de munca, pentru a dovedi că
pretențiile acesteia sunt neîntemeiate.
Cu această probă recurenta este în măsură să dovedească că reclamanta se regăsește în situația prevăzuta de alin. 2 al art. 54 din CCM pentru anii 2007-2008, invocat de aceasta în acțiunea introdusă, în sensul că "drepturile salariaților la plățile compensatorii încetează la data încadrării în altă unitate sau la unitatea din care a fost disponibilizat."
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că la termenul de judecată din 05.05.2009 s-a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Într-adevăr, potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare aflate la fila 37 a dosarului de fond, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei-recurente la data de 29.12.2009, prin raportare la care termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat, conform art. 101 alin. 1 pr. civ, pe zile libere, a expirat la data de 09.01.2009, zi lucrătoare, astfel că, prin raportare la această ultimă dată, introducerea prezentului recurs, potrivit ștampilei poștei aplicate pe plic, la 14.01.2009, s-a făcut cu depășirea termenului de recurs anterior menționat, astfel că excepția invocată va fi admisă și, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ, calea de atac va fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului și pe cale de consecință,
Respinge recursul declarat de către recurenta-pârâtă - B - împotriva sentinței civile nr.7407 din data de 27.11.2008 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39845/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored:
2/ ex.13.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
