Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 30
Ședința publică de la 14 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.1449 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat Forța pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat Forța, pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL, a arătat că susține motivele de recurs invocate în scris, arătând că din probele administrate reiese că sporul de vechime a fost inclus in noul contract individual de muncă, astfel că în mod greșit instanța a dispus acordarea sporului de vechime și pe viitor. A pus concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea adresată Tribunalului Timiș la data de 16.03.2007, reclamanta a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta SC ROMĂNIA SRL T, să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând echivalentul sporului de vechime în muncă, în cuantum de 25 % ce i se cuvine potrivit vechimii sale în muncă, începând cu data de 16.03.2004 și în continuare pe toată durata contractului individual de muncă încheiat cu pârâta.
Prin încheierea nr. 3853 din 11 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea pricinii la Tribunalul Gorj.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1449 de la 10 septembrie 2007, admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC " ROMÂNIA" SRL.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.210 lei, reprezentând sporul de vechime în procent de 25 % cuvenit și neacordat pentru perioada 16.03.2004 - 16.03.2007, sumă ce a fost actualizată la data de 31.03.2007, și la plata în continuare a acestui spor pe perioada derulării contractului individual de muncă.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 1928 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este angajata societății - pârâte, prestând activitate în baza contractului individual de muncă nr. -/2000, începând cu data de 21.02.2000.
Dispozițiile contractuale aplicabile și invocate în cauza de față, raportate la intervalul de timp suspus analizei, sunt cele din contractele individuale de muncă unice la nivel de național pe anii 2003 - 2006 care prevăd, în redactări identice, la art.40 (1) că părțile contractante sunt de acord că în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majorată în salariu.
(2) Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
(3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:-
d) pentru vechime în muncă minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază.
La nivel inferior, respectiv la nivelul ramurii electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare au fost încheiate contracte colective în vigoare începând cu anul 2003, care prevăd în redactări identice, la art. 51(1) lit. d) ca sporuri minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sporul pentru vechime în muncă, de minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, conform tabelului de mai jos ( vechimea în muncă se calculează în total vechime în muncă calculată la salariul de bază și timpul efectiv lucrat).
Cu acordul părților patronat - sindicat, vechimea în muncă poate fi inclusă în salariul de bază negociat.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, instanța a constatat că reclamanta avea o vechime în muncă de peste 20 de ani, fiind îndreptățită la plata unui spor de vechime în juncă în procent de 25% pentru fiecare lună pentru perioada 2004-2007, cuantumul total fiind de 16336 lei, actualizată până la 31.03.2007, actualizată până la data de 31.03.2007, la suma de 18.210 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC ROMÂNIA SRL T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta, în recursul său invocă prevederile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, arătând recurenta că instanța de fond în mod greșit a admis cererea în temeiul dispozițiilor art. 40 alin.3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național și a obligat pârâta la plata unui spor de vechime în procent fix de 20 % pentru o vechime de peste 15 ani, deși textul mai sus invocat nu prevede aceasta.
Al doilea motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiilor art. 40 alin.2 din CCM care prevăd că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, din cuprinsul contractului individual de muncă al reclamantei rezultând că părțile au negociat și au inclus în salariu toate sporurile, inclusiv sporul de vechime.
Această situație rezultă și din cuprinsul art. 40 alin.2 din CCM unic la nivel național și din cuprinsul art. 5 alin.6 din CCM la nivel de ramură, astfel că regula este absorbția sporului de vechime în salariu, iar excepția este reprezentată de situația în care sporul de vechime se acordă separat.
Al treilea motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiilor punctului IV din contractul individual de muncă care face referire la salariul lunar și nu salariul de bază, iar potrivit art. 155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri.
Recurenta a mai arătat că în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul anilor 2002-2003 se prevede în art. 27.2 că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat.
Al patrulea motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității formulării contestației în raport de dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată fiind prescrisă, deoarece a fost introdusă la data de 04.04.2006, iar textul mai sus invocat prevede că cererea trebuie formulat în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze a acestuia.
În penultimul motiv de recurs recurentul pârât invocă faptul că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal deoarece la pronunțarea acesteia a avut în vedere Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură deși acesta nu îi este aplicabil.
Ultimul motiv de recurs invocat de recurentă se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a acordat sporul de vechime și pentru viitor.
Recurenta a invocat dispozițiilor art. 304 pct.9, art.3041și art. 306 alin.3 Cod pr.civilă solicitând să se admită recursul, să se modifice sentința în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Recursul formulat de pârâtă este fondat dar numai în parte, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurent în cererea de recurs, Curtea apreciază că este nefondată, deoarece reclamantul a solicitat plata unui drept salarial și în acest caz se aplică dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii și nu vizează încălcări sau neexecutări ale contractului colectiv de muncă altele decât cele referitoare la drepturi salariale, caz în care ar fi aplicabile dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, Curtea constată că este nefondat, deoarece atât contractul colectiv de muncă unic la nivel național, cât și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că sporul pentru vechime în muncă este de minim 5 % pentru 3 ani vechime și maxim 25 % la o vechime de peste 20 de ani vechime, in teza următoare precizându-se tranșele de vechime în sensul că pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3 și 5 ani se cuvin un spor de vechime în cuantum fix de 5 %, pentru o vechime în muncă între 5 și 10 ani 10 % în cuantum fix iar reclamantului, la o vechime de peste 15 ani i se cuvine un spor de vechime în cuantum fix de 20% care va fi acordat până când va trece la tranșa următoare.
Și al doilea motiv de recurs este nefondat deoarece din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că sporul de vechime în cazul intimatului a fost inclus în salariul de bază. Mai mult din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantului nu i s-a acordat sporul de vechime, spor care era în cuantum de 25 % raportat la vechimea sa în muncă de peste 20 de ani fiind astfel prejudiciat cu suma de 18.210 lei în perioada 16.03.2004 - 16.03.2007.
În acest caz sarcina de a dovedi contrariu aparține angajatorului acesta trebuind, potrivit art. 287. Mun. să facă dovada că i l-a acordat efectiv.
Chiar dacă în contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anii 2001-2003 se prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, acesta nu-și produce efectele deoarece în conformitate cu dispozițiilor art. 25 alin.3 din Legea 130/1996 trebuia să fie înregistrat la
Nici susținerea recurentei că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pentru motivul că la nivelul unității salariile sunt mai mari cu 20 % decât salariul mediu pe economie nu este fondată, deoarece această majorare s-a acordat tuturor salariaților din unitatea recurentă independent de vechimea acestora în muncă.
În acest context, vor fi respinse susținerile societății recurente referitoare la faptul că salariul minim negociat în unitate este mai mare decât salariul minim pe economie, această susținere nefiind concludentă, întrucât nu există dispoziții contractuale exprese privind includerea sporului de vechime în salariul de bază, cu atât mai mult cu cât contractele colective de muncă la nivelul ramurii prevăd că salariul mediu brut în societățile cuprinse în Anexa nr. 1(printre care și pârâta) nu va fi mai mic decât câștigul salarial mediu brut pe economie.
Această susținere apare ca nefondată cu atât mai mult cu cât în contractul individual de muncă al intimatului trebuia să fie menționat sporul de vechime si salariu de bază pentru a se putea verifica dacă au fost respectate dispozițiile contractelor colective de muncă cu privire la cuantumul acestui spor și mai ales pentru a face dovada indubitabil că a fost acordat.
De asemenea, este de înlăturat și susținerea referitoare la prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în anul 2001. Pe de o parte, acesta nu vizează perioada supusă analizei instanței de judecată, respectiv anii 2003-2006. Pe de altă parte, contractul invocat nu și-a produs niciodată efecte, acesta fiind încheiat fără invitarea la negociere a Sindicatului Liber T, reprezentativ la nivelul unității, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 336/CA/23.10.2001 a Tribunalului Timiș.
Se constată astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile contractelor colective la nivel național și de ramură.
Cu privire la penultimul motiv de recurs,Curtea reține că este nefondat deoarece în conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 Codul muncii și ale art. 11 alin.1 din Legea 130/1996,clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură își produc efectele pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Ultimul motiv de recurs invocat de unitatea-recurentă este fondat.
Obligația de plată a sporului de vechime în muncă își are izvorul în dispozițiile convenționale menționate anterior, iar aplicabilitatea acestora este limitată în timp, nu se poate reține o eventuală culpă viitoare a angajatorului legată de plata acestui spor.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata în continuare sporului de vechime, pe perioada derulării contractului individual de muncă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1449 din 10.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Modifică sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata în continuare a sporului de vechime, pe perioada derulării contractului individual de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
16.01.2008
Red.jud. -
4 ex/AS
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
