Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 310/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.310
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, a, -, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în B,-, -.3,.4,.58, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1666 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți, a, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru intimata-pârâtă SC SA arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă SC SA, arată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost în salariul de bază al angajaților potrivit telexului 2412/1998, ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale, de asemenea a fost acordat prin includerea în salariul de bază.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, a, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către reclamanți, pentru perioada 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective a contravalorii a 2500-4000. gaze naturale, a contravalorii suplimentării salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, a primei de Paște pe anul 2008, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă și contravaloare cotă gaze conform CCM, drepturi care însă nu le-au fost acordate, la care se adaugă și prima de Paște 2008.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul ca drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază, iar pentru anul 2008 nu s-a mai prevăzut în CCM prima de Paște.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1666 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar (cărțile de muncă) reclamanții sunt salariații pârâtei, însă nu ar fi încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, contravaloare cotă gaze de 2500-4000. potrivit dispozițiilor.
A mai reținut instanța de fond că disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază, precum și faptul că au dreptul la un ajutor material reprezentând contravaloarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
A apreciat instanța de fond că din interpretarea acestui articol reiese că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei, îndeplinind funcții diferite, însă în speță, nu există nicio dovada la dosar care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâta privind acordarea suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, a ajutorului material sub forma unei cote de gaze naturale anuală, pentru perioada 2005-2008, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere, astfel încât neîndeplinirea acestor condiții determină imposibilitatea pârâtei de a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamanți privind aceste suplimentări și cote de gaze naturale.
Totodată, instanța de fond a reținut că prin actele și lucrările dosarului se atestă că în CCM la nivel de ramură pe anii 2005- 2008 s-a prevăzut pentru salariații pârâtei, acordarea cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă a unei suplimentări salariale sub forma unui adaos în sumă fixă și a unui ajutor material cu titlu de cotă gaze naturale anuală, menționându-se totodată și modalitatea în care se vor acorda asemenea adaosuri, respectiv condițiile și criteriile de acordare ce urmau să fie stabilite în CCM-urile încheiate la nivele inferioare pe baza negocierilor pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă, caz în care, în speță, nu există nicio probă la dosar care să ateste că s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri.
De altfel, începând cu anul 2008, în CCM nu s-a mai prevăzut acordarea primelor de Paște și C, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că pretenția reclamanților este nejustificată, mai ales că asemenea drepturi au fost incluse în salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.176, 187 din CCM, la nivel de ramură, a respins acțiunea ca neîntemeiată sub toate capetele de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care au invocat dispozițiile art. 3041punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
Au arătat recurenții, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut ca fundament al soluției pronunțate faptul că art.176 CCM prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea concretă a drepturilor ce se vor acorda vor începe cu 15 zile înainte de evenimentul pentru care aceste drepturi se vor acorda.
Totodată, pârâta nu a depus un act adițional în care să se prevadă că s-a convenit introducerea acestor drepturi în salariul de bază, astfel încât aceste drepturi trebuiau acordate.
Au mai arătat recurenții că în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile astfel încât au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea, verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de recurenți, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă constată și reține următoarele:
Reclamanții - recurenți sunt salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 185-186 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea că, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Societatea intimată a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În conformitate cu disp.art. 187 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I punctul B, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar potrivit art. 187 alin. 2 din același contract, de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin. 1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. I, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază, statuându-se la alin. 3 al.art. 187 că prin contractele colective de muncă la nivele inferioare vor fi stabilite cuantumul și condițiile de acordare.
În același sens, prin art. 178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră se prevede că salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. I vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, stipulându-se la alin. 2 al art. 178 că în condițiile în care, prin act adițional la contractul colectiv de muncă, nu s-a convenit introducerea dreptului prevăzut la alin. 1 în salariul de bază, modalitatea concretă de acordare a acestuia va fi stabilită la nivelul agentului economic.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate( ) pe 1997 s-a stipulat că începând cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
De asemenea, în art.176 din CCM pe 1998 s-a prevăzut expres că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind așadar vorba de o clauză contractuală obligatorie prin care părțile contractante au recunoscut compensarea contravalorii de gaze naturale în modalitatea arătată.
Totodată, la alin. 1 al art.176 din CCM pe 2008 se stipulează că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Pârâta a arătat că începând cu anul 1997 sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, iar acest lucru s-a datorat introducerii ajutorului în salariul de bază al fiecărui salariat, cu respectarea art.187 CCM ramură. Ca atare, nu lipsa negocierilor a fost motivul pentru care s-a cerut respingerea acțiunii, ci faptul că ajutorul în discuție în cauză a fost inclus în salariile de bază ale angajaților, explicându-se că din acest motiv nu au mai avut loc negocieri la nivel de unitate.
Deși reglementarea privitoare la acordarea ajutorului constând în contravaloarea unei anumite cantități de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de unitate, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că dreptul respectiv nu ar mai fi fost plătit fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu suma corespunzătore contravalorii cantității de gaze naturale inclusă inițial în salariul de bază al angajaților, după cum s-a prevăzut expres în CCM la nivel de unitate, încheiat între societatea pârâtă și salariați, reprezentați de, în sensul celor sus-arătate.
În consecință, pârâta a acordat ajutorul social tuturor salariaților prin includerea acestuia în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent ajutorul a fost plătit ca parte integrantă din salariu.
De asemenea, chiar dispozițiile art.187 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și cele ale art.178 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră mai sus menționate, permit introducerea ajutorului constând în contravaloarea unei cote de gaze în salariul de bază al angajaților, ca excepție ce nu mai justifică acordarea separată a contravalorii acestui ajutor către salariați.
Nu se poate reține nici lipsa rolului activ al instanței de fond prin aceea că nu a solicitat efectuarea unei expertize în sensul arătat de recurentă, câtă vreme, raportat la considerentele mai sus arătate, o asemenea probă nu era concludentă în cauză, iar probatoriile cu înscrisuri administrate conduc la concluzia netemeiniciei acțiunii formulate.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței invocat de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, a, -, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, cu sediul în B,-, -.3,.4,.58, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1666 din data de 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./16.03.2010
dosar fond.- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
