Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 313/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.18/CM din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Guvernul României, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal înE.ită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 23.10.2007, reclamanții, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor - în calitate de chemat în garanție, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, în cele 3 etape: 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007, 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtului-chemat în garanție să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
În motivarea acțiunii se arată că prin acte normative succesive, respectiv nr.OG6, nr.8, nr.10 și nr.11/2007 au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel, se arată de către reclamanți, s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a instanței, competența urmând a se stabili în conformitate cu dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 potrivit dreptului comun.
Pe fond, a susținut că acțiunea este inadmisibilă, de vreme ce reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică la care ordonanțele de creșteri salariale fac trimitere.
Susținerea reclamanților în ceea ce privește tratamentul discriminatoriu este, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000.
În urma probelor administrate, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.18/CM din 11 ianuarie 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, să plătească acestora diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterile salariale după cum urmează: 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, toate aceste drepturi urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, în ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, este neîntemeiată, având în vedere existența raportului juridic de muncă atipic al reclamanților și faptul că reclamanții nu au contestat modul de stabilire a creșterilor salariale în cauză, ci au solicitat acordarea acestor drepturi bănești, acțiunea lor întemeindu-se pe dispozițiile art.1 alin.2 și art.281 Codul muncii, situație care atrage competența materială a soluționării cauzei de către tribunal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de rigoare sunt incluși și reclamanții.
S-a reținut că prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și personalului auxiliar de specialitate, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și C al nediscriminării, stipulat de dispozițiile art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Din examinarea nr.OG10/2007, precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, s-a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Și dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, tribunalul a privit-o ca întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată, în recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.3, 4, 7 și 9 Cod procedură civilă.
1. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Instanța de fond a respins nelegal excepția necompetenței materiale, fără a se avea în vedere că în speță sunt aplicabile prevederile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, situație în care cauza se soluționează potrivit dreptului comun, competența soluționării revenind judecătoriei.
Se solicită astfel declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Pitești.
2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii, având în vedere că, pe de o parte, instanța de fond respinge excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC, iar pe de altă parte, motivarea soluției este întemeiată pe dispozițiile nr.OG137/2000.
Constatarea instanței cu privire la existența unei discriminări salariale atrage după sine admiterea excepției și soluționarea cauzei potrivit dreptului comun de judecătorie și nu de tribunal.
3. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea pârâților la plata despăgubirilor bănești reprezentând indexările salariale pentru anul 2007, în situația în care sistemul de salarizare al magistraților este stabilit prin lege specială - nr.OG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
În speță, nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat creșteri salariale magistraților și s-au acordat funcționarilor publici, în condițiile în care nu poate constitui o discriminare nici situația în care funcționarii publici nu sunt salarizați pe baza coeficienților de multiplicare și valorilor de referință sectorială utilizate pentru salarizarea magistraților.
4. Referitor la fondul cauzei, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimații-reclamanți au solicitat creșterile salariale în condițiile în care nu fac parte din corpul funcționarilor publici. Susținerile acestora, că neaplicarea acestor creșteri salariale are un caracter discriminatoriu, nu trebuiau luate în considerare deoarece acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare așa cum este definită în legea pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, valoarea de referință sectorială este indexată periodic, și prin stabilirea unei indemnizații majorate și a unui coeficient de multiplicare modificat s-a urmărit adaptarea sistemului de retribuire a acestuia la noul sistem de administrare al justiției.
5. Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în condițiile în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.486 din 27 decembrie 2006, care nu cuprinde un capitol distinct pentru cheltuieli privind plata diferențelor de drepturi salariale.
MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat și obligarea pârâților la plata sumelor stabilite de instanță ar reprezenta realizarea unei obligații imposibile, situație în care dispoziția privind plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație nu este întemeiată și nu se justifică.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A se critică sentința instanței de fond ca nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești nu conferă reclamanților nicio garanție legală pentru eventualele sume ce trebuie să le primească în speță.
Pe de altă parte, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la majorarea creditelor bugetare aprobate prin lege, în sensul asigurării fondurilor necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți este inadmisibilă, deoarece legea bugetului de stat este o lege organică care poate fi modificată potrivit legii. Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai pe bază de lege.
Reclamanții sunt angajații Parchetului, situație în care raportul juridic de serviciu este creat între aceștia și instituțiile unde sunt angajați, situație în care, neavând nici un raport obligațional cu Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta nu poate fi obligat la plată.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate.
Ambele recursuri formulate sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, primul și al doilea motiv vizează încălcarea competenței altei instanțe și motive contradictorii menționate în sentință, întrucât s-a respins excepția necompetenței materiale și s-a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Într-adevăr, așa cum arată recurentul, potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2001, acțiunea pentru acordarea de despăgubiri formulată de persoana care se consideră discriminată se face potrivit dreptului comun.
Potrivit art.71 din Legea nr.168/1999, instanțele judecătorești competente să judece cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, se stabilesc prin lege.
Prin art.2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, s-a stabilit în competența tribunalelor în primă instanță soluționarea cererilor privind conflictele de muncă.
Se constată, de asemenea, că în cauză reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale constând în diferențe reprezentând creșteri salariale și cum drepturile salariale se plătesc de către angajator în baza raporturilor de muncă existente între acesta și salariat, litigiul privind plata acestora nu poate fi considerat decât un conflict de muncă guvernat de prevederile Codului muncii și Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Cum potrivit acestei legi, art.3, conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă, în mod corect instanța de fond a soluționat cauza ca atare.
C de-al treilea motiv de recurs vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond, care a dispus nelegal obligarea pârâților la plata unor indexări salariale.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, și cu C al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Apare astfel ca nefondată susținerea pârâtului, în sensul că instanța ar fi depășit atribuțiile judecătorești, intrând în sfera legislativului.
C de-al patrulea motiv formulat, care vizează fondul cauzei, este de asemenea nefondat.
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 și 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și judecătorilor, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurentul că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2. personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria magistraților.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anii 2006 și 2007 (creșterea coeficienților de salarizare, sporul de vechime etc.) nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a magistraților nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale magistraților (indemnizații), dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru magistrați, această pretinsă creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul 2007.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între salariații bugetari.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria magistraților de la beneficul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Și C de-al cincilea motiv de recurs este nefondat, întrucât, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 din Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul lor.
Principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai, situație în care în mod corect instanța a dispus actualizarea drepturilor salariale cu efectele inflației.
Și recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanții l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Față de cele arătate, ambele recursuri formulate de pârâți sunt nefondate și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.18/CM din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.04.2007
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
