Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 312/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentințelor civile nr.830/CM din 5 decembrie 2007 și nr.84/CM din 1 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți (), și, intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș, intimata-intervenientă și intimatul-intervenient Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea intimaților-reclamanți și note de ședință din partea recurentului-pârât Ministerul Justiției prin care se solicită ca, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, să se dispună suspendarea judecății cauzei pe considerentul că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs în interesul legii, având ca obiect interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, republicată și ale art.3 alin.8 din nr.OG8/2007, referitor la posibilitatea acordării indemnizației lunare de 10% din salariul de bază tuturor grefierilor din cadrul instanțelor și parchetelor. Recursul în interesul legii constituie obiectul dosarului nr.7/2008 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la 12 mai 2008.
Curtea respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției prin care solicită suspendarea judecății cauzei, în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă pe motiv că s-a formulat recurs în interesul legii.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.05.2006, reclamanții (), și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada noiembrie 2003 - 01.11.2006, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să includă în bugetul de stat, la prima rectificare bugetară, sumele mai sus menționate.
Au mai solicitat și acordarea pe viitor a sporului în cauză până la prevederea sa în lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că norma juridică stabilită prin dispozițiile art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2003, este discriminatorie, în sensul că stabilește acordarea indemnizației de 10% doar pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și de executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii.
Se încalcă astfel art.6 alin.2 din Codul muncii, dispozițiile nr.OG137/2000, precum și art.20 și art.53 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, cu motivarea că indemnizația în cauză se acordă la salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate de Legea nr.50/1996.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, la data de 07.06.2007, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de faptul că acesta este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției. Între cele două ministere nu există nici un fel de raport juridic, astfel încât primul minister nu poate avea calitate de pârât în cauză.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că acordarea sporurilor respective se face în temeiul legii care enumeră limitativ categoriile de personal ce beneficiază de aceste sporuri.
La data de 25.06.2007 reclamanții au depus o precizare a acțiunii inițiale, indicând că perioada pentru care solicită drepturile salariale este 15.05.2004 - 15.05.2007.
Ulterior, la data de 25.10.2007, a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita, prin care a solicitat aceeași categorie de drepturi salariale, pentru aceeași perioadă și în contradictoriu cu aceiași pârâți, cerere încuviințată în principiu la data de 21.11.2007.
Prin sentința civilă nr.830/CM/05.12.2007, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de 10% din salariul brut pentru perioada 15.05.2004 - 15.05.2007, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate. A obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Comercial Argeș.
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut raportat la timpul efectiv lucrat în aceste activități.
De asemenea, conform dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești - art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 - personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției.
Revine președintelui instanței atribuția de a stabili, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia.
Așadar, atribuțiile personalului auxiliar repartizat prin ordin de serviciu se stabilesc prin fișa postului de către președintele instanței.
Din analiza textelor de lege menționate, tribunalul a reținut că trecerea personalului auxiliar pe unul din posturile enumerate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 nu impune condiția existenței unui examen sau concurs.
Conducătorul instanței poate avea în vedere doar pregătirea profesională și experiența fiecărui grefier.
În speță, s-a constatat că între personalul auxiliar enumerat limitativ de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și celălalt personal auxiliar al instanțelor este creată o diferență în domeniul social, cu impact asupra unui element fundamental al contractului individual de muncă, respectiv salariul.
În punctul de vedere înaintat instanței, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, analizând condițiile pe care o faptă trebuie să le îndeplinească pentru a fi discriminare, arată că nu se impunea existența unor diferențe în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Deosebit, tribunalul a reținut și că nu sunt îndeplinite criteriile art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 pentru justificarea diferenței statuate de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996.
S-a reținut că tratamentul diferențiat adoptat de legiuitor are ca efect înlăturarea de la prevederile legii a unei părți a aceleiași categorii profesionale, respectiv personalul auxiliar al instanțelor, fără însă a se justifica un scop legitim în cauză sau cel puțin necesitatea unei astfel de măsuri.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat ca discriminatorie acordarea unui spor doar pentru anumite categorii de grefieri, în sensul dispozițiilor legale interne și internaționale incidente în materia combaterii discriminării.
Tribunalul a apreciat ca întemeiată și cererea privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale, având în vedere că în raport de nr.HG208/2005, această instituție răspunde de realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de către Parlament, precum și de luarea măsurilor care se impun, pentru aplicarea politicii financiare a statului. Pentru aceleași motive a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest minister.
Capătul de cerere privind acordarea pentru viitor a sporului solicitat prin acțiune a fost respins, întrucât la baza răspunderii contractuale stă existența certă a unui prejudiciu, excluzându-se atât prejudiciul eventual, cât și cel incert.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții la plata către reclamanți și a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.84/CM din 01 februarie 2008, Tribunalul Argeșa admis cererea formulată de petenta la data de 21.12.2007 și a dispus completarea sentinței civile nr.830/CM/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul admiterii în parte a cererii de intervenție în interes propriu formulată de.
Totodată, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 10% din salariul brut pentru perioada 15.05.2004 - 15.05.2007 conform raportului de expertiză întocmit de, care face parte integrantă din această sentință, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această din urmă soluție, instanța a avut în vedere următoarele:
La data de 25.10.2007 petenta a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat, în contradictoriu cu aceiași pârâți, aceeași categorie de drepturi salariale ca și reclamanții din cererea principală, cererea de intervenție fiind încuviințată în principiu la data de 21.11.l2007.
Analizând cuprinsul sentinței ce se solicită a fi completată, s-a constatat că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii de intervenție în interes propriu.
În cauză sunt incidente dispozițiile art.2811alin.1 Cod procedură civilă, așa încât tribunalul a admis cererea petentei privind completarea hotărârii.
În ceea ce privește fondul cererii de intervenție în interes propriu, tribunalul s-a raportat la aceleași considerente menționate în sentința inițială.
Împotriva sentințelor au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Primul motiv de recurs invocat de Ministerul Justiției este acela potrivit căruia hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Nu a fost comunicată pârâtului precizarea acțiunii, cu consecința înlăturării dreptului procesual al părții la apărare. Toate actele procesuale ulterioare sunt lovite de nulitate întrucât s-a produs pârâtului o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel.
Se formulează un alt motiv de recurs în sensul că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Pe de altă parte, susține pârâtul Ministerul Justiției, sentința Tribunalului Argeșa fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Dispozițiile art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii.
Exercitarea drepturilor enunțate de dispozițiile art.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare privește persoane aflate în situații comparabile.
Un principiu al sistemului de salarizare este cel al diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă.
Atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate după funcția ocupată. Spre exemplu, există grefieri, grefieri informaticieni, grefieri statisticieni, grefieri arhivari.
Atribuțiile de serviciu ale grefierilor delegați la compartimentul de executări penale și ale grefierilor delegați cu efectuarea lucrărilor de executări civile sunt reglementate de art.55, art.56, art.57, art.109 alin.2 și 7 și de alte prevederi cuprinse în Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru personalul auxiliar de specialitate atribuțiile sunt delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului.
Diferențierea de salarizare dată de acordarea indemnizației de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, cum sunt complexitatea atribuțiilor de serviciu, responsabilitățile pe care le implică îndeplinirea acestor atribuții, precum și volumul de muncă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar, recrutarea grefierilor se face prin Școala Națională de Grefieri, în urma promovării unui concurs la nivel național și efectuarea unui stagiu de pregătire finalizat prin examen, în vreme ce recrutarea grefierilor arhivari sau registratori nu presupune această procedură.
Acordarea sporului de 10% urmărește un scop legitim justificat prin argumentele expuse anterior și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate. În acest sens trebuie observat procentul relativ redus al sporului.
Art.16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.
În fine, se arată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că faptele supuse și prezentei analize nu constituie acte de discriminare potrivit nr.OG137/2000.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 5 și 9 Cod procedură civilă.
În recursul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că se face o gravă eroare atunci când se consideră că Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art.19 din Legea finanțelor publice nr.500/2002.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat se poate face numai prin lege, fiind o problemă de legiferare.
Reclamanții sunt angajații Curții de APEL PITEȘTI și ai Tribunalului Argeș, prin urmare pot solicita îndeplinirea obligațiilor decurgând din raporturile juridice de muncă de către angajator.
Potrivit art.3 alin.1 pct.48 din nr.HG386/2007 și art.28 din Legea nr.500/2002, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din lege, atribuții în acest sens având nu numai acest minister, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Prin urmare, această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, a virării și a alocării de fonduri de la bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Primul motiv de recurs constând în soluționarea cauzei cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2) Cod procedură civilă nu este fondat.
Precizarea acțiunii depusă la filele 39-40 din dosar vizează reducerea perioadei pentru care au fost solicitate inițial drepturile bănești și denumirea acesteia, astfel că sunt incidente prevederile art.132 alin.(2) pct.1 și 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora atunci când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii și se micșorează câtimea obiectului acesteia nu se consideră întregire sau modificare a pretențiilor.
Din interpretarea per a contrario a prevederilor art.132 alin.(1) Cod procedură civilă, rezultă că pentru această situație nu este obligatorie comunicarea precizării acțiunii spre a se face întâmpinare.
Altfel spus, nu s-au formulat pretenții noi pentru a se reține că nefiind comunicată cererea care le-ar conține ar fi fost încălcat dreptul de a face apărări față de acestea al părții adverse.
Câtă vreme nu au fost încălcate formele de procedură reglementate de dispozițiile art.132 Cod procedură civilă, urmează să se rețină că nu operează în cauză sancțiunea nulității reglementată de dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, vizând soluționarea cauzei cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv reglementat de dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, nu este fondat.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare, conform art.157 alin.2 Codul muncii.
Este însă atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea Deciziei nr.VI/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
În susținerea celui de-al treilea motiv de recurs, vizând greșita aplicare a legii la pronunțarea soluției în primă instanță, au fost invocate inexistența situațiilor comparabile, fundamentarea diferențierii de salarizare pe criterii obiective și urmărirea unui scop legitim, între acesta din urmă și mijloacele utilizate, respectându-se raportul de proporționalitate.
Altfel spus, s-a arătat că nu a fost aplicat un tratament discriminatoriu în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Nu se poate reține incidența principiului salarizării după funcția îndeplinită deoarece indemnizația de 10% reglementată de dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, este acordată tuturorgrefierilorcare participă la efectuarea actelor enumerate în textul de lege, fără a se distinge după cum sunt grefieri de ședință, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari
Că este așa rezultă și din redactarea art.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care după ce enumeră funcțiile ce alcătuiesc personalul auxiliar de specialitate, și folosește termenul de grefier pentru fiecare dintre aceste funcții, reglementează apoi, în alin.(2), corpul grefierilor, alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii.
rezultă, contrar celor susținute de recurent, și din sistemul de salarizare.
În Anexa nr.2 a Legii nr.50/1996 sunt stabiliți coeficienții de multiplicare identici pentru funcțiile de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier analist-programator pentru grade egale.
Din moment ce textul de lege statuează dreptul la această indemnizație în favoarea tuturor categoriilor de grefieri, nu au relevanță condițiile ce trebuie îndeplinite la încadrare, cu atât mai mult cu cât numirea în oricare dintre funcțiile de grefier presupune, potrivit art.33 din Legea nr.567/2004, îndeplinirea acelorași condiții, distincție făcând studiile, care în cazul celor cu studii superioare nu pot constitui decât un avantaj ce se reflectă distinct în salarizare.
Nu poate fi primit nici argumentul potrivit căruia situațiile comparabile trebuie analizate în funcție de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, câtă vreme s-a reținut că potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 pot fi desemnați pentru efectuarea actelor privind procedura falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, etc. oricare dintre grefierii prevăzuți de art.3 din Legea nr.567/2004.
Acolo unde legea se referă numai la prima dintre funcțiile enumerate de acest ultim text de lege folosește sintagma "grefierul de ședință".
A se vedea în acest sens dispozițiile art.54 și art.119 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Așa cum s-a reținut și la judecata în primă instanță, potrivit art.38 alin.2, art.42 alin.2 și art.48 din Regulament, personalul auxiliar este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței potrivit nevoilor acestora.
Legat de justificarea acordării indemnizației grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, etc. trebuie reținut că întreaga activitate a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea implică responsabilități sporite, complexitate a atribuțiilor de serviciu și, un element de notorietate, volumul ridicat de muncă.
Stimularea financiară a unei categorii restrânse a personalului auxiliar de specialitate în vederea îmbunătățirii calității actului de justiție nu constituie o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Potrivit art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană Drepturilor Omului, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată fără nicio discriminare întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine socială sau națională, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Nimeni nu poate fi obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul dintre motivele arătate mai sus.
Față de cele reținute mai sus, aprecierea tribunalului în sensul că tratamentul supus examinării reprezintă o discriminare este legală și temeinică.
Este o discriminare indirectă potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare, criteriul apartenenței la o subdiviziune restrânsă în cadrul aceleiași categorii profesionale fiind un criteriu aparent neutru, care dezavantajează cealaltă parte a acestei categorii profesionale, ce îndeplinește criteriile de lege pentru a beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul brut.
Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondat.
Reținând existența calității procesuale pasive a acestei părți, tribunalul a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările Contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Pentru aceste considerente, Curtea va reține că nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.4, 5 și 9 Cod procedură civilă și, în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentințelor civile nr.830/CM din 5 decembrie 2007 și nr.84/CM din 1 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții (), și, intervenienta, pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ și intimatul-intervenient CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
