Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1179/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3252/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele, - șiîmpotriva sentinței civile nr.480 din data de 18.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6254/2008), în contradictoriu cu intimațiiMinisterul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu,având ca obiect:"drepturi bănești - diferență salariu corespunzător postului de grefieri dactilografi".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentele, - șiși intimații Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 30.04.2009, întâmpinare din partea intimatului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 07.05.2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentele prin cererea de recurs dedusă judecății cât și intimații, prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.480/18.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, - șiîn contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantele au avut calitatea de grefieri-dactilografi, funcționând în prezent ca grefieri, cu păstrarea salarizării avute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004 la nivelul diverselor parchete din raza teritorială a județului G și că solicită cu titlu de drepturi salariale diferența dintre salariul corespunzător posturilor de grefieri dactilografi și salariul corespunzător posturilor de grefier, pe perioada cuprinsă între 07.08.2005 și 02.02.2007 cu motivarea că prin art. 91 din legea sus amintită au fost plasate într-o situație de inferioritate față de persoanele care îndeplinesc funcția de grefier, fiind discriminate sub aspect salarial prin aceea că drepturile lor salariale au fost păstrate la nivelul anterior, corespunzător funcției de grefier-dactilograf. în plus, mai susțin că în fapt prestează aceeași muncă cu grefierii și deci, ar trebui să fie salarizate la nivelul acestora.
Instanța de fond a apreciat că pretențiile deduse judecății nu pot fi însă primite, întrucât prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Curtea a constatat că dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt aplicabile în speță, întrucât titularii dreptului la acțiune afirmă că situația discriminatorie în care susțin că se află a fost creată prin acte normative cu putere de lege. Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării.
Prima instanță a apreciat că, neexistând discriminare, nu se pot acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabili situația anterioară discriminării conform art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au formulat recurs motivat reclamantele care au criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că art. 91 al. 2 din Legea nr. 567/2004, dispune că, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 01.05.2005, grefierii-dactilografi în funcție vor fi încadrați în posturi de grefieri prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Recurentele au susținut că începând cu data de 02.09.2005, a intervenit o modificare legală a contractelor lor de muncă, prin transformarea încadrării din funcția de grefier-dactilograf în cea de grefier, fără ca această modificare să fie însoțită de acordarea unei salarizări conforme cu noua încadrare.
Art. 91 din Legea nr. 567/2004, a fost modificat prin Legea nr. 17/2006, introducându-se un nou alineat, prin care se stipulează că grefierii-dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Legea specială de salarizare, respectiv Ordonanța de Guvern nr. 8/2007, a fost aprobată prin Legea nr. 247/2007 și a intrat în vigoare la data de 02.02.2007, de la acel moment recurentele beneficiind de salarizarea corespunzătoare funcției de grefier.
Au apreciat recurentele că prin această modificare, s-a recunoscut practic inegalitatea de tratament a foștilor grefieri-dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, în raport de grefieri, inegalitate ce a fost înlăturată prin prevederea expresă a acordării salarizării corespunzătoare legii speciale de salarizare pentru funcția de grefier.
Recurentele au invocat existenta unui tratament diferențiat în cadrul aceleiași categorii profesionale, pe perioada 02.09.2005 -02.02.2007, urmând a se analiza în ce măsură această inegalitate de tratament este justificată de un scop legitim, în raport de dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale întrucât salarizarea diferită, pentru un alt post decât cel ocupat efectiv, în raport cu ceilalți grefieri, nu este justificată, raportat la conținutul concret al atribuțiilor de serviciu diferențierea între grefieri realizându-se în raport de coeficienții de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului. Introducerea unui alt criteriu de diferențiere de salarizare, cum este, în speță, postul pe care angajatul l-a ocupat în trecut, este în mod vădit discriminatorie, această diferență de salarizare neputând fi justificată printr-un scop legitim.
Recurentele au susținut că deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819 și 820/2008, nu pot fi însă interpretate și aplicate în sensul că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra caracterului discriminatoriu al unei norme juridice și asupra despăgubirii solicitate de cel vătămat prin norma incriminată, pentru că aceasta ar echivala cu golirea de conținut a prevederilor sus menționate, art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 12 1 Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertățile Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant, este asigurată fără nici o discriminare, principiul nondiscriminării fiind aplicabil în exercitare tuturor drepturilor recunoscute cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să se găsească în situații comparabile.
Recurentele au depus la dosar practică judiciară.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele motive:
Recurentele-reclamante au calitatea de personal auxiliar de specialitate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, si anume 01.01.2005, îndeplinind funcția de grefieri dactilografi și începând cu această dată cea de grefier, posturile lor fiind transformate în posturi de grefieri.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 567/2004 "la intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute".
Și după această dată, reclamantele au îndeplinit tot atribuții de grefier dactilograf, nefiind făcută vreo dovadă cu privire la modificarea atribuțiilor acestora în sensul că, de la acea dată, au îndeplinit atribuții similare celorlalți grefieri.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În cazul reclamantelor se constată că nu este incident vreunul din criteriile prevăzute de lege.
De asemenea, discriminarea presupune ca persoanele în cauză să se afle în situații comparabile și să nu existe un scop legitim, iar măsura să nu fie adecvată și necesară. Din acest punct de vedere, nu poate fi vorba de discriminare in cazul reclamantelor in condițiile in care însăși legea prevede ca va fi menținut același salariu de încadrare, fiind îndeplinita cerința scopului legitim, iar necesitatea acestei măsuri este fundamentată pe textul de lege.
Curtea apreciază că existența discriminării nu poate fi constatată împotriva unei dispoziții legale exprese întrucât legiuitorul are dreptul a stabili regimul de salarizare a diferitelor categorii profesionale si nu orice diferență de drepturi salariale implica o discriminare si inegalitate a salariaților. Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, nu exclude deosebirile, iar formularea "salariu egal pentru munca egala" garantează vocația salariatului de a obține un salariu ce in mod rezonabil poate fi comparat, nu si identic, deoarece plata muncii prestate este condiționata de o multitudine de factori, ce fac obiectul negocierii părților ori reglementarii legale.
Diferențele salariale invocate nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse.
În raport de toate aceste considerente, instanța de recurs constată că pretenția reclamantelor de a li se acorda diferențele salariale neprevăzute de lege în ceea ce le privește, pe motiv că legea este discriminatorie, este lipsită de orice fundament legal și că prin neacordarea acestora nu s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 4 pct. 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă" și nici art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sau art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, invocate de recurente.
De altfel Curtea Constituțională a reținut fără echivoc faptul că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Prin Deciziile nr.818/2008, nr.819/2008 și nr. 820/2008 ale Curții Constituționale obligatorii pentru instanțe, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Recurentele au susținut că aplicarea acestor decizii ar goli de conținut dispozițiile OG 137/2000, însă acest aspect nu este real în condițiile în care discriminarea nu se rezumă doar la aplicarea unor dispoziții legale unora sau altora dintre categoriile profesionale ci privește încălcarea criteriilor prevăzute de lege prin orice act sau fapt de natură a leza valorile protejate prin efectul legii.
În speță dispozițiile deciziilor invocate sunt pe deplin aplicabile întrucât se solicită instanței să se substituie legiuitorului cu privire la stabilirea drepturilor salariale pentru a anumită categorie profesională, împrejurare declarată neconstituțională.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respingă recursul formulat de recurentele- reclamante ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentele, ȘI împotriva sentinței civile nr.480 din data de 18.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (6254/2008), în contradictoriu cu intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM ȘI PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
