Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 35/
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTATILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN Direcția Generală a Finanțelor Publice B și TRIBUNALUL BRAȘOV în contradictoriu cu intimatele reclamante, - și și intimata pârâtă CURTEA DE APEL BRAȘOV, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 1490 din 30 octombrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 12 ianuarie 2010, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr-, apoi pe rolul Tribunalului Brașov sub mr-, reclamantele, - și au chemat în judecată pe pârâții STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca pârâții să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna iulie 2009 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate; pârâtul Ministerul justiției să fie obligat la emiterea ordinului de salarizare care să conțină sporul de până la 15% pentru viitor.
Prin sentința civilă nr. 1490/M//2009 TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantele, - și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRI și în consecință:a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din luna iulie 2009 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor. A obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. A obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă ale reclamantelor. A obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate. A respins restul pretențiilor.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, reclamantele au fost numite în funcția de judecători stagiare în cadrul Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Făgăraș și respectiv Judecătoriei Zărnești de la data de 1.07.2009.
Prin dispozițiile deciziei nr.46/15.12.2008 a Jp ronunțate în recurs în interesul legii s-a constatat că judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
În motivarea deciziei amintite s-a reținut de către instanța supremă următoarele considerente:
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
În această categorie intră raporturile de muncă (de serviciu) ale funcționarilor publici civili sau militari, ale soldaților și gradaților, ale persoanelor care dețin demnități publice, ale magistraților și magistraților-asistenți, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, ale membrilor cooperatori și raporturile juridice de muncă născute în baza încheierii contractului individual de muncă.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis.
Este un raport juridic care are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea. Atribuțiile persoanelor juridice respective sunt exclusiv de natură funcțională, operatorie.
atribuții clasice ale angajatorului, chiar esențiale, sunt exercitate de către Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii, deci de alte autorități decât persoanele juridice, parte în raporturile de muncă ale magistraților.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate deLegea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,Legea nr. 317/2004privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, șiLegea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ceea ce este comun magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul că atât atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă, cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, dispune înart. 39alin. (2) lit. f) că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu.
La rândul ei, Legea nr. 182/2002 stabilește laart. 36alin. (3) că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu. Textul legal reglementează două ipoteze privind acest angajament, și anume: la încadrarea în muncă (la încheierea contractului individual de muncă sau la nașterea raportului de serviciu) ori la trecerea într-o altă muncă în cadrul aceleiași unități (la același angajator).
Potrivitart. 16alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară potrivitart. 99lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, conformart. 78alin. (1) din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, șiart. 9din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederileart. 3din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, aprobată cu modificări prinLegea nr. 444/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 7 decembrie 2006, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, prin dispozițiileart. 15din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări prinLegea nr. 232/2007, cu modificările ulterioare, act normativ care se aplică numai celor numiți în temeiulLegii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Spor de confidențialitate primesc și personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării [art. 30alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată], funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care lucrează cu cifru (art. 15din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prinLegea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare), personalul din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 13din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2000, aprobată cu modificări prinLegea nr. 395/2001, astfel cum a fost modificat prinOrdonanța Guvernului nr. 9/2001), personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor [art. 20alin. (3) din Legea nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare], personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări și completări prinLegea nr. 164/2004, cu modificările și completările ulterioare, șiart. 13din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prinLegea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare).
Cu alte cuvinte, spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
În toate cazurile categoriile de personal, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de reglementările în vigoare de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Sporul de confidențialitate nu era prevăzut printre sporurile ce se acordau magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate deLegea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost completată și modificată prinOrdonanța Guvernului nr. 83/2000, deLegea nr. 56/1996privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal și deOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, acte normative în prezent abrogate.
Acest spor nu este prevăzut nici de actele normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prinLegea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare), cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției (Ordonanța Guvernului nr. 8/2007privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prinLegea nr. 247/2007, cu modificările și completările ulterioare).
În aceste condiții, sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate, de vreme ce el nu este prevăzut de actele normative respective.
Totodată el nu poate fi acordat nici în baza actelor normative specifice care prevăd acordarea acestui spor personalului din alte instituții și autorități publice care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, acte normative amintite mai sus.
Acest lucru nu este posibil întrucât s-ar ajunge să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituțional, întrucât se încalcă principiul separației puterilor, consacrat înart. 1alin. (4) din Constituție, precum și prevederileart. 61alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiileart. 115din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, instanțele judecătorești neavând o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția -art. 126alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și executarea drepturilor lor subiective.
Potrivitart. 1alin. (2) lit. i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței ori executării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute de alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul acestei ordonanțe.
Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare [art. 2alin. (1) - (3)].
Prin această ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată deLegea nr. 324/2006, au fost transpuse în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 19 iulie 2000, și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. din 2 decembrie 2000.
Prin actul normativ menționat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de egalitate și nediscriminare stabilite deConstituția României, republicată, precum și de către documentele internaționale care au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la dispoziție prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii și repararea prejudiciului cauzat.
Așa cum lesne se poate observa,art. 2alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute deart. 115din Constituție.
Cât privește noțiunea de "discriminare" trebuie avută în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Salariul cuprinde, potrivitart. 155din Codul muncii șiart. 38alin. 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază.
Salariul de bază constituie elementul principal al salariului și se stabilește pentru fiecare salariat în raport cu mai mulți factori, cum ar fi: pregătirea profesională, competența, calificarea, locul, rolul și importanța activității desfășurate, complexitatea atribuțiilor de serviciu, răspunderea și riscurile funcției, incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru anumite categorii de personal etc.
Noțiunea de salariu are un sens extins, referindu-se și la indemnizațiile de bază cuvenite magistraților, parlamentarilor, demnitarilor
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală", consacrat deart. 41alin. (4) din Constituție șiart. 6alin. (3) din Codul muncii.
C de-al doilea text legal a fost introdus prinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006pentru modificarea și completareaLegii nr. 53/2003- Codul muncii, aprobată cu completări prinLegea nr. 94/2007, în concordanță cu normele Uniunii Europene, și precizează că: "Pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare".
Munca poate fi egală deoarece funcția/postul sunt identice, ca atribuții de serviciu, impunându-se aceleași cerințe pentru salariații care le ocupă.
Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
În sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul acelorași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel.
Întrucât salariile (indemnizațiile) de bază se stabilesc în funcție de factorii amintiți mai sus, deosebirile existente întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimă, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
În ceea ce privește însă sporurile, adică acele elemente accesorii și variabile ale salariului, care se acordă în funcție de condițiile în care se prestează munca, situația este cu totul alta.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde nu sunt cuprinse în salariul de bază, ele fiind prevăzute deCodul muncii, de legi și ordonanțe, în contractul colectiv de muncă unic la nivel național (art. 41alin. 3) și în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unitate și unități.
În sistemul legal actual sporurile nu sunt recompense sau gratificații, ele constituind, în principal, un factor compensatoriu pentru anumite condiții de muncă sau pentru întrunirea de către cel în cauză a unor cerințe speciale.
Sporurile la salariul (indemnizația) de bază se acordă dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- salariatul să ocupe un post într-o specialitate care îi conferă dreptul la un anumit spor;
- salariatul să lucreze efectiv în condițiile prescrise de lege, de contractul colectiv de muncă sau, după caz, de contractul individual de muncă.
Cu alte cuvinte, indiferent de nivelul studiilor, importanța, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul), meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat, acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
Nu există nicio justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a 2 salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor.
Cu alte cuvinte, în considerarea unor condiții amintite mai sus, dintre care se disting cu prioritate rolul, răspunderea și complexitatea atribuțiilor de serviciu ale diferitelor posturi, funcții și activități, legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere egalității cu drepturi prevăzute deart. 16din Constituție, însă acest tratament diferențiat trebuie să se refere doar la stabilirea salariului (indemnizației) de bază, a indemnizațiilor care constituie sumele plătite anumitor salariați în funcție de criterii specifice muncii sau de cheltuielile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, cât și a adaosurilor la salariul de bază ce se acordă în funcție de performanțele individuale.
În ceea ce privește însă sporurile la salariul (indemnizația) de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
Potrivitart. 27alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul dispoziției legale amintite mai sus.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar până la încetarea situației de discriminare.
Ca urmare, instanța a constatat că cererea formulată de reclamante este întemeiată, întrucât acestea fac parte din categoria magistraților, iar îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Potrivit art.329 alin.3 teza finală pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate prin decizia nr. 46/2008 a, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
Față de aceste considerente, este evident că acțiunea reclamantelor nu este inadmisibilă astfel cum susține pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, întrucât prin acțiune se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, această chestiune fiind analizată și tranșată prin decizia pronunțată în interesul legii. Instanța supremă a statuat că acordarea sporului de confidențialitate este pe deplin admisibilă prin raportare la dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Reclamantele au solicitat prin acțiunea introductivă de instanță ca pârâții să fie obligați să recunoască discriminarea la care au fost supuse și ca o consecință, calcularea și plata drepturilor salariale constând în sporul de confidențialitate. Or, prima teză a petitului 1 al cererii de chemare în judecată constituie însuși temeiul în fapt al pretențiilor formulate, motivarea acestora. În consecință, nu este necesară stabilirea prin dispozitivul hotărârii judecătorești a motivelor care au stat la baza pretențiilor concrete ale reclamantelor.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul reține că această cerere este întemeiată, întrucât drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 pr.civ. astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen. Excepțiile prevăzute de art.110 pr.civ. fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu își îndeplinește de bună-voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie de procese distincte pentru fiecare scadentă.
Această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice, iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor este în vigoare, iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordata conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamantelor un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate. În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Reclamantele au solicitat prin acțiunea introductivă de instanță și obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinelor de salarizare, care să conțină sporul de confidențialitate pentru viitor. Or, în condițiile în care instanța a constatat admisibilă acțiunea formulată și pentru viitor, o astfel de obligație nu are nici un efect juridic, de vreme ce acordarea sporului s-a stabilit prin prezenta sentință. În consecință, instanța a respins acest petit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și TRIBUNALUL BRAȘOV.
În dezvoltarea motivelor de recurs, TRIBUNALUL BRAȘOV reiterează lipsa excepției calității procesual pasive și pe fond critica sentința pe considerentul că prin soluția atacată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece prin acordarea sporului de confidențialitate se adaugă la legea de salarizare invocând decizia Curții Constituționale prin care s-a admis neconstituționalitatea art.1,art.2 alin 3și ale art.27 alin1 din nr.OG137/2007. În acest sens a fost invocată și decizia Curții Constituționale în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ICCJ, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În ceea ce privește fondul cauzei, se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
De asemenea este criticată soluția de actualizare a sumelor acordate cu indicele de inflație și acordarea dreptului șipe viitor în condițiile în care ele sunt eventuale, nenăscute și actuale.
Ministerul Justiției și Libertăților invocă în temeiul art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și în acest sens menționează decizia Curtea Constituționale pronunțată la data de 27.05.2009 și în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, lipsa de temei legal a hotărârii având în vedere că în speță nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
De asemenea este criticată soluția de actualizare a sumelor acordate cu rata inflației și dobânda legală.
Ministerul Finanțelor Publice reiterează lipsa excepției calității procesual pasive, iar pe fond nelegalitatea hotărârii.
Recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește excepția reiterată de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, curtea reține că a fost corect soluționată de prima instanță având în vedere că potrivit nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art. 131 pct. 1 din Legea 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Cu privire șa excepția reiterată de TRIBUNALUL BRAȘOV, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, curtea reține că aceasta a fost corect analizată și soluționată de TRIBUNALUL BRAȘOV.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești curtea reține că acesta este nefondat întrucât cu privire la drepturile salariale supuse judecății s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii.
Prin urmare, admițând acțiunea privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%, instanța de judecată de drept comun nu iese din sfera atribuțiilor sale constituționale, nu încalcă atribuțiile unei alte puteri constituționale, ci asigură respectarea prevederilor legale, de procedură civilă, care în prezent guvernează regimul juridic al deciziilor date în recursurile în interesul legii, anume instituirea caracterului obligatoriu al deciziilor de acest fel pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în Monitorul Oficial potrivit cerinței imperative din art.329 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la regimul juridic și efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în privința conflictelor juridice de natură constituțională, în concret Decizia nr.838/27 mai 2009 referitoare la conflictul dintre Puterea Judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale pe de altă parte, atât doctrina, cât și jurisprudența constituțională sunt unanime în sensul că, potrivit art.147 alin.ultim din Constituție, efectele se produc numai pentru viitor, iar întinderea efectelor acoperă exclusiv comportamentul criticat de Curtea Constituțională prin decizia respectivă, interpretarea neputând fi extinsă la alte categorii de atribuții ale autorității publice găsită în culpă.
Efectele deciziei de constatare a conflictului între puteri (în sensul art.146 lit.e din Constituție) nu pot retroactiva cu privire la deciziile pronunțate în recurs în interesul legii care au născut conflictul în autorități, ci dispozitivul deciziei instanței constituționale impune ÎCCJ- Secțiile Unite să își reconsidere jurisprudența constituită în deciziile de unificare a practicii judiciare în așa fel încât deciziile în recurs în interesul legii să nu mai conducă la încălcarea atribuțiilor exclusive ale altei puteri constituționale, anume la încălcarea atribuțiilor exclusive ale Parlamentului în cazul concret.
Cu atât mai mult, astfel de decizii ale Curții Constituționale nu pot determina prin ele însele modificarea directă a practicii instanțelor de judecată în cauzele obișnuite, în absența unei noi decizii în recurs în interesul legii pe care să o fi pronunțat între timp ÎCCJ - Secțiile Unite, adică după publicarea Deciziei nr.838/2009 în Monitorul Oficial. Dimpotrivă, instanțele ordinare, cum este și cazul Tribunalului Brașov în litigiul de față, au obligația legală de a respecta dispozițiile cuprinse în deciziile pronunțate de ÎCCJ- secțiile Unite în recurs în interesul legii, așa cum impune art.329 alin.3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale a fost corect acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 Cod Civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părților reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1490/30.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Ianuarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. - - /21.01.2010
Dact. /21.01.2010
Jud. fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
