Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3877/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.33931/2008(851/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3877/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 B, Primarul Sectorului 4 B, Inspectoratul Școlar al Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 7405 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 33931/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Salariaților din învățământ B în numele membrilor de sindicat, și intimata pârâtă Școala Cu Clasele I - VIII Nr. 120, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 B, Primarul Sectorului 4 B, Inspectoratul Școlar al Municipiului B, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 7405/27.11.2008 pronunțată în dosarul nr.33931/3LM/2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de parații Consiliul Local al Sector 4, Primarul Sectorului 4 si Inspectoratul Școlar al Municipiului B, ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulata de reclamanții, reprezentați de Sindicatul Salariaților din Învățământ - B, în contradictoriu cu pârâții Școala Cu Clasele l-VIII nr.120, Inspectoratul Școlar Al Municipiului B,Consiliul Local Sector 4, Primarul Sectorului 4 - Instituția Primarului; a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea transei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, prev.de art.50 al.2 din Lg.nr.128/1997 pentru perioada septembrie 2005 - septembrie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculate pana la data plații, de la data îndeplinirii condițiilor de vechime pentru fiecare reclamant in parte.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic la Școala cu Clasele l-VIII nr. 120 "", astfel cum rezulta din adeverințele depuse la dosar.
Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar are dreptul de a beneficia de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Fiecare transa suplimentara consta in acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, cf. alin 2 al art. 50.
Din adeverințele depuse la dosar reiese faptul ca, la aceasta data reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, fiecare având o activitate de peste 30 de ani in învățământ.
Deși reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de transa suplimentara de vechime conform textului mai sus citat, angajatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, reclamanții fiind privați de un drept recunoscut de lege. In acest se are in vedere faptul ca in carnetele de munca nu este înscrisa vreo mențiune referitoare la incidența art. 50 din Legea nr. 128/1997.
Ca urmare, instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând creșterea transei suplimentare de vechime cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin 1 si 2 din Legea nr.128/1997, pentru perioada septembrie 2005 -septembrie 2008.
la timp a acestor drepturi bănești le-a produs reclamanților un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma sa fie achitate acestora, astfel încât, instanța de fond a dispus actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs comun motivat recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4, precum și recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului
Prin recursul comun motivat, recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4, critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Sentința civilă atacată este neîntemeiată sub aspectul admiterii acțiunii față de Consiliul Local al Sectorului 4 și față de Primarul Sectorului 4 având în vedere că în cauza dedusă judecății, Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4 nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu au raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 4 și a Primarului Sectorului 4 și a admis acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți, deoarece fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic precum și a personalului administrativ din cadrul unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție numai aprobarea bugetului local, nefiind ordonator de credite și nici unitate angajatoare, neavând calitatea de a plăti drepturile salariale datorate membrilor de sindicat în baza Legii nr. 128/1997.
Potrivit legii administrației publice locale, primarul este ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și prin urmare plata salariilor se repartizează prin alocarea de credite bugetare din bugetul local al sectorului 4, în baza solicitării fundamentate a contabilului unității de învățământ, care, în fapt, calculează drepturile bănești cuvenite pentru persoanele din cadrul unității de învățământ preuniversitar, ca unitate angajatoare.
Astfel,obligația de plată a drepturilor salariale revine unității angajatoare, și nu cum a greșit a stabilit instanța de fond în cazul de față, Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4, care nu au calitatea de angajatori.
Este adevărat faptul că potrivit Legii nr.215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului, însă acest aspect nu poate duce la obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale neacordate.
De asemenea, potrivit prevederilor art.142 din Legea 84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, iar una din atribuțiile acestora este de a asigura aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, atribuție ce nu incumbă Consiliului Local al Sectorului 4 sau Primarului Sectorului 4.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului B solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Instanța judecând fondul in mod greșit a admis cererea reclamanților, obligându-l la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea transelor suplimentare care se acorda la 30, 35, 40 de ani de activitate in învățământ, conform prevederilor, articolului 50 alin.1 si 2 din Legea 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, pentru perioada septembrie 2005 - septembrie 2008 sume ce vor fi actualizate pana la plata efectiva.
Salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor capitolului 4, Secțiunea a 11- a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Competenta calculului drepturilor salariale o are unitatea de invatamant la care isi desfășoară activitatea persoana in cauza, si nu. Aceasta (unitatea) ar putea fi trasa la răspundere doar in cazul in care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul.
Prin OUG 18/2005, OG4/2006 si OG. 11/2007 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
In calculul acestor coeficienți s-a ținut cont si de prevederile art.50 alin. (2) din Legea 128/1997 asa cum se observa din anexele la aceste ordonanțe, in care sunt trecute ca trepte de vechime si treptele de la 30-35 de ani, de 35- 40 de ani si peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare dupa fiecare treapta. Consideră recurentul ca nu era necesar ca in textul ordonanțelor respective sa se precizeze in mod expres ca în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzator transei anterioare de vechime, cata vreme acest lucru rezulta din anexele la respectivele actele normative, in care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea transa de vechime in invatamant. Daca art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus in aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare dupa transa de vechime de 30 de ani.
Mai mult decât atat, aceste acte normative au fost in vigoare in perioadele respective, reclamanții solicitând nici pana in acest moment constatarea nelegalitatii acestora la instanțele competente. Ca instituții publice bugetare si unitățile de invatamant sunt obligate sa respecte actele normative in vigoare care le reglementează salarizarea.
Ca urmare a celor expuse, învederează recurentul ca nu au fost încălcate prevederile legale ci, din contra, ele au fost aplicate asa cum au fost reglementate prin lege, fiind obligat de reglementările speciale din domeniul învățământului sa respecte ordinele Ed. Mai mult, nu unitatea calculează salariile dupa propriile reguli ci urmează reglementarile legale elaborate de Ed.
Instanța prin greșita aplicare a legii l-a obligat sa calculeze salariile si sa plătească diferentele astfel rezultate, netinand cont ca nu are aceasta calitate; nici nu dispune de fondurile necesare deoarece plata salariilor se face de către primăriile de sector pe baza sumelor defalcate din bugetul de stat.
În consecința solicită admiterea recursului si modificarea in totalitate a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Astfel, în mod corect a reținut că potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza sectorului 4, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local al Sectorului 4 la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură -învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Critica în sensul că, Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu subzistă pentru că legitimarea procesuală a Consiliilor Locale este dată de atribuțiile lor de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului, că este așa rezultă și din art.38 lit.n al Legii nr.215/2001.
Cât privește critica pe fondul cauzei aceasta de asemenea va fi înlăturată deoarece instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, a făcut o corectă aplicare a legii.
Considerentele pe care se fundamentează această decizie prin respingerea criticilor pe fondul cauzei formulate de Consiliul Local Sector 4 și Primarul Sectorului 4, sunt aceleași pentru care s-a respins și recursul Inspectoratului, (deoarece criticile vizează pe fond aceleași aspecte) iar reluarea motivării apare de prisos.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor si pana la data plații efective, instanța a constatat că în speță ca ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natura salarială.
Repararea prejudiciului se face in condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, si data plații efective, pe cale de consecința, măsura reparatorie adecvata fiind, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume, la data plații efective.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursurile formulate, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 ȘI PRIMARUL SECTORULUI 4, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 7405/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33931/3LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, reprezentați de SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B și intimații-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.120 "".
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.:
2 ex.
29.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
