Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3875/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1227/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3875/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Independent din Învățământul Preuniversitar în numele reclamanților membrii de sindicat, G, C, ta, C, -, a, ta, I, C, a, I, el, G, (), împotriva sentinței civile nr.7587 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28684/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala cu Clasele I - VIII Nr. 194 " ", Grădinița Nr. 262 "A ca și ", Clubul Sportiv Școlar Nr. 6, Consiliul Local Sector 4 B, Consiliul Local Sector 5 B, Primarul Sector 4 B - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Municipiului, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant Sindicatul Independent din Învățământul Preuniversitar, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7578/8.12.2008 pronunțată în dosarul nr.28684/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamanții:, G, C, ta, C, -, a, ta, I, C, a, I, el, G, (), reprezentați prin Sindicatul Independent Preuniversitar în contradictoriu cu pârâții: Școala cu Clasele I - VIII Nr. 194 " ", Grădinița Nr. 262, Clubul Sportiv Școlar Nr. 6, Consiliul Local Sector 4 B, Consiliul Local Sector 5 B, Primarul Sector 4 B și Inspectoratul Școlar al Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unor contracte individuale de muncă pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub formă de tichete de masă, suportate integral pe costuri de angajator.
Art.2 al.2 din Legea nr.142/1998 prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile sus menționate ale Legii nr.142/1998 reglementează în favoarea salariaților bugetari o facilitate, iar nu un drept, ce urmează a fi acordat categoriilor de salariați pentru care există posibilități financiare, ce se încadrează în limitele bugetelor de stat sau locale, ori în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru salariații încadrați la celelalte categorii de angajatori.
Mai mult, potrivit dispozițiilor succesive ale bugetului de stat, respectiv art.49 din Legea nr.743/2001, art.39 alin.4 din Legea nr.631/2002, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003, art.40 din Legea nr.511/2005 și art.24 din Legea nr.379/2005, instituțiile publice,indiferent de finanțare și de subordonare, nu își pot aproba bugetele proprii aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Situația creată nu determină incidența dispozițiilor OG nr.137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Aceasta întrucât, potrivit art.1 din OG nr.137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie garantat.
OG nr.137/2000 definește în art.2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
S-a apreciat de către tribunal că,în speță, prin instituirea unei alocații individuale de hrană, acordată sub formă de tichete de masă, nu s-a creat o discriminare între salariați, întrucât acordarea tichetelor de masă nu este obligatorie pentru angajatori. Nici faptul că tichetele de masă se acordă unor categorii de salariați din unitățile bugetare nu constituie o aplicare discriminatorie a legii, care încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, de vreme ce situațiile nu sunt identice, fiind vorba despre instituții diferite, care au bugete diferite.
Totodată, s-a constatat că nici contractele colective de muncă încheiate la nivelul ramurii învățământ sau la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului B nu reglementează obligația angajatorului de a plăti tichete de masă salariaților din învățământ, art.49 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ aplicabil stabilind numai o obligație în sarcina Ministerul Educației, Cercetării și T de a face demersurile necesare pentru acordarea tichetelor de masă și salariaților din învățământul preuniversitar, conform legii, respectiv în condițiile Legii nr.142/1998. De asemenea, și art.36 alin.1 lit.h din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului B face trimitere tot la dispozițiile Legii nr.142/1998, stabilind că salariații din învățământ beneficiază de tichete de masă în condițiile acestei legi.
Pe baza celor analizate mai sus, tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada discriminării directe și că textele legale și cele din contractele colective de muncă nu prevăd obligația pârâților de a acorda tichete de masă, astfel că cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Independent din Învățământul Preuniversitar în numele reclamanților membrii de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul critică în esență, pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a legii, respectiv a Legii nr.142/1998.
Nelegal a statuat tribunalul că dispozițiile Legii nr.142/1998 reglementează în favoarea salariaților bugetari o facilitate și nu un drept. Chiar și în acest context membrii sindicatului reclamant, care fac parte din categoria salariaților din învățământ sunt obligați să suporte efectele unor atitudini discriminatorii, în măsura în care salariații bugetari din unitățile sanitare și din sistemul de asigurări de sănătate au beneficiat și beneficiază de această facilitate, respectiv acordarea tichetelor de masă, în timp ce salariații din învățământ, considerat a fi prioritate națională li se refuză nejustificat acordarea acestei facilități.
Se invocă și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă, rezonabilă (cu titlu de exemplu se invocă o decizie din 26.09.2002, Decizia nr.6 din decembrie 2007). Ori, în speță, apreciază recurentul, nu există o astfel de justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivă a deciziei.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept substanțial incidente în cauză, întrucât raportat la dispozițiile Legii nr.142/1998 membrii sindicatului reclamant - personal din învățământ, ca și categorie profesională are doar o vocație în sensul acordării tichetelor de masă solicitate, nu și un drept efectiv și concret, care să izvorască dintr-o reglementare legală ori convențională.
Recurentul invocă, în susținerea recursului, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență ce ar reține că există discriminare, atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă, rezonabilă. Numai că, nu sunt indicate în concret deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului care ar avea aplicabilitate în cauză, cu date de identificare complete, iar din analiza realizată de instanță nu s-au identificat astfel de decizii.
Nu trebuie neglijat totodată că examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor și conformitatea acestora cu principiul egalității, statuat de Constituția României revine Curții Constituționale.
În acest sens, în jurisprudența sa Curtea Constituțională în mod constant a statuat că reglementarea criteriilor de determinare a indemnizațiilor sau a salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor, adaosurilor, primelor, indemnizațiilor și salariilor de bază intră în competența legiuitorului. Este dreptul exclusiv al legiuitorului de a face diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale (Decizia nr.108/14 februarie 2006 publicată în Monitorul Oficial partea I nr.212/8.03.2006).
În acest context, legal a apreciat tribunalul că acordarea tichetelor de masă unor categorii de salariați din unitățile bugetare, evident nu constituie o aplicare discriminatorie a legii, nu s-a încălcat astfel principiul egalității între cetățeni, întrucât pentru salariați exemplificați în cererea de recurs, ce-i din unitățile sanitare și din sistemul de asigurări de sănătate, angajatorii au prevăzut aceste sume în bugetele proprii.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant Sindicatul Independent din Învățământul Preuniversitar în numele reclamanților membrii de sindicat, G, C, ta, C, -, a, ta, I, C, a, I, el, G, (), împotriva sentinței civile nr.7587 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28684/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații -pârâți Școala cu Clasele I - VIII Nr. 194 " ", Grădinița Nr. 262 "A ca și ", Clubul Sportiv Școlar Nr. 6, Consiliul Local Sector 4 B, Consiliul Local Sector 5 B, Primarul Sector 4 B - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./24.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
