Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.420
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.136 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, toți domiciliați în,-, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant G, lipsă fiind intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen, cât și faptul că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți, prin care aceștiau au invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță, copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă și concluzii scrise.
Intimatul-reclamant G depune în copie actul constitutiv al SA
Avocat pentru recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pentru dezbaterea excepției nulității recursului formulată prin intâmpinare de intimații-reclamanți, cât și pentru dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant G, având cuvântul, ridică excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, motivat de împrejurarea că recursul nu
a fost semnat de directorul unității, nu poartă ștampila unității, nu are număr de ieșire de la recurentă-pârâtă.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită respingerea excepției nulității recursului invocată de intimații-reclamanți, având în vedere că cererea de recurs este redactată și semnată de el în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte în baza contractului de asistență juridică încheiat cu aceasta.
Cât privește recursul pârâtei, solicită în principal admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune a intimaților-reclamanți.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii intimaților-reclamanți, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei-pârâte de a plăti intimaților-reclamanți un salariu de bază mediu, conform copiei adresei depuse astăzi în instanță, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant G, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, iar în ceea ce privește adresa depusă astăzi în instanță de avocatul recurentei-pârâte, consideră că au fost încălcate disp.art.138 Cod procedură civilă, în sensul că în recurs nu pot fi administrate probe noi, astfel că solicită ca această adresă să nu fie avută în vedere.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la numărul - pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plate sumei de 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2007 cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști și suma de 852,28 lei cu titlu de daune, beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariați la SC SA Baza de Aprovizionare.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 prevedea suplimentări salariale de Paști și de C, nu au primit aceste suplimentări. or prevederile art. 168 alin. 1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, acestea fiind drepturi salariale câștigate și care nu pot fi pierdute sau desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta SC SA a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit ar. 283 alin. 1 lit. Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de
6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât drepturile salariale ale fiecărui salariat s-au introdus în salariul de bază începând cu anul 2003, ulterior la data de 31 august 2007 fiind emisă o notă privind precizarea situației primelor de Paști și de prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 136 din 18 ianuarie 2008 respins prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanți G, și și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale conform CCM pentru perioada 2004 - 2007, constând în prime de și de Paști, respectiv suma de 9330 lei, din care se reține CAS 9,5 % CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât din rezoluția de primire reiese că cererea a fost înregistrată la data de 2 noiembrie 2007, în cadrul termenului de prescripție de trei ani prevăzut de art. 283 alin. 2 lit. c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza art. 137 Cod proc.civilă, tribunalul a respins excepția dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei s- constatat că acțiunea este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanții au fost încadrați la societatea pârâtă SC SA B Baza de Aprovizionare până în anul 2007, când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 ca pentru sărbătorile de Paști și angajații SNP SA să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevede ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din contractul Colectiv de muncă pentru anii 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006-2007, tribunalul apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și- îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă întrucât, deși avea obligația conform Codului muncii de dovedi că a inclus primele de C și Paști în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de C și de
Paști pentru perioada 2004-2007, astfel că drepturile salariale pentru fiecare reclamant se ridică la suma de 9330 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat
nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut dovada în acest sens.
Având în vedere că nu există nici un text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, tribunalul apreciat că este necesar ca pârâta să plătească reclamanților suma sus-menționată din care se va reține CAS 9,5, CASS 6,5 și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimații-reclamanți nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, dar și notele emise ulterior de Comisia Paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004,2005, 2006 și 2007 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Prin întâmpinare intimații- reclamanți au invocat excepția nulității recursului, motivat de împrejurarea că acesta nu a fost semnat de directorul unității, nu poartă ștampila unității, nu are număr de ieșire de la recurentă-pârâtă.
În ceea ce privește adresa depusă în instanță de avocatul recurentei-pârâte,au apreciat că au fost încălcate disp.art.138 Cod procedură civilă în sensul că în recurs nu pot fi administrate probe noi, solicitând ca aceasta să fie înlăturată.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod
procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea urmează a aprecia ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți motivat de împrejurarea că acesta nu a fost semnat de directorul unității-pârăte, nu poartă ștampila și nu are număr de ieșire de la recurentă-pârâtă întrucât cererea de recurs este redactată și semnată de apărător în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte în baza contractului de asistență juridică încheiat cu aceasta.
În ceea ce privește fondul recursului,Curtea urmează a reține că reclamanții au fost salariați la "" SA, raporturile de muncă ale acestora cu pârâta încetând la data de 23.04.2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005-de 927 RON, înainte de Paștele 2006 de 1047 RON,înainte de Cul 2006 de 1160 RON și înainte de Paștele 2007 de 1260 RON.
În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2007, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Apărarea formulată de intimații-reclamanți în sensul înlăturării adresei sus-menționate întrucât această probă a fost administrată cu încălcarea disp. art. 138 proc. civ. urmează a nu fi reținută întrucât potrivit art. 305 proc. civ. în fața instanței de recurs pot fi depuse înscrisuri noi până la închiderea dezbaterilor.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005,2006 și2007 s-a făcut
mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat
acordarea lor în anii 2004-2007pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 02.11.2007.
Din considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.136/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce suma la care a fost obligată pârâta pentru fiecare reclamant la câte 6043 lei, sumă ce va fi reactualizată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective în raport de indicele de inflație.Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, - - nr. 239, împotriva sentinței civile nr.138 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, toți domiciliați în,-, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta pentru fiecare reclamant la câte 6043 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./3ex/18.04.2008
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
- Judecători fond-
- R -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
15 mai 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.420 din data de 25 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr. - din 15 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
