Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.419
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.165 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.53,.F,.113, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță, copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă, concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune a intimatului-reclamant.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii intimatului-reclamant, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei-pârâte de a plăti intimatului-reclamant un salariu de bază mediu, conform copiei adresei depuse astăzi în instanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.165 din 21 ianuarie 2007 Tribunalului Prahova, constată:
- 2 -
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pe perioada 1.11.2004-16.12.2005, drepturi care nu i-au fost plătite corespunzător conform contractului colectiv de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul unității pârâte conform contractului individual de muncă până la data de 16.12.2005, iar potrivit contractului colectiv de muncă, pe lângă salariul lunar era îndreptățit la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003 așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr.8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de.
S-a mai susținut în întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 și 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare pârâta a depus înscrisuri.
Pârâta SC SA a invocat în scris excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, acțiunea formulată de reclamant întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2004-2005, reclamantul pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Precizând acțiunea, reclamantul a susținut că solicită obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale pe perioada 1.11.2004-16.12.2005 reprezentând primele acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, la care fac referire disp.art.168 alin.1 din CCM.
Prin sentința civilă nr.165 din 21 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada noiembrie 2004- 16.12.2005 și la 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
- 3 -
Conform art.283 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractului Colectiv de Muncă ori a unor clauze ale acestuia.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea formulată reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, a apreciat instanța că susținerea intimatei conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, nu poate fi reținută, întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractului Colectiv de Muncă.
Astfel, s-a constatat de către instanța de fond că acțiunea introdusă la data de 01.11.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004 și 2005 fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, iar în baza art.137 Cod procedură civilă a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut de către tribunal că, reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă conform contractului individual de muncă până la data de 16.12.2005, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1, fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă pârâta nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
- 4 -
În fine, s-a concluzionat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a achitat reclamantului suplimentărilor salariale pe perioada noiembrie 2004-16.12.2005.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SA a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 168 din CCM, caz în care instanța de fond era obligată să facă aplicarea în speță a prev. art. 283 alin. 1 lit.e Codul Muncii.
Pe fond, soluția este criticată în sensul că în mod greșit i-au fost acordate reclamantului sume de bani care potrivit CCM pe anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Că, este așa, rezultă din faptul că disp. art. 168 alin.2 ale CCM pe anul 2003 au fost preluate ad literam în CCM încheiate succesiv pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În același sens s-a pronunțat și Comisia formată din reprezentanții SC SA și care mai întâi au emis o informare în acest sens la 18.06.2007, iar la 31.08.2007 au încheiat o notă vizând situația primelor de Paști și de C prev. de art. 168 din CCM.
Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrările dosarului, a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiile legale ce au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la datanașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Comparând cele două texte de lege rezultă că disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii au caracterul unei norme generale care se referă la toate drepturile și obligațiile cuprinse în CCM, iar disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială, derogatorie, pentru că se referă la drepturi salariale și despăgubiri indiferent de temeiul juridic, respectiv de izvorul acestora, caz în care termenul de prescripție de 3 ani privitor la drepturile salariale este deopotrivă aplicabil și în cazul
- 5 -
în care acestea sunt prevăzute de lege, contractul individual de muncă ori contractul colectiv de muncă, fiind de neconceput ca pentru același tip de drepturi să existe termene diferite de prescripție.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat, nefiind încheiate nici acte adiționale la contractele individuale de muncă în acest sens.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de și de Paști au fost efectiv acordate.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA și nu un salariu mediu brut pe SNP care în mod firesc include și sporurile, ori acestea nu au fost avute în vedere nici în CCM și nici în negocierile cu sindicatele.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie la dosar, rezultă că salariul de bază mediu în luna martie 2004 fost de 790 RON, iar în noiembrie de 799 RON, pe anul 2005 în luna aprilie salariul mediu de bază a fost de 850 RON, iar în luna noiembrie de 927 lei.
Față de aceste cuantumuri sumele datorate reclamantului cu titlu de primă C 2004 și primă Paști 2005 și primă de C 2005, astfel cum s-a solicitat totalizează suma de 1649 lei (RON) sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.
În raport cu cele reținute mai sus în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va admite în
- 6 -
parte acțiunea precizată și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1649 lei reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de C 2004 și Paști 2005, fiecare primă urmând a fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia la data plății efective.
Se vor menține restul dispozițiile sentinței privitoare la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.165 din data de 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.53,.F,.113, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta să plătească reclamantului suma 1649 lei reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de C 2004 și Paști 2005, fiecare primă urmând a fi actualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red./
3 ex/04.04.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
