Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.421
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.74 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.2..32, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimta-reclamantă, prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen, cât și faptul că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-reclamantă, la care a atașat în copie decizia civilă nr.581/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-reclamantă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță, copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune a intimatei-reclamante.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii intimatei-reclamante, iar în
cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei-pârâte de a plăti intimatei-reclamante un salariu de bază mediu, conform copiei adresei depuse astăzi în instanță, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenta-pârâtă, având în vedere faptul că obiectul conflictului de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și art.145 din Contractul colectiv de muncă.
Mai arată că este susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia drepturile salariale suplimentare au fost introduse în salariul de bază lunar, întrucât aceasta nu a prezentat nicio decizie internă și nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată.
În ceea ce privește adresa depusă astăzi în instanță de avocatul recurentei-pârâte, arată că aceasta nu poartă semnătura directorului, poartă semnătura unei persoane ce nu avea calitatea de aos emna, a fost întocmită unilateral și nu este rezultatul negocierii directe dintre angajator și sindicat așa cum prevede contractul colectiv de muncă, astfel încât această adresă nu poate fi luată în considerare.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.
Depune și concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul în replică pentru recurenta-pârâtă, arată că în cadrul SNP SA, având în vedere caracterul de societate multinațională, fiecare detașament are atribuții de a emite acte care să reprezinte voința societății, fără a fi necesar ca aceste acte să fie semnate de directorul general.
În replică, avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că art.1432din Legea nr.31/1990 prevede că reprezentarea societății se face de directorul general sau trebuie să existe o delegație dată de acesta altei persoane pentru ca actul să aibă efecte juridice, iar în cauză nu s-a prezentat un astfel de act.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 2024 lei, reprezentând: drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2005 și daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor existente în sarcina acesteia.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei la punctul de lucru SC SA, iar raporturile de muncă cu societatea au încetat la data de 16.12.2005.
A mai susținut reclamanta că potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamanta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște.
De asemenea, reclamantul a susținut că pentru neachitarea la timp a suplimentărilor salariale, pârâta datorează și sumele corectate cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 din Codul Muncii, art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a stipulat că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost aceea de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 74/8.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și, pe fond, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 2903,3 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2005 reactualizate în funcție de indicele de inflație, cu 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune aceasta este neîntemeiată deoarece termenul de prescripție pentru acțiuni având ca obiect drepturi salariale este termenul general de 3 ani, termen care nu s-a împlinit.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă, Sucursala, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168 dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006.
S-a mai reținut că suplimentările respective au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pe perioada menționată, acțiunea acestuia a fost apreciată ca întemeiată fiind în consecință admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare am în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrise sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata primelor de C 2004, Paște și C 2005, Paști 2006 stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantei este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004-2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2006, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004și respectiv primă Paște 2005avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1649 lei reprezentând: primă C 2004=799 lei, primă Paște 2005=850 lei, sumă ce va fi reactualizată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B, - - nr.239, sector I, împotriva sentinței civile nr.74 din 8.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliat în P,-,.17 A,.32, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1649 lei, reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de C 2004și Paști 2005 sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflație de la scadența fiecărei prime la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./AT
3 ex./22.04.2008
f- Tribunalul Prahova
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
7 mai 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.421 din data de 25 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din 6 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
