Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4341/2008. Curtea de Apel Craiova

-Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 4341

Ședința publică de la 09 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 2: Marin Covei

JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2578 din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA -SUCURSALA D, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, lipsind intimatele pârâte BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA -SUCURSALA

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus concluzii scrise și a solicitat admiterea recursului.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.08.2006 reclamantul a chemat în judecată pârâta Banca Comercială Română SA Sucursala D, solicitând instanței obligarea acesteia la plata orelor suplimentare de muncă efectuate peste programul normal de muncă,a orelor efectuate în zilele libere și de sărbători legale, precum și la plata sporului de port armă pentru perioada august 2003 - august 2006, sume ce urmează a fi actualizate la data plății cu indicele de devalorizare a monedei naționale.

In motivarea acțiunii, reclamantul arată că, a fost angajatul unității pârâte până în luna august 2006 în funcția de agent pază, iar în perioada angajării a prestat activitate de pază în ture de către 12 ore, iar datorită lipsei de personal în loc de 168 ore pe lună potrivit graficelor turelor întocmite. a prestat 1002 ore, astfel depășind în fiecare lună timpul de lucru stabilit ca normă prin contract.

In susținerea acțiunii reclamantul a anexat copia graficelor de lucru din perioada menționată.

La data de 11 10 2006, unitatea pârâtă Banca Comercială Română SA-Sucursala Județeană Dad epus întâmpinare arătând că în perioada august 2003 - august 2006 reclamantului i-au fost achitate drepturile bănești cuvenite constând intr-un spor de 25% din salariul de bază calculat conform anexei 1 la CCM și Codul Muncii.

Cu privire la orele suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică,precum și în zilele de sărbători legale,pârâta a menționat că reclamantul a lucrat un număr de 1002 ore suplimentare pentru care banca este de acord să-i achite suma brută de 7636,72 RON,potrivit art.14(4) din regulamentul de salarizare al personalului din BCR SA, aplicându-i un spor de 100% pentru orele lucrate suplimentar,cuantumul și modalitatea de calcul a acestor drepturi fiind stabilite în anexa la întâmpinare.

In cea ce privește plata orelor lucrate în zilele de sărbători legale,pârâta a arătat că munca a fost prestată în regim de turnus orele suplimentare fiind compensate cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile conform graficelor depuse cu mențiunea că sporul este același indiferent că orele au fost prestate în zilele lucrătoare,în zilele de repaus săptămânal sau in cele de sărbători legale.

Pârâta a mai solicitat respingerea probei cu expertiză contabilă întrucât cuantumul orelor suplimentare și sumele datorate au fost stabilite conform documentelor depuse precum și cererea privind cheltuielile de judecată deoarece banca nu a fost notificată privind pretențiile solicitate

In susținere a depus la dosar un set de acte constând în: contractul de muncă încheiat intre reclamant și BCR SA - Filiala C și tabelul cu situația orelor suplimentare efectuate pentru pază în perioada august 2003 - august 2006.

La data de 23 10 2006 reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care solicită obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești arătate in acțiunea introductivă,și în plus a sporului de port armă,pe perioada 01 august 2003 - 15 august 2006, cu reactualizarea sumelor până la data efectuării plății, conform indicelui de devalorizare a monedei naționale și cu cheltuieli de judecată.

La data de 25 10 2007 instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă,ce a fost efectuată de expert contabil ce a răspuns și la obiecțiunile depuse de părți la raportul de expertiză.

La dosar pârâta a mai depus răspuns la precizarea reclamantului, solicitând respingerea ca nefondată a capătului de cerere de acordare a sporului de port armă de 25% în dispozițiile CCM-ului aplicabil nefiind prevăzut acest spor, menționând că suma de 6205 lei cuvenită reclamantului este venit net brut supus stopajului la sursă pentru contribuțiile la bugetele de stat.

Pârâta a depus și nota de ședință,copiile unor adrese și acte adiționale la contractul de muncă din 1993 al reclamantului privind majorarea cuantumului salariului acestuia.

Reprezentantul pârâtei a depus concluzii scrise prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii reclamantului,iar în subsidiar, admiterea în parte a cererii precizate fiind de acord cu plata orelor suplimentare conform obiectivului nr.1 din raportul de expertiză pentru suma brută de 7636 lei, stabilită de expertă,cu respingerea cheltuielilor de judecată.

Avocat pentru reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii precizate cu obligarea pârâtelor la plata actualizată la zi a drepturilor bănești constând în:

sporul de 100% pentru orele suplimentare efectuate în perioada august 2003 - august 2006,sporul de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale și sporul de risc de 10% intitulat greșit în precizare " spor de port armă ", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.2578 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul cu domiciliul în C, str.- -, -.1,.4 împotriva pârâtelor BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA D, cu sediul în C,-, județul D.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma netă de 6205 lei reprezentând drepturi salariale aferente orelor suplimentare efectuate peste programul normal de lucru în zilele lucrătoare, în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în perioada 01.08.2003 - 15.08.2006, drepturi salariale ce se vor reactualiza lunar cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.

Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția prescripției dreptului de a formula acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 01 08 2003 - 18 08 2006, instanța o va respinge ca nefondată având în vedere că plata salariului se face lunar la o dată fixă stabilită în contractul individual de muncă pentru activitatea prestată de salariat în luna anterioară,astfel că salariul cuvenit reclamantului pentru luna august a fost achitat în luna septembrie.

Față de data formulării cererii - respectiv 18 august 2006 și de prevederile art. 283 al 1 lit. c din Codul Muncii,instanța apreciază că acțiunea de față a fost introdusă în termenul legal de 3 ani și va respinge excepția invocată, ca atare.

Pe fond, reclamantul a fost salariatul unității pârâte cu contract individual de muncă până în luna august 2006 ocupând postul de agent de pază și a desfășurat activitate în ture conform graficelor de planificare întocmite de pârâtă.

Potrivit prevederile art. 40 al 1 din CCM aplicabil la nivelul BCR, durata normală a timpului de muncă al salariaților este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână,durata maximă a timpului de muncă neputând depăși 48 de ore pe săptămână inclusiv cu orele suplimentare.

Potrivit prev. art. 40 alin 2 din contractul colectiv de muncă, atunci când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă maximă de 3 luni, să depășească 8 ore pe zi sau 48 ore pe săptămână,dispoziții ce se regăsesc și în Codul Muncii art 109 alin 1 și art.- 111 al 2.

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert contabil rezultă că reclamantul a prestat în perioada august 2003 - august 2006 un număr de 1160 ore suplimentare neplătite și necompensate cu timp liber corespunzător.

Pentru munca prestată pentru programul normal de lucru și în zilele de repaus săptămânal au sărbători legale salariații beneficiază de un spor de 100% la salariul brut lunar conform prevederilor art. 14 alin 3 și 4, din regulamentul de salarizare, aplicabil salariaților BCR.

Expertul contabil a stabilit prin raportul de expertiză că pentru cele 1002 ore suplimentare, reclamantului i se cuvine suma de 6205 lei suma netă la plata căreia unitatea pârâtă urmează a fi obligată.

Având în vedere că angajatorul nu a plătit orele suplimentare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 161 alin 4 din Codul Muncii potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs.

Ca urmare, instanța va obliga pârâta la reactualizarea drepturilor salariale cuvenite lunar cu indicele de inflație la data fiecărei scadente lunare până la data plății efective.

Cu privire la orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate cu timp liber corespunzător acestea se regăsesc în cele 1002 ore și se compensează tot cu un spor de 100%.

Instanța constată din fluturașii de salariu că pentru orele lucrate pe timpul nopții reclamantul a beneficiat de un spor de 25% fapt pentru care urmează să respingă capătul de cerere privind acordarea acestui spor pentru orele lucrate în timpul liber sau de sărbători legale.

Cu privire la sporul de 10% de port armă precizat ulterior ca fiind spor de risc prev.de art 17 din regulament, instant,constată că nu este prevăzut pentru paznici, ci expres pentru alte categorii de salariați, respectiv pentru salariații care lucrează în arbitraj la administrația centrală, în activitatea de casierie și în activitatea de verificare și achiziționare de metale prețioase din toate unitățile teritoriale ale băncii, fapt pentru care urmează să respingă și acest capăt de cerere.

Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că, în mod eronat, instanța a interpretat textele legale care reglementau în mod clar și fără echivoc două din sporurile solicitate: 100% pentru ore suplimentare și 100% pentru orele efectuate sâmbăta și duminica, sporuri care au temei juridic diferit și care reprezintă două sporuri distincte.

Instanța unește sporuri de 100% care au temei juridic distinct, respectiv art.14 alin.3 teza I și art.14 alin.4 din regulamentul de salarizare, fără o motivare explicită și numai pe motivul că nu se cumulează o reglementare generală cu una specială.

În mod nelegal instanța nu a acordat sporul de 25 % pentru lucrul sistematic efectuat în zilele de repaus săptămânal, deși textele legale erau clare și nu făceau distincție între salariați (program normal sau în schimburi).

Soluția este nelegală și cu privire la sporul de risc de 10% pentru munca efectuată în condiții periculoase, în condițiile în care a dovedit că a efectuat paza, având asupra sa armament cu muniție de război și se încadra în prev.art.40 lit. c din contractul colectiv de muncă la nivel național.

Instanța nu a acordat actualizarea de la data la care suma era datorată, adică de la data când s-a produs prejudiciul, iar expertiza contabilă nu a fost luată în calcul pentru soluționarea cauzei, astfel că și din aceste motive hotărârea este netemeinică și nelegală.

Ca, deși in cauza s-a admis proba cu expertiza aceasta nu a fost luata in calcul, iar instanța nu a motivat aceasta excludere.

În drept, recurentul invocă prevederile art.304 pct.7,8,9 și 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata BCR Sucursala D solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și să fie menținută hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.

Precizează că, la nivelul BCR, există două forme de organizare a timpului de lucru: program normal de lucru de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și program de lucru în schimburi.

În art. 14 alin. 3 (art. 16 alin. 3 după renumerotare) se referă la plata orelor suplimentare efectuate în program normal de muncă, iar art. 14 alin. 4 la plata orelor suplimentare de sâmbăta și duminica efectuate în regim de schimburi. Aceeași distincție se regăsește și în Codul Muncii, contract colectiv de muncă preluând prevederile acestui act normativ.

Deci, prin art. 16 alin. 4 nu se creează un regim special pentru orele suplimentare efectuate în zilele de repaus săptămânal, în sensul ca acestea să fie plătite de două ori cu spor de 100%: o dată ca ore suplimentare și o dată ca ore suplimentare efectuate sâmbăta și duminica.

Banca a fost de acord ca orele suplimentare să fie compensate cu un spor de 100%, indiferent dacă acestea au fost efectuate în cursul săptămânii sau în zilele de repaus.

Cu privire la sporul de 25 %, intimata susține că recurentul a formulat o critică nefondată, în condițiile în care a solicitat acest spor în subsidiar, dacă orele suplimentare nu sunt plătite cu 100%.

Cu privire la sporul de risc, intimata susține că acesta nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul BCR decât pentru salariații care lucrează în casierie și arbitraj la centrala băncii. Reglementarea invocată de reclamantul-recurent este una de principiu, sporurile urmând a fi individualizate în contractele colective de muncă de ramură și individuale.

Cu privire la actualizarea sumei, instanța de fond a dispus reactualizarea de la data fiecărei scadențe lunare.

Cu privire la cheltuielile de judecată, intimata susține că, întrucât banca a recunoscut la primul termen sumele datorate, instanța de fond a procedat corect.

Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu conform art.304 ind.1 Codul d e procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentului privind cele două sporuri de 100% pentru orele suplimentare și pentru orele efectuate sâmbăta și duminica în sensul că au temei juridic diferit și reprezintă două sporuri distincte, astfel că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă.

Astfel, se reține că instanța a acordat recurentului reclamant un singur spor de 100% pentru orele suplimentare efectuate atât în zile lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale.

Potrivit art. 61 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, modalitățile concrete de stabilire, aprobare și acordare a salariilor, sporurilor, primelor etc. sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă, respectiv în Regulamentul privind salarizarea personalului Băncii Comerciale Române.

Potrivit art. 35 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile sau prin adăugarea unui spor la salariu, dispozițiile fiind în acord cu normele legale prevăzute de art. 117-120 din Codul Muncii.

Art. 35 alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității stabilește că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, potrivit prevederilor art. 16 alin. 3 din Regulamentul privind salarizarea personalului.

În condițiile art.14 (devenit 16) alin.3 din Regulamentul de salarizare al Băncii Comerciale Române " în care se prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber plătit corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber plătit corespunzător în următoarele 30 de zile orele suplimentare se vor retribui cum un spor după cum urmează:

-100% din salariul de bază brut dacă orele suplimentare (maxim 8 ore săptămânal) sunt efectuate în zilele lucrătoare;

-100% din salariul de bază brut pentru munca prestată suplimentar în zilelede repaus săptămânal sau în zilele în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează".

Se constată astfel că, prin negociere, s-a stabilit distinct sporul pentru ore suplimentare prestate în zilele lucrătoare și cel pentru orele suplimentare prestate în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale. Această redactare, diferențiată în funcție de zilele în care se prestează munca suplimentară, nu afectează însă valoarea sporului, acesta fiind de 100% în ambele situații.

Dispozițiile legale aplicabile pentru stabilirea salarizării pentru munca în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale sunt următoarele:

Pentru munca în zilele de sărbători legale, Codul Muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:

Art. 136 - Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.

Art. 137 - (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Pentru munca în zilele de repaus săptămânal, Codul Muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:

Art. 132 - (1) săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

În cadrul negocierilor la nivelul unității,concretizate în Regulamentul de salarizare, s-a stabilit modul în care este salarizată munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale astfel:

Art.14 (devenit art. 16 după renumerotare)alin. 4 - " Munca prestată în sâmbăta liberă în ziua de duminică sau sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul brut dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă cu respectarea prevederilor art.14 (2) din prezentul regulament și ale art.111 (2) din Codul Muncii ".

Prin urmare, se constată că alin. 3 reglementează sporul pentru orele prestate peste programul normal de lucru, iar alin. 4 reglementează sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficelor de lucru, ipotezele celor două texte fiind vădit diferite, astfel că cele două sporuri nu se exclud reciproc.

legale, după cum s-a arătat mai sus, stabilesc în mod diferit sporurile cuvenite la salariu: se cuvine oricărui salariat un spor pentru munca suplimentară necompensată cu timp liber corespunzător - în compensare pentru efortul suplimentar depus, un alt spor de 100% pentru munca în zilele de sărbători legale - în compensare pentru faptul că salariatul acceptă să presteze muncă în aceste zile și un alt spor (stabilit de comun acord prin contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă) pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal - în compensare pentru faptul că salariatul nu beneficiază de timp liber în zilele de sâmbăta și duminica, zile care constituie regula pentru acordarea repausului săptămânal.

Dacă normele juridice, reprezentând reglementări minimale ale drepturilor salariaților, stabilesc distinct aceste sporuri, atunci nici angajatorul nu poate să evite acordarea acestor drepturi.

În speță, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-au respectat dispozițiile legale, fiind reglementate distinct aceste sporuri.

Este însă eronată interpretarea propusă de intimată în sensul că pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale se cuvine reclamantului doar un spor de 100% pentru ore suplimentare, excluzând pe calea interpretării dreptul salariatului de a beneficia de celălalt spor, acela pentru munca în aceste zile de repaus sau sărbători.

Instanța de fond, deși face referire la prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, la soluționarea cauzei a acordat numai suma recunoscută de intimată prin întâmpinare, făcând o aplicare greșită a legii, astfel că hotărârea este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă.

Din analiza raportului de expertiză, Curtea constată că expertul a calculat distinct drepturile ce se cuveneau pentru orele suplimentare efectuate în zilele de lucru (fila159 dosar de fond-completare raport) și drepturile ce se cuveneau pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători (fila160 dosar de fond-completare raport).

Potrivit concluziilor expertizei contabile valoarea drepturilor salariale aferente orelor lucrate și neplătite este 2622 lei net pentru orele lucrate sâmbăta și duminica.

În ceea ce privește sporul de risc de 10%, acesta nu se cuvine recurentului reclamant în calitatea sa de paznic, întrucât de acest spor beneficiază alte categorii de salariați, potrivit art. 19 din anexa 1 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității. Este adevărat că art. 40 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național prevede un spor de 10% pentru risc și muncă în condiții periculoase, însă, la nivelul unității, prin negociere colectivă au fost stabilite în concret locurile de muncă și categoriile de salariați care se încadrează în aceste condiții, postul ocupat de reclamant neregăsindu-se între acestea.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate reclamantului prin sentința recurată, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, intimata datorând recurentului reclamant cheltuielile de judecată de la fond, în cuantum de 400 de lei, proporțional cu partea în care intimata a căzut în pretenții.

Ca atare, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că obligă intimata la plata sumei nete de 2622 lei net reprezentând spor pentru ore suplimentare lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale, calculată în valoare netă reactualizată la 31.12.2006, drepturi salariale ce se vor reactualiza în continuare în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2578 din 03 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA -SUCURSALA

Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea privind plata sporului pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale în cuantum de 2622 RON, sumă netă reactualizată la data de 31.12.2006, ce se va reactualiza la data plății efective, obligând pârâtele către reclamant la plata acestei sume.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimatele către recurent la 500 RON cheltuieli de judecată.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.-

Tehn. 2 ex

13.06.2008

Președinte:Lucian Bunea
Judecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Ioana Moțățăianu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4341/2008. Curtea de Apel Craiova