Pretentii civile. Speta. Decizia 4340/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4340
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței civile nr.5063/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, lipsind recurentul părăt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata reclamantă, intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic, pentru recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat, în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În recursul părătului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a lăsat la aprecierea instanței soluția ce va pronunța.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 5063/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins excepția necompetentei materiale a instanței si excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justitiei și respinge acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea în parte formulată de reclamant cu domiciliul în C, str N -, numărul. 35, -b,.1,. 16 împotriva pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, str. -, numărul 14, pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV cu sediul în B, str. -, numărul 45, pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV cu sediul în B, str. -, numărul 45, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, -, numărul 17 chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, str. -, numărul 17, având ca obiect drepturi bănești
Au fost obligați pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să plătească reclamantei suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor să asigure și să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta are calitatea de magistrat,în perioada 01 08 2005 - 29 03 2009 fiind procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, calitate in care nu a beneficiat de stimulente în cuantum de 1700 lei.
Asupra excepției necompetentei materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, instanța constată că, potrivit art 21 al 1 din OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Sintagma " potrivit dreptului comun " nu trebuie interpretată că se referă la judecătorie, ca instanță de drept comun.
Atunci când legea a prevăzut cu titlu special competenta unei anumite instanțe judecătorești, asemenea prevederi se impun a fi respectate, având caracter imperativ.
Prin dispozițiile art 2 pct 1 cod pr civilă, se prevede în mod expres competenta tribunalului dea soluționa în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competenta altor instanțe.
In temeiul legii speciale, reprezintă conflicte de muncă, conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la interesele cu caracter profesional, social și economic ori la raporturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Avându-se în vedere obiectul acțiunii vizând acordarea de stimulente, urmare a desfășurării raporturilor de muncă între părți, este evident că litigiul intervenit are caracterul unui conflict de muncă și atrage competenta de soluționare în primă instanță a tribunalului, în conformitate cu prevederile sus arătate.
Prin urmare, instanța constată neîntemeiată excepția necompetentei materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând să o respingă.
Instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de același pârât,întrucât Ordinul nr 1921/C/2005 a produs efecte juridice, creând discriminare între magistrați, acțiunea încadrându-se în dispozițiile art 2 din OG nr 137/2000.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, instanța constată că, potrivit art 70 din Lg 304/2004, Parchetul de pe lângă ICCJ coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, iar potrivit alin 4, procurorul general al parchetului de pe lângă ICCJ, este ordonator principal de credite.
Raportat la aceste considerente și având în vedere că reclamanta este procuror, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ICCJ.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Așa cum am mai arătat în temeiul dispozițiilor art 21 al 1 din OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Conform alin 4, persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că au fost încălcate prevederile art 5 al 1 și 4, art 6 al 2 din codul muncii și prevederile art 12 din OG nr 137/2000,iar această încălcare i-a produs reclamantei un prejudiciu egal cu stimulente financiare în sumă de 1700 lei.
Potrivit art 269 codul muncii, angajatul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciu.
Prin urmare,instanța a admis in parte acțiunea, și a obligat pîrîtii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, în calitatea lor de ordonatori de credite, să plătească reclamantei suma de 17oo lei cu titlu de despăgubiri.
Prin cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat in garanție.
Potrivit art 118 din Lg nr 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții, potrivit art 19 din aceeași lege, de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului,precum și cheltuirea ca eficientă a resurselor financiare.
Potrivit art 3 alin 1 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată,ordonanțată sau plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor are astfel obligația de a pune la dispoziția pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, sumele necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă, motiv pentru care instanța va admite cererea de chemare in garanție, urmând să oblige pe acesta să asigure și să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Public invocând următoarele:
Ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetentei materiale a instanței, deoarece din modul de redactare a dispozițiilor art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, rezulta ca in speța competenta revenea judecătoriei.
Ca in mod greșit a respins excepția calității procesuale pasive a recurentei, reținând in mod netemeinic ca prevederile nr. 1921/C/2005, se aplica si in cazul Ministerului Public.
Ca, pe fond, in mod nelegal, instanța a admis acțiunea, deoarece prin Hot. nr.15/23.01.2006, data de CNCD s-a constatat discriminarea in cadrul diferitelor categorii de judecători si nu fata de procurori. Recurenta MFP prin motivele de recurs a invocat următoarele:
Ca cererea reclamanților ca MEF sa asigure si sa vireze fondurile necesare achitării sumelor respective este inadmisibila întrucât recurenta ca persoana juridica are bugetul propriu aprobat prin legea bugetara anuala si nu poate sa vireze sume din bugetul propriu pentru Ministerul Public având in vedere principiul specializării bugetare.
Ca Ministerul Public in calitate de angajator nu poate sa solicite decât rectificarea bugetara, rectificare ce trebuie făcuta de către Guvernul României si nu de către recurenta.
Analizând recursurile formulate in cauza in raport cu sentința recurata, si din oficiu, cu privire la motivul de casare de ordine publica, prevăzut de art.304 pct.5 Curtea retine următoarele:
Reclamanta a formulat acțiunea invocând prevederile OG 137/2006, solicitând instanței sa constate ca a fost discriminata in raport cu judecătorii cu vechime 0-3 ani, din cadrul judecătoriilor, in ceea ce privește acordarea de stimulente.
Tribunalul a constatat existenta discriminării si, in consecința, a dispus despăgubirea reclamantei cu contravaloarea stimulentelor respective. Potrivit art. 27 (1) din OG 137. persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului. (2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. (3)Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.(4) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice. (5) La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea de către autoritățile emitente a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe. (6) Hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului. Acțiunea promovata de către reclamanți are ca obiect plata unor sume reprezentând indemnizație lunara de 10% din salariul brut, motivata pe tratamentul discriminatoriu la care au fost supuși ca urmare a reglementarii prevăzute de către art.19 din 50/1996 si întemeiata in drept pe dispozițiile OG 137/2000. Prin dispozițiile reglementate de către OG 137/2000, mai sus enunțate, legiuitorul a recunoscut legitimare procesuala, in litigiile având ca obiect acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. S-a reglementat totodată o norma de drept procesual civil, cu caracter imperativ, si anume judecarea cauzei cu citarea obligatorie a Consiliului si comunicarea hotărârii către acesta. In consecința, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din OG 137. citarea Consiliului era obligatorie, obligație pe care instanța de fond nu a îndeplinit-o, situație care atrage sancțiunea nulității absolute. In consecința, Curtea constatând ca in cauza prin hotărârea data, instanța a incalcat formele de procedura prevăzute sub sancțiune nulității de art. 105 alin. 2, motiv de casare de ordine publica, prevăzut de art.304 pct.5, va admite recursurile, va casa sentința si va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond in vederea îndeplinirii dispozițiilor prev. de art. 27 din OG 137.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței civile nr.5063/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru Grefier,
- -, aflată în concediu medical,
Semnează Grefier șef
Red. Jud.10.07.2008
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Ioana Moțățăianu
