Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4553/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1906/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4553/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.150F din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, în dosarul nr-(2417/2007), în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți TRIBUNALUL IALOMIȚA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect - drepturi bănești, coeficient de multiplicare de 4,30%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 150/F/12.02.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și, dispunându-se obligarea pârâților Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției la plata diferenței de salariu corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 4,30 către - aferentă perioadei august 2005-decembrie 2006 inclusiv și către - aferentă perioadei iulie 2005-decembrie 2006 inclusiv, precum și sporurile cuvenite legal fiecăreia potrivit noii încadrări.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- conform art. 3 din Legea nr. 567/2004, " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT";
- potrivit art. 90 alineatul 2 din aceeași lege, "grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare";
- art. 60 alineatul 5 din aceeași lege prevede că "până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4)";
- alineatul 4 al art. 60 stabilește că "salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială";
- Legea nr. 567/2004 a fost modificată și completată prin Legea nr. 17/2006;
- conform art. 7 din această ultimă lege, ea intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzută la art. 60 alin. (4), cu excepția dispozițiilor art. I pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea
- legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, respectiv OUG nr. 8/2007, a intrat în vigoare la 02.02.2007;
- ca atare, abia de la această dată intimatele-reclamante au fost îndreptățite la o salarizare corespunzătoare funcției de grefier de ședință;
- până la data de 02.02.2007 în speță sunt incidente prevederile Legii nr. 567/2004, fără modificări și completări;
- în consecință, pretențiile privind calcularea și plata diferențelor salariale aferente perioadei 2005-decembrie 2006 nu au nici un temei legal, drepturile salariale ale reclamantelor fiind stabilite corect, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în acea perioadă;
- un drept salarial se poate plăti doar în măsura în care există o normă juridică prin care să fie recunoscut;
- or, în absența unui text de lege care să recunoască dreptul reclamantelor de a fi salarizate conform funcției de grefier, în mod greșit au fost admise pretențiile deduse judecății;
- acordarea sau neacordarea unor diferențe salariale personalului auxiliar de specialitate este o opțiune a legiuitorului și nu poate fi considerată ca aducând atingere principiului egalității în drepturi și nediscriminării.
Prin întâmpinarea formulată de intimatele-reclamante și, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatul 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat nelegal și netemeinic atunci când a admis în parte acțiunea formulată de către intimatele-reclamante și, și a dispus obligarea pârâților Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției la plata diferenței de salariu corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 4,30 către - aferentă perioadei august 2005-decembrie 2006 inclusiv și către - aferentă perioadei iulie 2005-decembrie 2006 inclusiv, precum și sporurile cuvenite legal fiecăreia potrivit noii încadrări.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului proces, intimatele-reclamante au arătat că în perioadele menționate în dispozitivul sentinței recurate au fost angajate și salarizate în cadrul Judecătoriei Fetești pe postul de grefieri-dactilografi. Totodată, au mai precizat că în aceleași perioade au intrat în ședințele de judecată, prestând practic aceeași muncă cu grefierii, însă au fost salarizate corespunzător funcției de grefier-dactilograf. În acest fel li s-a cauzat un prejudiciu și au fost discriminate față de ceilalți grefieri, încălcându-se dispozițiile Codului Muncii, precum și cele ale art. 91 alineatul 2 din Legea nr. 567/2004, modificată și completată prin Legea nr. 17/2006.
Aceste susțineri sunt nefondate și nu pot fi primite.
Conform art. 91 alineatul 2 din Legea nr. 567/2004, "grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare".
Prevederile legale în discuție trebuie coroborate cu cele ale art. 60 alineatul 4 și 5 din aceeași lege, care stabilesc că "salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială" și respectiv că "până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4)".
Din interpretarea tuturor aceste texte legale, concluzia care se impune este aceea că până la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, drepturile salariale cuvenite grefierilor-dactilografi trebuiau calculate și plătite potrivit regulilor și dispozițiilor aplicabile la momentul adoptării Legii nr. 567/2004.
Legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate este OUG nr. 8/2007 și a intrat în vigoare la 02.02.2007. Rezultă că până la acest moment, nu a existat nici un temei legal pentru ca grefierii-dactilografi să fie salarizați corespunzător funcției de grefier de ședință.
În aceste condiții, intimatele-reclamante nu sunt îndreptățite să beneficieze de diferențele de drepturi salariale pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Sub acest aspect, trebuie avute în vedere considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Această decizie este obligatorie și pentru instanțele judecătorești conform art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, fiind aplicabilă și în situația din speță, întrucât nici o instanță de judecată din România nu este îndreptățită să procedeze la crearea de norme pe cale judiciară sau la aplicarea unor dispoziții cuprinse în alte acte normative, pentru a acorda drepturi speciale categoriilor profesionale în privința cărora nu există un text legal expres care să le confere atare drepturi. Într-o asemenea situație se află și intimatele-reclamante, care, așa cum s-a relevat anterior, nu beneficiază de un text special care să le recunoască dreptul de a fi salarizate corespunzător funcției de grefier de ședință pe perioadele de timp pe care le-au indicat în acțiune.
În același sens urmează a se ține seama de faptul că prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (cele având nr. 818, 819, 820 și 821 din 03.07.2008), care sunt generale și obligatorii conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale sunt întrutotul aplicabile și în speță, întrucât intimatele-reclamante afirmă că situația discriminatorie în care susțin că se află a fost creată prin acte normative cu putere de lege. Or, date fiind considerentele și dispozitivul deciziilor respective, nici o instanță de judecată nu este îndreptățită să considere discriminatorii acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta înseamnă că în situații precum cea din prezenta cauză, instanța este împiedicată să constate existența discriminării.
Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici nu fel de măsuri dintre cele prevăzute de art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. Ca atare, nu poate fi acordată nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, constând din plata diferențelor de salariu solicitate prin acțiune.
În raport de toate cele ce preced, este necesară admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată în integralitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Ialomița, Curtea de APEL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 150/F/12.02.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată în integralitatea ei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./20.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
