Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4752/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3309/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4752/
Ședința publică de la 24.06.2009Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu JUDECĂTOR 2: Cornel Dobraniște JUDECĂTOR 3: Valentina Sandu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.4522/29.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.8807/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, și intimatii.pârâti TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de
administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29.02.20088 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul București, pronunțarea unei hotărâri în baza căreia să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță aferente anilor 2004-2006 pentru primele trei reclamante, respectiv pentru anii 2003-2006 pentru reclamanta, sume ce vor fi reactualizate până la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aferente acestor sume.
Prin sentința civilă nr.4522/29.05.2008, îndreptată material prin încheierea de ședință din data de 14.08.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor față de lipsa calității procesuale pasive; a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București; a obligat pârâții la plata către reclamanții a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță pentru perioada 2003 - 2006, ținând seama de data de la care reclamanții îndeplinesc calitatea de magistrați în cadrul instituțiilor pârâte, actualizate cu dobânda legală de la data scadenței la plata efectivă; a respins pretențiile privind actualizarea cu indicele de inflație, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantele au îndeplinit calitatea de magistrați în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 B în perioada 2004-2006, respectiv 2003-2006 pentru reclamanta, perioade în care nu au beneficiat de prime de vacanță, dreptul la plata acestor sume fiind abrogat prin OUG nr. 177/2002.
Instanța de fond a reținut că anterior acestei ordonanțe atât magistrații cât și personalul auxiliar beneficiau de acordarea acestor drepturi în baza art.411din Legea nr.50/1996. Plata efectivă a acestor drepturi a fost suspendată prin legile bugetare anuale în perioada 2001-2006 pentru personalul auxiliar, iar pentru magistrați în perioada 2001-2002, deoarece acest drept a fost înlăturat prin OUG nr.177/2002 pentru această categorie profesională.
Deși drepturile salariale ale magistraților erau reglementate prin același act normativ cu drepturile salariale ale personalului auxiliar din organele autorității judecătorești, respectiv Legea 50/1996, legiuitorul le-a suspendat de la aplicare prin mai multe acte normative succesive, ulterior magistrații fiind chiar omiși din aceste texte de lege, împrejurare care creează o situație discriminatorie in cadrul sistemului autorității judecătorești.
Astfel, în mod nefiresc, de acest drept beneficiază o categorie complementară personalului principal - magistrații, fiind contrară însăși voinței legiuitorului care prin lege specială de salarizare a reunit ambele categorii.
Măsura eliminării aplicării prevederilor legale privind acordarea primei de concediu a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților și a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie potrivit art. 6 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a elimina caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale referitoare la salarizarea magistraților, prin art. 241din Legea nr.45/6.03.2007 s-a stabilit ca "la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel mult 5 zile înaintea datei plecării în concediu. în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată."
Modificarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției prin Legea nr.45/2007 a fost determinata tocmai de eliminarea mai multor situații discriminatorii, printre care si cele referitoare la prima de vacanta.
Prin Decizia nr.XXIII/12.12.2005 pronunțată de înalta Curte de Justiție și Casație în dosarul nr.31/2005 în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 411din Legea nr. 50/1996.
Cum, în raport cu principiul neretroactivității legii civile, înscris în art.15 din Constituție și în art.1 din Codul civil, dispozițiile OUG nr.177/2002 nu au putere retroactivă, rezultă că dreptul la prima pentru concediul de odihnă acordat magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin art. I pct. 38 din OG nr. 83/2000, a existat în perioada anilor 2001 -2002.
Instanța de fond a reținut că cererea reclamanților are un alt temei de drept, aceasta fiind motivata pe discriminarea produsă prin abrogarea textului de lege ce prevedea acest drept si pe dispozițiile OUG nr.146/2007, prin aceasta ordonanța de urgenta legiuitorul recunoscând că Statul Român urmează a efectua plățile tuturor acestor categorii profesionale, deoarece prin legea bugetului de stat s-au alocat fonduri speciale in acest sens, deci si categoria magistraților beneficiază de aceste drepturi.
În aceste condiții, prin obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând prime de vacanta pe perioada 2003-2006, instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art.329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, litigiul având ca obiect plata unor despăgubiri ca urmare a discriminării produse între salariații aceluiași sistem, chiar daca nivelul despăgubirii se calculează in funcție de contravaloarea primelor de vacanță pentru perioada la care se refera pretențiile reclamanților.
Astfel, instanța de fond a admis acțiunea, a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanța pentru perioada 2003-2006, ținând seama de data la care reclamanții îndeplinesc calitatea de magistrat în cadrul instituțiilor pârâte, cu obligativitatea calculării dobânzii legale de la data scadenței la plata efectivă.
Instanța a respins însă cererea având ca obiect actualizarea sumelor solicitate, repararea integrala a prejudiciului suferit de reclamanți făcându-se prin acordarea dobânzii legale, in temeiul OG 9/2000, instanța neputând încuviința cumularea dobânzii cu actualizarea, deoarece ar fi reprezentat o îmbogățire fără justă cauză.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și criticând sentința sub următoarele aspecte:
și netemeinicie, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, magistrații nu se află în aceeași situație juridică în raport cu cea a categoriilor beneficiare potrivit OUG nr.146/2007.
Potrivit art.1 din OUG nr.146/2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, se precizează că:"prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, categoriile de personal sunt: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar de specialitate din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, etc", neavându-se în vedere și categoria profesională a magistraților, întrucât, astfel cum reține și prima instanță, dreptul la prima de concediu, cuvenită magistraților a fost abrogat prin efectul OUG nr.177/2002, care nu a mai prevăzut pentru magistrați beneficiul la acordarea primei de concediu începând cu 1.01.2003.
În aceste condiții, până la intrarea în vigoare a noii legi de salarizare a magistraților, respectiv OG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, dreptul la prima de concediu nu a mai fost prevăzut prin lege specială.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit Deciziei nr.XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, care este obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, s-a stabilit că "Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
Față de aceasta, criticile sunt fondate, motiv pentru care în baza art.312 (2) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, modifică în parte sentința atacată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.4522/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și cu intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./30.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Cornel Dobraniște, Valentina Sandu
