Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 503/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 503/R/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
--- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR LOCAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANEI AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 506/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2008, apoi din aceleași motive la data de 30 aprilie 2008.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.506/M/2008 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea formulata de reclamanții, -, -, și - in contradictoriu cu paratul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanei al Municipiului, și în consecință a obligat paratul sa calculeze si sa plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, după cum urmează- - în perioada 4.07.2005-1.09.2006, - - în perioada 4.07.2005-1.09.2006, - - în perioadele 4.07.2005-30.11.2005 și 6.03.2006-1.09.2006, - în perioada 4.07.2005-1.09.2006, - în perioada 4.07.2005-1.10.2007, - - în perioada 25.07.2005-1.09.2006, - în perioada 6.10.2005-1.09.2006, - în perioada 25.07.2005-15.11.2005 și - - în perioada 25.07.2005-1.09.2006,sume actualizate în raport de rata inflației de la data când trebuiau achitate și până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant cu privire la plata acestor drepturi.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de angajați, personal contractual,în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanei al Municipiului B, pârâta în cauza de față.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă că, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor din în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile pct. 31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin " personal civil" se înțelege " funcționari publici și personalul contractual din structurile mai."
Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor B în cadrul căruia lucrează reclamanții, din 4.07.2005 a fost reorganizat ca serviciu public cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local B, în baza HCL 387/2005 fiind doar coordonat și controlat metodologic de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor - organ de specialitate ce funcționează în subordinea MAI.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B descris în motivele de recurs. Nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Serviciul Public de Evidență a Persoanelor B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, conform Hotărârii 643/20.12.2004 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanei al Municipiului împotriva sentinței civile nr. 506/08 a Tribunalul Brașov pe care o modifică în tot, în sensul respingerii acțiunii formulate de, -, -, și -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - ---
Grefier,
Red. - 25.05.08
Dact. - 23.06.08
2 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
