Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5242/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5242
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN P G, împotriva sentinței civile nr. 3959 de la 16 Iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, --, -, -, - având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a trecut la deliberări.
CURTEA
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 3959 de la 16 Iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimată.
A admis acțiunea formulată de petenții, --, -, -, - cu domiciliul procesual ales la Judecatoria Novaci, cu sediul in Novaci, judetul G, împotriva intimaților Tribunalul Gorj, cu sediul în Tg.J,-, judetul G, Curtea de Apel Craiova, cu sediul în C, judetul D, Ministerul Justitiei și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediile în B,-, sector 5.
Au fost obligate intimatele Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției să vireze către Curtea de Apel Craiova, care urmează să vireze către Tribunalul Gorj contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004 și pe perioada 01.02.2007-16.06.2008 sume ce vor fi actualizate la data plății efective și în continuare, pe toată durata funcției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Novaci, fiind salarizați în baza Legii nr. 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG 83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006 și OG nr. 8/2007.
Potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimatul Ministerul Justiției, instanța urmează să o respingă prin următoarele considerente:
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul reține că art. I pct.42 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Mai mult, în sensul celor expuse s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/ 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN P G,
Ministerul Justiției critică sentința, susținând că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamanți este prescris în parte, iar instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată.
Invocând dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, recurentul susține că, pentru perioada anterioară datei de 03.04.2005, dreptul la acțiune privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este prescris.
Ministerul Finanțelor a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că Ministerul Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat. Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite fiecare pentru instituțiile aflate în subordinea sa. Mai susține recurentul că raporturi de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției, fără ca Ministerul Finanțelor să fie în vreun fel implicat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate și urmează să le admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune, în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit prin decizia nr.XXI din 2008:
" normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Pentru a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din anul 2000, reclamanții și intervenienții trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, data nașterii dreptului fiind fiecare scadență lunară a drepturilor salariale.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 03.04.2008, iar drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți sunt cele aferente perioadei 01.11.2000-01.05.2004, respectiv 01.02.2007-16.06.2008. Reclamanții nu au invocat intervenirea niciunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Se constată astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c Codul munciia fost depășit, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției fiind întemeiată în ceea ce privește perioada 01.11.2000-01.05.2004.
În consecință, instanța urmează să admită excepția prescripției și, în consecință, să înlăture obligarea la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamantă și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă și prin urmare, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse.
Reclamanții au chemat în judecată Ministerul Finanțelor pentru a fi obligat la plata unor drepturi salariale, obligație care nu îi aparține în condițiile în care între acest minister și reclamanți nu există nici un raport juridic.
Ca urmare, instanța constată întemeiată excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și, admițând recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN P G, împotriva sentinței civile nr. 3959 de la 16 Iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, --, -, -, - având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor și înlătură obligarea Ministerul Justiției Și Libertăților, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 - 01.05. 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud. --
09.11.2009
Tehnored. 2 ex.// 12 Octombrie 2009
Red. Jud. Fond / /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
