Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5243/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5243
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.2965 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2, cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a trecut la deliberări.
CURTEA
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 2965 din 18.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea formulată de petenta, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Gorj cu sediul in Tg-J, str. - nr. 34, judetul G, in contradictoriu cu intimații Statul R reprezentat de Ministerul Finantelor Publice cu sediul in B, sector 5,-, Ministerul Justitiei cu sediul in B,-, sector 5, Curtea de APEL CRAIOVA cu sediul in C, bd. - -, nr. 4 jud. D, Tribunalul Gorj cu sediul in Tg-J, str. -, nr. 34 jud. G, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii cu sediul in B, Piata, nr. 1-3 sector 1.
Au fost obligați intimații, să acorde petentei majorarile salariale astfel: 5% incepand cu 01.01.2007 in raport cu salariul din luna decembrie 2006, 2% incepand cu 01.04.2007 in raport de salariul din luna martie 2007 si de 11% incepand cu 01.10.2007 in raport cu luna septembrie 2007.
Au fost obligați intimatii sa plateasca petitionarei actualizarea sumelor cuvenite, calculata conform indicelui de inflatie de la momentul datorarii pana la data platii efective.
A fost obligată intimata Tribunalul Gorj sa efectueze mentiunile corespunzatoare majorarilor salariale in carnetul de munca al petentei.
A fost respins capatul de cerere privind obligarea intimatilor la plata dobanzilor legale pentru sumele datorate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenții îndeplinesc funcția de judecatori în cadrul Judecatoriei Tg-Carbunesti.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta retine si constata urmatoarele:
Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.10/2007 " În anul 2007, salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Petentei nu i-a fost acordata aceasta majorare salariala, mai mult decat atat, categoria magistratilor a fost exceptata de fiecare data, producandu-se astfel o discriminare vadita fata de celelalte categorii de personal, avand in vedere ca prin acelasi act normativ (art.1-4)judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si adjunctii au beneficiat de aceste majorari salariale succesive.
Conform art.1 din nr.OG137/2000 privind sanctionarea tuturor formelor de discriminare "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminarii sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: drepturile economice, sociale și culturale, în special dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabile și satisfăcătoare, la protecția impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remunerație echitabila și satisfăcătoare"
De altfel si Protocolul nr. 2 la Conventia europeana a Drepturilor omului, dar si prevederile Constitutiei Romaniei reglementeaza egalitatea in drepturi, egalitatea de tratament si nediscriminarea.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind plata de catre intimati a dobanzilor legale pentru sumele datorate, instanta urmeaza sa-l respinga intrucat potrivit art.1 si 2 din OG9/2000 "Părțile sunt libere sa stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plati dobanda legală."
Ori, intre parti nu exista o conventie cu privirea la acordarea acestor obligatii, astfel ca actul normativ invocat nu isi gasesete aplicabilitatea in speta.
De altfel, petenta a solicitat si actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflatie pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit ca urmare a neachitarii drepturilor banesti la scadenta, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
In ceea ce priveste cererea petentilor de a fi obligat Tribunalul Gorj sa faca mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca, instanta urmeaza sa o admita intrucat in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 92/1076 privind carnetul de munca unitatea are obligatia ca in termen de 15 zile de la orice modificare intervenita.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, Ministerul Justiției și Libertăților arată că acțiunea tinde la acordarea altor drepturi decât cele recunoscute prin lege. Prin Legea nr. 45/2007 legiuitorul a înțeles să nu mai acorde procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale.
De aceea, recurentul arată că cererea nu putea fi soluționată de instanța de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
de a analiza un tratament discriminatoriu aparține altor organe, însă nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări.
În mod greșit a reținut instanța că judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi beneficiat de creșteri salariale.
Nici în raport cu alte categorii profesionale nu poate fi reținută discriminarea, deoarece reclamanții nu se află într-o situație comparabilă sau similară. Chiar dacă toate aceste categorii aparțin sectorului bugetar, fiecare categorie se bucură de un statut aparte, având legi proprii de salarizare, astfel că este exclusă ideea unei situații similare sau comparabile, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare în materie salarială.
Creșterile salariale acordate magistraților în anul 2006 prin mărirea coeficienților de ierarhizare și în anul 2007 prin acordarea sporului de vechime și primei de vacanță depășesc rata inflației și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar.
În ce privește obligarea la plata sumelor reactualizate, recurentul invocă dispozițiile art. 1088 din Codul civil, susținând că reclamanții, creditori ai unei obligații având de obiect plata unei sume de bani, nu ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului decât plata dobânzii legale.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, se susține că motivarea sentinței privind Ministerul Finanțelor Publice este străină de natura pricinii. Susține că litigiul privind plata unor drepturi salariale poartă între salariat și angajator, iar Ministerul Finanțelor nu are această calitate.
Mai susține că nu intra în competența acestui minister să asigure sau să vireze sumele de bani stabilite prin sentință.
Ministerul Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, că rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat. Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite fiecare pentru instituțiile aflate în subordinea sa. Mai susține recurentul că raporturi de muncă există între reclamanți și Ministerul Justiției, fără ca Ministerul Finanțelor să fie în vreun fel implicat.
Pentru aceasta, recurentul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice este fondat, iar cel formulat de Ministerul Justiției și Libertăților este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, între reclamantă și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă și prin urmare, acesta nu are obligația de plată efectivă a sumelor pretinse.
Reclamanții au chemat în judecată Ministerul Finanțelor pentru a fi obligat la plata unor drepturi salariale, obligație care nu îi aparține în condițiile în care între acest minister și reclamanți nu există nici un raport juridic.
Ca urmare, instanța constată întemeiată excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și, admițând recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Criticile formulate de Ministerul Justiției sunt nefondate.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că prima instanță a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând majorări salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, în raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui de inflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că într-adevăr prin OUG 27/2006-art.41 lit.c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată și la fel a constatat și instanța de fond că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007,10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar, s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2, 4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg.nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Curtea reține că exceptarea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG 10/2007, contravine cu prevederile Directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea recurentului Ministerului Justiției, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează să admită recursul formulat de Ministerul Finanțelor și să modifice în parte sentința în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât. Va fi respins ca nefondat recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.2965 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, pârâții Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Respinge recursul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.2965 din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud. --
10.11.2009
Tehnored. 2 ex./ 1 2 Octombrie 2009
Red. Jud. Fond
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
