Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 545
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.3060 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Triubunalul P, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA,cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009 când instanța pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să ia cunoștință de actele noi depuse la dosarul cauzei în dublu exemplar și să formuleze concluzii scrise față de acestea a amânat pronunțarea la data de 20 martie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC - SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la achitarea c/valorii suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă aferente anilor 2005-2007, actualizate cu coeficientul de inflație.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada 2005-2007 a fost salariata pârâtei, aceasta din urmă asumându-și obligatia de a le achita pentru aprovizionarea toamnă - iarnă câte suplimentare drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, pârâta nerespectându-și însă această obligație deși executarea CCM este obligația pentru părți.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanta nu este creditoarea raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile
dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind prescris termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salairul de bază.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.3060 din 5.12.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă prin întâmpinare, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit cărții de muncă existentă la dosar, reclamanta a fost salariata pârâtei, arătând că în această calitate este îndreptățită la o suplimentare salariala sub forma unui adaos în sumă fixă pentru aprovizionarea pentru toamnă-iarnă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007.
Potrivit art.176 din CCM 2005-2007 în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, urmând ca în CCM-urile încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor începe cu minim 15 zile inainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
A mai reținut instanța de fond că din interpretarea acestui articol reise că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
Totodată, instanța de fond a reținut că din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanta a fost salariata pârâtei, prevăzându-se în CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 pentru salariatii pârâtei, faptul că li se acordă în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, menționându-se totodată și modalitatea în care se vor acorda asemenea adaosuri, respectiv condițiile și criteriile de acordare urmând să fie stabilite în CCM-urile încheiate la nivele inferioare pe baza negocierilor pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
S-a apreciat de instabța de fond, câ din probele administrate nu rezultă dacă s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare, dacă s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acordă pe bază de negocieri, pretenția reclamantei de a i se acorda asemenea adaosuri, este neîntemeiată.
Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 176 CCM la nivel de ramură, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
De asemenea. tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece există identitate între persoana reclamantei și titulara dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanta, în calitate de salariată a pârâtei, are dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să i se achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-reclamantă a susținut că intimata-pârâtă nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat niciun fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul lor de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii-
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariile de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997,1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenta-reclamantă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenta-reclamantă a fost salariata intimatei-pârâte și potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paște, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în
salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de
1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale din țară, între care și B (devenită actualmente SC SA ) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 17).
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 (fila 20) alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv cele ale reclamantei, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod procedură civilă, menținându-se în totalitate sentința civilă nr.3060 pronunțată la 5 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.3060 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Triubunalul P, în contradictoriu
cu intimata-pârâtă SC SA,cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./31.03.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- -
-
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
