Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5732/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5732
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regionala de Ferate C, împotriva sentinței civile nr.1703 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic, solicită în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1703 din 28 aprilie 2009, respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta CNCFR - Sucursala Regionala CFR
A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CNCFR - Sucursala CFR
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă bonusului salarial acordat de "Ziua " aferentă anului 2006.
A fost respinsă cererea privind plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost salariata unității pârâte în perioada 17.03.2003-30.11.2006, raporturile de muncă încetând prin acordul părților.
Asupraexcepției prescripțieidreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța respins-o ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Or, potrivit art. 22 din OG nr. 7 / 2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și / sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În speță nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001, iar potrivit art. 155 codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
Pe fondul cauzei, referitor la contravaloarea tichetelor de masă solicitate, instanța a constatat că prin contractul colectiv de muncă aplicabil părțile s-a condiționat acordarea acestora de prevederile legale în materie.
Or, atât dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, cât și art. 15 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001 prevăd acordarea tichetelor în limita bugetelor de venituri și cheltuieli, fiind interzisă acordarea lor de către angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență.
Așa cum s-a reținut, în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate pentru anii 2005 și 2006 nu s-au alocat sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, acestea neregăsindu-se într-o poziție distinctă de cheltuieli, așa cum prevede art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998. De asemenea, balanțele prezentate de pârâtă, începând cu luna decembrie 2005 aceasta a înregistrat obligații bugetare scadente, neachitate.
Chiar dacă părțile au convenit acordarea tichetelor de masă, în perioada de referință a cererii de chemare în judecată pârâta nu îndeplinea condițiile legale pentru acordarea tichetelor de masă, motiv pentru care instanța a constatat neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a constatat că dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada septembrie 2005-septembrie 2006 instituie obligația unității pârâte de a achita salariaților săi un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare cu ocazia Zilei. Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Potrivit art. art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate.
Pe de altă parte, art. 156 codul muncii instituie obligația de plată a salariilor(determinate conform art.155 codul muncii ) înaintea oricăror obligații ale angajatorilor.
În consecință, instanța nu a reținut susținerea pârâtei privind dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anului 2006, acest aspect neputând exonera angajatorul de obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite salariaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Constatând că pârâta și-a încălcat obligația de plată a dreptului prevăzut de art. 64 din contractul colectiv de muncă, instanța apreciat întemeiat acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta CNCFR - Sucursala CFR C, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recurs, susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât drepturile bănești solicitate nu sunt de natură salarială, ci sunt generate de neexecutarea contractului colectiv de muncă. Pe fond, s-a mai arătat că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamantă era condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că primul motiv de recurs este neîntemeiat, în cauză fiind aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială, având în vedere dispozițiile art. 22 din OG nr. 7 / 2001, potrivit cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă, precum și disp art. 155 codul muncii, conform căruia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că în contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada septembrie 2005-septembrie 2006 s-a stabilit obligația unității pârâte de a achita salariaților săi un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare cu ocazia Zilei. Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia, și nu de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, astfel cum s-a susținut prin motivele de recurs. Mai mult, angajatorul nu a contestat faptul că reclamanta a avut o conduită bună și nici că a prestat muncă în intervalul de 1 an anterior acordării ajutorului material, prin urmare reclamanta era îndreptățită la plata acestuia.
Potrivit art. art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312. pr. civ. va fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE:
Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA prin Sucursala Regionala de Ferate C, împotriva sentinței civile nr.1703 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/02.11.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
