Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 611/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 611
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefie - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C, împotriva sentinței nr. 1262 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C, reprezentat de consilier juridic și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților pentru pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurentul reclamant, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lunar și c/valoarea unei mese calde/zi în cuantum de 7 lei/zi.
Consilier juridic pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1262 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", în numele membrilor de sindicat, C, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, membri de sindicat ai reclamantului Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", sunt angajați ai unității pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, în funcțiile de,asistenți maternali"și că, la nivelul unității a fost negociat contractul colectiv de muncă aplicabil începând cu data de 04.12.2006, cu durata de un an și posibilitatea prelungirii pentru o durată de încă un an, în condițiile art. 9 alin. 2 din contract.
Că, sporul de disponibilitate pretins de reclamanți, condițiile de acordare și limita maximă a acestuia au fost prevăzute la art. 86 din acest contract colectiv de muncă.
Astfel, în alin. 1 se stabilește că, la nivelul unității există posturi (de natură contractuală dar și funcții publice) care, prin specificul lor, presupundisponibilitate permanentă. Clauza contractuală definește disponibilitatea permanentă prin obligația,persoanelor care le ocupă de a fi pregătite în orice moment, în orice zi a săptămânii, să intervină pentru rezolvarea unor probleme deosebite și cu caracter de urgență pe care le presupune activitatea de asistență socială și de protecția copilului".
În alin. 2 este reglementată modalitatea de stabilire și nominalizare a acestor posturi, sarcină ce a fost atribuită conducătorului unității, după consultarea sindicatului.
Ultimul aliniat prevedeposibilitateaacordării acestui spor de disponibilitate permanentăde până la25%, persoanelor nominalizate conform alin. 2, funcție de resursele financiare alocate de Consiliul Județean
Rezultă de aici caracterul de excepție al anumitor funcții (posturi) deținute de salariați ai unității pârâte, care prin specificul lor determină necesitatea de a rămâne la dispoziția angajatorului chiar și în afara programului de lucru, respectiv necesitatea de a recompensa această disponibilitate.
Pe de altă parte, rațiunea atribuirii către conducătorul unității a sarcinii de nominalizare și stabilire a posturilor ce pot beneficia de un spor de disponibilitate este determinată de faptul că acesta este în măsură să aprecieze, în funcție de natura atribuțiilor fiecărui subordonat, care dintre acestea presupun o disponibilitate permanentă, în sensul art. 86 alin. 1 din contractul colectiv de muncă menționat.
Mai mult, acesta, raportat la gradul de disponibilitate al fiecărui post, poate aprecia asupra cuantumului sporului ce urmează a fi acordat, întrucât textul contractului colectiv de muncă nu stabilește un cuantum fix, ci unul variabil, ce poate ajunge până la un maxim de 25%. Caracterul diferit al activității depuse de unii salariați ai unității pârâte, determinat de asigurarea rezolvării problemelor deosebite sau urgente, dă dreptul acesteia de a le stabili salarii distincte. Neincluderea anumitor sporuri specifice și în salariile reclamanților, nu echivalează cu o discriminare a acestora în raport cu o altă categorie de salariați.
Ca urmare, sporul prevăzut de art. 86 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2006, 2007 și 2008, nu instituie un drept al tuturor salariaților și respectiv o obligație a angajatorului, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestui spor, funcție de specificul activității salariatului, dar și de bugetul alocat.
Fiind o prerogativă a conducătorului unității chiar și în lipsa unei nominalizări a posturilor ce beneficiază de acest spor, instanța nu se poate substitui angajatorului și nici sindicatului, în sensul stabilirii posturilor ce presupun disponibilitatea permanentă a ocupantului, neavând la îndemână prevederi exprese care să vizeze criteriile pentru nominalizare.
În speță, reclamanții îndeplinesc funcțiile de asistenți maternali, conform contractelor individuale de muncă activitatea desfășurându-se la domiciliu.
Salariatul cu munca la domiciliu, conform art. 105 alin. 2 din Codul Muncii, își stabilește singur programul de lucru în vederea îndeplinirii atribuțiilor specifice.
Asistentul maternal desfășoară o activitate remunerată de creștere, îngrijire și educare a unui minor dat în plasament. acestei activități impune prezența asistentului maternal lângă minorul aflat în grija sa și, chiar dacă necesită un program permanent, continuu prin natura sa, este asigurată la domiciliu. Tocmai de aceea nu implică o disponibilitate permanentă, așa cum este definită de art. 86 alin. 1 din contractul colectiv de muncă invocat de reclamanți. Acordarea sporului prevăzut de contractul colectiv de muncă determină obligația de a fi la dispoziția angajatorului (în afara programului normal de lucru stabilit prin contractul individual de muncă) doar în sarcina salariatului cu locul de muncă la sediul angajatorului.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv plata drepturilor speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei lunar, instanța constată că potrivit art.84 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari publici și personalul contractual), reclamanții beneficiază de acest drept special pentru refacerea capacității de muncă.
În art.84 alin.5 din același contract colectiv se prevede că angajatorul este cel care asigură condițiile necesare pentru luarea de către fiecare salariat a unei mese calde, gratuit în incinta unității, în fiecare zi în care salariatul și-a desfășurat efectiv activitatea, iar în situația în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mesei calde, salariații sunt îndreptățiți să primească contravaloarea acesteia în cuantum de minimum 7 lei/zi.
Astfel, clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de acordul sau de o eventuală negociere cu sindicatul fiind, din modul de redactare, imperativă pentru angajator.
Așa cum s-a reținut, însă reclamanții desfășoară munca la domiciliu, iar textele enunțate privesc beneficii ce se acordă pentru salariații care prestează muncă la sediul angajatorului.
În aceste condiții, instanța a constatat că textele enunțate nu-i vizează și pe reclamanți - asistenți maternali.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții reprezentați prin sindicat au arătat, prin motivele de recurs, că în mod greșit instanța de fond a respins primul capăt de cerere, privind acordarea sporului de disponibilitate de 25%, întrucât acesta este prevăzut de contractul colectiv de muncă, iar angajatorul avea obligația de a nominaliza personalul beneficiar în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a CCM, cu consultarea sindicatului.
A mai arătat că reclamanții își desfășoară activitatea în condiții ce impun obligația de a fi pregătiți în orice moment, în orice zi a săptămânii, să intervină pentru rezolvarea unor probleme deosebite și cu caracter de urgență pe care le presupune activitatea de asistență socială și de protecția copilului. Au mai arătat că, în ce privește al doilea capăt de cerere, se impunea acordarea drepturilor și în continuare, pentru a se respecta principiul creanței certe, lichide și exigibile, în condițiile continuității raporturilor de muncă și a menținerii prevederilor legale aplicabile.
Pârâta DGASPC Daa rătat că în mod greșit instanța de fond a admis cel de-al doilea capăt de cerere, în condițiile în care CCM la nivelul unităților de asistență socială are caracter de subsidiaritate, aplicându-se doar în lipsa unui CCM încheiat la nivel de unitate; or, atâta vreme cât în acesta din urmă nu s-au prevăzut drepturile solicitate, ele nu pot fi acordate.
RecursuL este fondat.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt întemeiate și se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtă, se constată următoarele:.
Potrivit art.84 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari publici și personalul contractual), reclamanții beneficiază de acest drept special pentru refacerea capacității de muncă.
În art.84 alin.5 din același contract colectiv se prevede că angajatorul este cel care asigură condițiile necesare pentru luarea de către fiecare salariat a unei mese calde, gratuit în incinta unității, în fiecare zi în care salariatul și-a desfășurat efectiv activitatea, iar în situația în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mesei calde, salariații sunt îndreptățiți să primească contravaloarea mesei calde în cuantum de minimum 7 lei/zi.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de acordul sau de o eventuală negociere cu sindicatul. Pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Potrivit art. 236 alin.4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În aceste condiții, susținerile recurentei pârâte în sensul că CCM la nivelul unităților de asistență socială are caracter de subsidiaritate, aplicându-se doar în lipsa unui CCM încheiat la nivel de unitate, sunt apreciate ca fiind neîntemeiate, recursul fiind nefondat pentru considerentele arătate.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți prin reprezentanți, se constată că la nivelul unității DGASPC Daf ost negociat contractul colectiv de muncă aplicabil începând cu data de 04.12.2006, cu durata de un an și posibilitatea prelungirii pentru o durată de încă un an, în condițiile art. 9 alin. 2 din contract.
În art. 86 alin.1 se stabilește că, la nivelul unității există posturi care, prin specificul lor, presupun disponibilitate permanentă, aceasta constând în obligația persoanelor care le ocupă de a fi pregătite în orice moment, în orice zi a săptămânii, să intervină pentru rezolvarea unor probleme deosebite și cu caracter de urgență pe care le presupune activitatea de asistență socială și de protecția copilului.
În același articol este reglementată modalitatea de stabilire și nominalizare a acestor posturi, sarcină ce a fost atribuită conducătorului unității, după consultarea sindicatului. Ultimul alineat prevede posibilitatea acordării acestui spor de disponibilitate permanentă de până la 25%, persoanelor nominalizate conform alin. 2, funcție de resursele financiare alocate de Consiliul Județean
Așadar, angajatorul, raportat la gradul de disponibilitate al fiecărui post, poate aprecia asupra cuantumului sporului ce urmează a fi acordat, întrucât textul contractului colectiv de muncă nu stabilește un cuantum fix, ci unul variabil, ce poate ajunge până la un maxim de 25%.
Caracterul diferit al activității depuse de unii salariați ai unității pârâte, determinat de asigurarea rezolvării problemelor deosebite sau urgente, dă dreptul acesteia de a le stabili salarii distincte. Neincluderea anumitor sporuri specifice și în salariile reclamanților, nu echivalează cu o discriminare a acestora în raport cu o altă categorie de salariați.
Sporul prevăzut de art. 86 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2006, 2007 și 2008, nu instituie un drept al tuturor salariaților și respectiv o obligație a angajatorului, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestui spor, în funcție de specificul activității salariatului, dar și de bugetul alocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul. art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată sentința în sensul că urmează a se admite în parte acțiunea cu consecința obligării pârâtei la plata dr. speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lunar și c/valoarea unei mese calde/zi, în cuantum de 7 lei/zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, C, împotriva sentinței nr. 1262 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata drepturilor speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lunar și contravaloarea unei mese calde/zi în cuantum de 7 lei/zi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.Fl.-
Tehn./3 ex.
Jud.fond
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
