Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5299/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6350
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Nadia
GREFIER
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.209 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/06.11.2009, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, întrucât drepturile bănești solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat încă din anul 2003, astfel cum rezultă și din deciziile comisiei paritare. De asemenea, susține că promovarea acestei acțiuni este prematură, întrucât nu au avut loc negocieri în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit. Drepturile nu au natură salarială, nu au caracter continuu, ele reprezentând drepturi salariale acordate prin contractul colectiv de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9.330 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C pe anii 2004-2007 și neachitate, precum și suma de 533,52 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 209/LM/12.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă (învestit prin declinarea competenței teritoriale) a admis acțiunea formulată de reclamantul, a obligat pârâtă SC SA să plătească reclamantului suma de 8405 lei, reprezentând drepturi salariale restante, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 2004 - 2007; a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 533,52 lei cu titlu de daune; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei SC SA până la data de 21.06.2007 când raporturile de muncă au încetat în temeiul art.65 - 66 din Codul muncii.
Potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în varianta anterioară anului 2003, "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA".
În anul 2003, pe calea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, în urma negocierilor dintre patronat și sindicatul reprezentativ al reclamantului, s-a convenit ca în salariul de bază al fiecărui salariat să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și Paște.
Pentru anii următori (2004, 2005, 2006), în actele adiționale la contractul colectiv de muncă a fost reiterată dispoziția referitoare la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat. Astfel, formularea din actele adiționale specifică: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", acesta fiind conținutul modificat al art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Argumentul esențial al pârâtei este acela că, atât în anul 2003, cât și în anii ulteriori, drepturile salariale suplimentare cuvenite angajaților cu titlu de suplimentări salariale de Paște și C au fost incluse în salariul de bază primit de reclamant, astfel încât nu se mai justifică pretenția de a i se plăti separat aceleași drepturi.
În opinia pârâtei, această situație este atestată de reașezările de salarii ce au avut loc an de an în cadrul societății, precum și de interpretarea comisiei paritare (mecanism prevăzut în contractul colectiv de muncă) dată clauzei confuze conținute în art.168 din contract. propria voință, de la momentul redactării clauzei neclare, comisia constituită din membrii patronatului și sindicatului au ajuns la concluzia că atât în anul 2003, cât și în anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare au fost deja plătite reclamantului prin includerea lor în salariul de bază.
Pentru verificarea concretă a împrejurărilor ce au generat acest litigiu între reclamant și pârâtă, tribunalul a ordonat efectuarea unei expertize contabile care să lămurească aspecte esențiale ale cauzei, anume dacă drepturile salariale suplimentare de Paște și C au fost incluse (și plătite în acest mod) în salariul de bază al reclamantului în anul 2003 și în anii ulteriori (2004-2007), situație în care acțiunea acestuia ar fi fost nejustificată; în cazul contrar, al neplății drepturilor prin includerea în salariu acordat reclamanților, să se determine cuantumul sumelor ce i se cuveneau.
Din verificările expertului contabil a rezultat că în perioada de referință pentru care reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale suplimentare (anul 2004 și ulterior) aceste drepturi nu au fost plătite, procedându-se la determinarea în concret a sumelor cuvenite. Așadar, în ciuda documentelor preconstituite prezentate de angajator, nu s-a demonstrat plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajat, prin includerea în salariul de bază.
Mai reține tribunalul dispozițiile art.168 alin.1 teza II din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, potrivit căruia: "Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Ori, din verificarea actelor depuse la dosar de către pârâtă, nu a rezultat că pentru anii 2004-2007 între sindicat și patronat au avut loc negocieri, iar în absența negocierilor nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale suplimentare prin includerea în salariu de bază plătit reclamantului.
Cât privește prejudiciul produs salariatului prin neplata la timp a drepturilor salariale suplimentare cuvenite, acesta este acoperit prin indexarea sumelor cu indicele de inflație aplicabil pentru perioada solicitată în acțiune, astfel încât drepturile salariale au fost actualizate.
Consideră tribunalul că nu este posibilă cumularea reparației prejudiciului prin actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor, cu cea prin plata de daune de întârziere al căror cuantum este fixat în mod arbitrar de către reclamant și al căror fundament juridic nu se precizează.
În ceea ce privește validitatea hotărârii comisiei paritare, tribunalul a apreciat că, din perspectiva art.38 din Codul muncii care interzice orice tranzacție prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, sindicatul și-a depășit atribuțiile, rolul său fiind acela de a acționa în interesul membrilor, iar nu în defavoarea lor. Sub aspectul opozabilității aceleiași hotărâri reclamantului, s-a constatat că acesta nu mai are calitatea de salariat al pârâtei, astfel încât efectele hotărârii nu se pot răsfrânge asupra acestuia atât timp cât nu mai are statut de angajat cu contract de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 20.07.2009 pârâta SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 12.08.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin cererea de recurs s-a făcut o prezentare a situației de fapt și a litigiului dedus judecății, recurenta arătând că drepturile salariale suplimentare de C și Paște prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate au fost acordate tuturor salariaților SC SA începând cu anul 2003, fiind incluse în salariul de bază. În acest sens sunt atât clauzele contractului colectiv de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, cât și interpretarea dată de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, norme opozabile tuturor salariaților.
Criticile formulate împotriva hotărârii recurate vizează, în esență, greșita respingere a excepției de prematuritate, greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune și greșita soluționare a fondului cauzei pe motiv că pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele pretinse au fost incluse în salariile angajaților.
A arătat astfel recurenta-pârâtă că promovarea prezentei acțiuni este prematură deoarece dreptul de a formula cererea de față nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. În acest sens, sunt dispozițiile art.168 alin.1 teza finală din contractul colectiv de muncă nemodificat pe perioada 2003-2007.
S-a mai arătat că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii deoarece sumele în discuție nu au natură salarială, ci sunt exclusiv drepturi acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială motiv pentru care, în speță, își au incidența dispozițiile art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, s-a mai arătat că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat deoarece începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare. În plus, recurenta a mai susținut că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului brut la nivel de societate.
În fine, s-a mai arătat și faptul că instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Deși recurenta-pârâtă indică formal temeiul de drept al recursului ca fiind dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că se critică în principal modul de interpretare și aplicare a actelor juridice deduse judecății și aplicabile pretenției formulate de intimatul reclamant. În egală măsură, actele juridice invocate de părți fiind contracte colective de muncă care au natură juridică de contracte regulamentare, creatoare de norme de drept, se invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept ce reglementează dreptul salarial suplimentar la primă cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Așa fiind, recursul va fi examinat prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește critica recurentei pârâte asupra modului de soluționare de către tribunal a unor excepții, Curtea constată că au fost invocate în fața primei instanțe prin întâmpinare excepția de prematuritate și excepția prescripției dreptului material la acțiune al salariaților. Excepțiile nu au fost însă soluționate de tribunal, motiv pentru care vor fi analizate în instanța de recurs ca motive de recurs de ordine publică.
Astfel, susținerile SC SA referitoare la prematuritatea acțiunii vor fi înlăturate de C deoarece din dispozițiile art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paște și C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, dacă dreptul pretins este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului. Cum condiția suspensivă a sărbătorilor religioase de Paște și C în anii 2004-2007 s-a împlinit, dreptul la acțiune este astfel actual, născut și personal, intimata reclamantă având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați cu cel puțin 15 zile calendaristice anterior evenimentelor de Paște și însă pe care semnatarii contractului colectiv de muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și C nu afectează în nici un fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în care se acordau sumele respective la nivelul unității. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații, etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea condiției suspensive prevăzute în contractul colectiv de muncă dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, Curtea apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit art.283 lit. c Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e Codul muncii deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice, atunci când se pune problema executării sau neexecutării contractului colectiv de muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului prin negocierile dintre partenerii sociali, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c din același text.
Criticile recurentei pârâte cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei sunt găsite nefondate de
Pornind de la situația de fapt potrivit căreia intimatul-reclamant a fost salariatul societății recurente, pe post de operator extracție, începând cu anul 1997 și până la data de 21.06.2007, când a încetat raportul de muncă în condițiile art.65 alin.1 Codul muncii, problema dedusă judecății este aceea a existenței sau inexistenței dreptului salariatului la plata unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C între anii 2004 - 2007.
Asupra dreptului dedus judecății, părțile litigante au avut poziții divergente. Astfel, reclamantul a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C nu au fost plătite de angajator, fiindu-i datorate distinct de salariul de bază în fiecare an, prin aplicarea art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, pentru anii 2004 - 2007, în timp ce angajatorul SC SA s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci fracționat în fiecare lună, suplimentările fiind incluse în salariul de bază al tuturor angajaților în anul 2003.
Tribunalul a considerat că includerea primelor în salariul de bază este o operațiune valabilă numai pentru anul 2003, pentru că altfel nu se justifică menținerea în contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anii următori a unei clauze referitoare la dreptul salariaților la suplimentările pentru cele două sărbători religioase. Prin urmare, angajatorul a fost condamnat la plata sumelor de bani datorate fostului său salariat.
Curtea consideră că soluția pronunțată de Tribunal este corectă.
Deși recurenta-pârâtă invocă o operațiune de includere în salariul de bază a unor drepturi salariale suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, operațiune care ar fi avut loc la nivelul anului 2003, nu a înțeles să dovedească acest aspect. Această dovadă ar fi fost relevantă pentru aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantului, chiar în condițiile în care clauzele din contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anul 2004 și următorii permit interpretarea contrară. În condițiile în care în aceste contracte începând cu anul 2003 se prevede dreptul distinct la prime, în condițiile în care se folosesc expresii de genulau fostincluse și, respectiv,vor fi incluseîn salariul de bază, fără a exista o prevedere clară în sensul neacordării lor după data operațiunii de includere în salariul de bază, salariații au dreptul la aceste sume de bani.
Cu toate acestea, dacă angajatorul probează că sumele în discuție au fost plătite, însă într-o altă modalitate decât cea arătată în contract, salariatul nu poate invoca beneficiul contractului pentru că s-ar ajunge la o dublă executare din partea angajatorului. SC SA nu a dovedit însă operațiunea afirmată că a avut loc în anul 2003.
Este adevărat că în carnetul de muncă al intimatului-reclamant la poziția 15 se menționează "reașezare salariu", începând cu 01.03.2003, în baza deciziei nr.52/21.03.2003 emisă de. Aceasta nu poate fi considerată ca fiind operațiunea la care face referire societatea pârâtă, pentru că nu s-a dovedit cu înscrisuri financiar-contabile că este vorba despre includerea celor două prime în salariul de bază aferent anului 2003, în modalitatea afirmată de angajator, adică adiționarea cuantumului celor două prime (două salarii de bază medii la nivelul unității pentru anul 2003), la salariul de bază mediu pe unitate și apoi împărțirea la cele 12 luni.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a relevat maniera defectuoasă în care angajatorul a executat contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2003 și lipsa oricărei dovezi asupra acestei operațiuni în anii următori.
În atare situație, trebuie procedat la o interpretare literală a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 2004-2007, interpretare care nu autorizează concluzia că în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003. Prin urmare, dispozițiile exprese ale textului art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 constituie izvor al obligației angajatorului pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
În fine, ât privește valoarea juridică acordată de pârâtă hotărârilor comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că voința partenerilor sociali a fost de a include suplimentările salariale în salariile de bază ale fiecărui angajat SA începând cu anul 2003, corect s-a considerat că această interpretare nu este obligatorie pentru părți și implicit pentru instanțe.
Este adevărat că tocmai în scopul clarificării clauzei confuze a fost convocată comisia paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului, dar interpretarea dată de comisia paritară s-a realizat abia la data de 18.06.2007, așa cum reiese din decizia nr. 3793/18.06.2007 și decizia nr.5140/31.08.2007. Astfel, interpretarea clauzei este peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și chiar cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și nu poate produce efecte, cu atât mai mult cu cât intimatul-reclamant nici nu mai este angajatul recurentei-pârâte.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.209 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./08.12.2009
Tribunalul Giurgiu
Judecători;
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Florentina Dragomir, Nadia
