Pretentii civile. Speta. Decizia 6348/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4025/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6348R
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Nadia
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta " " (fostă SC A), împotriva sentinței civile nr.306 din data de 20.02.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta " ", prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.364/06.04.2009 aflată la fila 10 dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurenta " " A prin avocat, depune la dosar, în copie, decizia nr.2/31.03.2009 și certificatul de grefă emis în dosarul nr- de către Tribunalul București Secția a VII-a Comercială.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei " " cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta " ", prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, se prezintă intimatul, legitimat în fața instanței, care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată - din 26.11.2007, reclamantul a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta SC. SA, plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 -2006, reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști 2005, 2006 și de C 2004, 2005, actualizate la data plății.
Prin sentința civilă nr.58/16.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC. SA.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști și de C( Paști 2005 - 2006, C 2004 - 2005) corespunzător timpului de muncă efectiv lucrat de reclamant în această perioadă, drepturi bănești calculate în raport de salariul de bază mediu pe SC. SA și care se vor actualiza în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată, a declarat recurs pârâta SC SA criticând sentința civilă pentru nelegalitate.
Prin Decizia civilă nr.2149 R/05.06.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII- a civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC. SA. B, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,r eținând că în cauză se impunea administrarea probei cu expertiză contabilă al cărei obiectiv să fie determinarea sumei eventual cuvenite reclamantului în raport de conținutul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și chiar dacă părțile se împotriveau, să încuviințeze o asemenea dovadă care apare ca fiind esențială pentru o justă soluționare a cauzei.
Cauza a fost primită spre rejudecare la Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale la data de 11.07.2008 și a fost înregistrată sub nr-.
La 08.10.2008 a fost primită la dosar întâmpinarea formulată de pârâta SC. SA. B prin care învederează că lasă instanței de judecată obligația de a cerceta dacă dreptul la acțiune al reclamantului este prescris. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile subiective la acordarea primelor de Paști și C nu există, deoarece în anul 2003, părțile contractului colectiv au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
În același sens s-a pronunțat și Comisia Paritară întrunită în baza art. 9 și 10 din contractul colectiv de muncă care a statuat că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută de contractul colectiv de muncă cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară.
În cauză, față de considerentele deciziei de casare pentru a se verifica susținerile pârâtei potrivit cărora drepturile reclamanților la acordarea drepturilor primelor de Paști și C nu există, a fost administrată proba cu expertiză contabilă având ca obiective să precizeze dacă suplimentările salariale solicitate de reclamant au fost sau nu achitate și să stabilească, în raport de dispoz. art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă, cuantumul acestora și dacă începând din anul 2003 primele de Paști și de C au rămas incluse ca element fix în salariul de bază al reclamantului, acordate permanent în anii următori sau salariul a revenit la nivelul dinaintea includerii primelor.
Împotriva raportului de expertiză, întocmit de expert nu s-au formulat obiecțiuni și întrucât din examinarea acestuia, s-a constatat că elementele și argumentele folosite nu sunt în măsură să formeze convingerea instanței asupra temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii reclamantului sub aspectul pretențiilor solicitate, concluziile acestuia au fost însușite de instanță numai cu privire la cuantumul determinat de expert, deoarece acesta nu a prezentat o evoluție a salariului mediu de bază pe societate pentru perioada solicitată de reclamant pentru a se putea determin a dacă această evoluție a avut ca efect acordarea primelor salariale negociate sau alte creșteri salariale.
Prin sentința civilă nr.306/20.02.2009 Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte, acțiunea formulată de, împotriva pârâtei SC""SA B și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3871 lei, reprezentând valoarea actualizată la 30.09.2008 a drepturilor bănești (suplimentări salariale, aferente sărbătorilor de C 2004,2005 și Paști 2005,2006, cu actualizare la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că articolul 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru ani 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 al. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 -2004 prevede că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui reclamant".
Din cele expuse, instanța de fond a reținut că drepturile salariale prevăzute de art. 168 al. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art. 168 al.1.
Împrejurarea că prin Nota SC. SA nr.938/01.04.2008 și Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 14/31.03.2003 și Nota anexă de fundamentare privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății pe anul 2003 - documente consultate de expert, s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art. 168 al. 1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anii 2004, 2005, 2006, 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art. 969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante. Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
În consecință, instanța de fond a concluzionat faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamantului, nu este de natură susține apărarea pârâtei,potrivit căreia pentru anii 2005 - 2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost acordate reclamantului suplimentări salariale, acesta beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, s-a constatat că acestea se raportează la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât sub aspectul cuantumului instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Pe cale de consecință, așa cum rezultă prin probele administrate, pârâta n-a făcut dovada susținerilor în sensul că dreptul subiectiv la acordarea primelor de Paști și C în perioada 2005 - 2007 nu mai există, instanța de fond a constatat acțiunea întemeiată, în parte, și a admis-o, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 3871 lei, actualizată la 30.09.2008, conform raportului de expertiză, către reclamant reprezentând primele de C 2004, 2005 și Paști 2005, 2006, corespunzător perioadei efectiv lucrată de reclamantul, cu actualizare la data plății efective.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, criticând sentința pentru următoarele motive:
- nelegalitate și netemeinicie rezultând din greșita soluționare a cererii, urmare a eronatei înțelegeri conceptuale a situației de fapt;
- determinarea fundamental greșită a sumelor cu titlul de prime, datorită faptului că nici instanța de fond, nici expertul nu au avut în vedere sistemul de referință instituit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, concretizat în Nota nr.34094/20.11.2008 semnată de ambele părți, SC SA și.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarea situație de fapt și de drept:
Referitor la criticile formulate de recurentă, Curtea reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007, nu conduce la concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantului a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în niciun fel valabilitatea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a recurentei nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din M, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc. în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută.
Curtea mai reține și că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit faptul pretins, al plății drepturilor suplimentare solicitate, situație în care, în mod legal a procedat instanța, dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamantul s-a prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și dovedi existența dreptului reclamat.
În fine, nefondată este și critica referitoare la calcularea eronată a drepturilor salariale pretinse, având în vedere că aceasta s-a făcut raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, de către expertul contabil desemnat, în cuprinsul unui raport necontestat în condițiile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă situație în care nu mai pot fi puse în discuție concluziile acestuia în recurs.
În consecință potrivit celor expuse, se constată legală și temeinică sentința primei instanțe, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare în aplicarea art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA prin administratorul judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS împotriva sentinței civile nr.306/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./17.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Florentina Dragomir, Nadia
