Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 683/CM
Ședința publică data de 17 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții contestatori, domiciliat în C,-, - 19 B,. 38, județul C și, domiciliat în C,-, - 18,. A,. 4, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1586/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% și 15% - judecători).
La apelul primul apel nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recurenții contestatori au depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară, iar intimatul pârât Ministerul Justiției a depus la dosar note scrise. Totodată, arată că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La reapelarea cauzei, se constată lipsa părților.
Instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Cu privire la recursul de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanții G și - foști judecători la Curtea de Apel Constanța - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților 1 și 2 în solidar să li se plătească sporul de stres în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, cu începere din luna august 2004 și până la data pensionării; obligarea în solidar a pârâților 1 și 2 să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna august 2004 și până la data pensionării, actualizate în raport cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare sumelor neîncasate.
Au arătat că potrivit art 47 din Legea nr. 50/1996, modificată și republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar. Acest articol a fost abrogat prin art. 50 din nr.OUG 27/2006, care a fost abrogată de nr.OUG 177/2002, fără însă ca în cuprinsul acestui ultim act normativ să se consemneze și abrogarea expresă a Legii nr. 50/1996.
În ce privește sporul de confidențialitate, s-a precizat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la informațiile de acest tip.
S-au indicat în acest sens, cu titlu de exemplu, Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării de bani.
Cu toate că și magistrații gestionează informații clasificate conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 182/2002, aceștia nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane enumerate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, art. 41 din nr.OUG 27/2006, art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 și art. 3 din nr.OG 19/2006.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, precizând că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000; prin urmare, pretențiile formulate de reclamanți, în sensul acordării sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică sunt nefondate.
Referitor la sporul de confidențialitate s-a solicitat să se constate că textele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se aplică judecătorilor, ci altor categorii de personal, iar dispozițiile referitoare la acordarea către acestea a respectivului spor nu sunt discriminatorii.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a invocat în prealabil excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată pe împrejurarea că prezentul litigiu vizează plata unor drepturi bănești.
Instanța de fond a dispus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în raport de prevederile art. 21 alin. 3 din nr.OG 137/2000, modif.
Prin sentința civilă nr.1586/28.09.2007, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamanților ca nefondată, reținând următoarele considerente:
În ce privește acordarea sporului pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna august 2004 și până la data pensionării: 1.06.2005 pentru d-l G și 01.09.2005 pentru d-l, instanța a apreciat că această cerere nu este justificată deoarece nu se poate reține motivația inexistenței unei abrogări a Legii nr. 50/1996 prin nr.OUG 27/2006 întrucât textul invocat nu a mai produs efecte juridice urmare abrogării exprese, ca manifestare a voinței legiuitorului în sensul eliminării acestui spor din indemnizația de încadrare a magistraților.
De asemenea, sporul de confidențialitate nu li se cuvine reclamanților deoarece aceștia nu au făcut dovada că dețin certificate emise de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.
Pe de altă parte, reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului, neputând fi extrapolate norme referitoare la acest aspect unei alte categorii socio-profesionale, dacă legea nu prevede în mod neechivoc acest lucru.
Nici actele normative enunțate în considerentele acțiunii nu stabilesc acordarea acestui spor tuturor persoanelor care gestionează informații clasificate, textele menționând că urmează a fi stabilit prin prevederi distincte atât numărul, cât și funcțiile pentru care se recunoaște acest spor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
- Cu privire la sporul de stres și suprasolicitare, în cuantum de 50%, recurenții apreciază soluția instanței ca fiind greșită având în vedere următoarele:
La data stabilirii, prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, a dreptului la un spor de stres de 50% din salariul de bază lunar, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, cu privire la condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care magistrații își desfășoară activitatea, acutizate odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, prin necesitatea creșterii calității și eficienței actului de justiție - pe fondul unui sistem legislativ și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, la care se adaugă creșterea volumului de activitate și a complexității cauzelor și presiunile indirecte tot mai mari, venite din folosirea abuzivă a dreptului de petiționare de către justițiabili.
Toate acestea dovedesc că statul român și instituțiile sale, încă din anul 1996, au apreciat și recompensat munca magistraților în concordanță cu riscul și suprasolicitarea neuropsihică, prin acordarea unui spor de stres de 50% din salariul de bază lunar.
- Cu privire la sporul de confidențialitate, în cuantum de 15%, recurenții consideră că este greșită interpretarea dată de instanță textelor de lege invocate.
Este de notorietate faptul că, în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost adoptate acte normative pentru acordarea de sporuri salariale categoriilor de persoane (salariați) care le gestionează, corespunzător gradului de acces la asemenea informații.
De asemenea, este de netăgăduit că, prin natura serviciului, magistrații - judecători și procurori - au acces permanent și gestionează informații clasificate, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 182/2002.
În această situație sunt nelegale susținerile instanței de fond, în sensul că magistrații nu ar putea beneficia de sporul de confidențialitate de 15%, deoarece normele referitoare la acest aspect, nu ar fi aplicabile și acestei categorii socio-profesionale - dacă legea nu prevede, în mod neechivoc, acest lucru.
C puțin în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006, este evidentă voința legiuitorului de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Pe de altă parte, nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a prevăzut în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar pentru toate categoriile de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică deoarece reclamanții nu pot beneficia de sporurile solicitate în lipsa unor acte normative care să reglementeze aceste drepturi.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de materialul probator administrat și de dispozițiile legale în materie, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat plata drepturilor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și spor de confidențialitate în procent de 15%, pentru perioada 01.08.2004-01.06.2005 - în ce îl privește pe reclamantul G și 01.08.2004-01.09.2005 - în ce-l privește pe reclamantul.
Din adresa eliberată de biroul Resurse Umane al Curții de Apel Constanța, rezultă că reclamantul Gaî ndeplinit funcția de judecător până la 20.06.2005, când acesta s-a pensionat iar în ce îl privește pe reclamantul care a îndeplinit de asemenea funcția de judecător, pensionarea a intervenit la data de 16.09.2005.
Prin urmare reclamanții au solicitat aceste sporuri pe perioada cât aceștia au îndeplinit funcția de magistrați fiind în termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii.
În conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Trebuie avută de asemenea în vedere șidecizia nr. 21 pronunțată în ședința din 10 martie 2008, de Înalta Curte de Casație și Justițieconstituită în Secții Unite, decizie prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a constatat "că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Dezlegarea dată problemelor de drept cu care este sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, așa cum rezultă din dispozițiile art. 329 alin. 3 cod procedură civilă.
Așadar, pentru perioada menționată în acțiune, reclamanții erau îndreptățiți să beneficieze de sporul de spor și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar.
Cât privește cererea privind plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15%, Curtea constată că și această cerere este întemeiată.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al.1 lit.d) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor raportat la art. 16 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților; Înalta Curte de Casație și Justiție, prinDecizia nr.46 din 15.12.2008,admițând recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii, procurorii si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 al.1 din OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază (indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atâta timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări a acestei categorii profesionale in raport de celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept, astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
În consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 al.1,2,3 pr.civ. Curtea va admite recursul formulat de reclamanți și va modifica sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea va obliga pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate avându-se în vedere disp. art.269 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
De asemenea, Ministerul Finanțelor va întreprinde demersurile necesare pentru alocarea fondurilor necesare achitării acestor sume de bani, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În acest sens Curtea are în vedere că potrivit art.3(1) din HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții contestatori, domiciliat în C,-, - 19 B,. 38, județul C și, domiciliat în C,-, - 18,. A,. 4, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1586/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Constanța la plata către reclamanți a sporului de stres de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare și 15% spor de confidențialitate, începând cu august 2004 până la 1.06.2005 pentru G și august 2004 până la 1.09.2005 pentru, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății.
Obligă Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red. Jud. -
4 ex./ 11.12.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
