Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6871/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6871
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2088/20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru refacerea procedurii de citare, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față,
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2088 de la 20 februarie 2008, admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj să plătească reclamanților suma de 1700 RON pentru fiecare cu titlu de stimulente financiare, sume actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
A fost obligat Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale petiționarilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petentele au calitatea de magistrati in cadrul Tribunalului Gorj si fac parte din categoria personalului din unitatile de justitie, cu statut independent si atributii deliberative, iar stimulentele financiare solicitate sunt de natura salariala in sensul art. 155 din Codul Muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal potrivit art. 25 din Legea 146/1997 modificata.
S- retinut ca textul art. 14 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale a fost completat prin Protocolul 12 din Conventie intrat in vigoare la 01.04.2005. Astfel art. 1 pct. 1 din acest Protocol prevede in sarcina statelor interdictia generala a discriminarii;beneficiul drepturilor si intereselor legitime prevazute de lege va fi facuta fara discriminare fara nici un criteriu, cum ar fi statutul persoanei. Acest text a inlaturat dependenta art. 14 din Conventie fata de celelalte texte ale Conventiei care garanteaza alte drepturi.
salariale solicitate de catre reclamante sunt circumscrise inclusiv prevederilor art. 155 si art. 40 al. 2 din Codul Muncii, fiind adaosuri banesti salariale. Art. 2 al. 1 si art. 6 lit. a si lit. c si art. 8 din OG 137/2000 modificata, ocrotesc toate drepturile salariale in mod egal, astfel incat dreptul reclamantilor la aceste prestatii pecuniare este un drept consacrat si recunoscut de lege. Intimatii in mod gresit si lipsit de temei si suport juridic au operat o selectie arbitrara intre criteriile de acordare a stimulentelor salariale.
In aceste conditii, instanta a retinut si faptul ca prin Hotararea nr. 15/2006 a CNCD, s-a stabilit in mod clar faptul ca reclamantele au fost discriminate in mod indirect in sensul art. 2 al. 2 din OG nr. 137/2000.
De asemenea, potrivit art. 21 al. 1 din OG nr. 137/2000 in toate cazurile in care se constata existenta unei discriminari din cele prevazute expres in acest act normativ, persoanele interesate își pot manifesta interesul si au dreptul sa solicite despagubiri proportionale cu prejudiciul suferit si dovedit, cu restabilirea situatiei anterioare discriminarii prin desfiintarea anularea discriminarii.
Astfel, au fost retinute de catre instanta de judecata si prevederile cuprinse in art. 292-293 din Codul Muncii, respectiv art. 7 art. 19 pct. 13 din Pactul International cu privire la Drepturile Economice ratificat de Romania, art. 4 din Carta Sociala Europeana, art. 16 al. 1din Constitutia Romaniei.
Cererea de a se acorda actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflational a fost admisa intrucat prin neplata la timp a sumelor respective catre petente s-a produs un prejudiciu in patrimoniu, prejudiciu care trebuie sa fie acoperit prin plata actualizarii sumelor datorate in baza art. 1084-1086 din Codul Civil si art. 161 al. 4 din Codul Muncii.
Si cererea petentelor referitoare la obligarea Tribunalul Gorj de efectua mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca, a fost admisă intrucat in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 92/1076 privind carnetul de munca unitatea are obligatia ca in termen de 15 zile de la orice modificare intervenita.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul Ministerul Justiției a susținut că prin Ordinul ministrului justiției nr.1921/C/15 12 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției respectiv pentru functionarii publici din cadrul instantelor judecătorești, in sumă de 401.571 RON (fond stimulente 375,300 RON i contributia CASS de 7% - 26.271 RON,personalul contractual, din cadrul instantelor judecătorești, in sumă de 493.805 RON (fond stimulente 461.500 RON și contributia CASS de 7% - 32.305 RON);
Pentru personalul instanțalor judecătorești, s-a propus o valoare individuală medie a stimulentelor in sumă brută, diferentiată pe categorii de personal (JUDECĂTORI: Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda RON, consilieri de reintegrare socială și supraveghere - 500 RON, functionari publici - 900 RON, personal contractual - 500 RON), urmând ca ordonatorul de credite de la nivelul instantelor să stabilească valoarea reala individuală a stimulentului, in functie de categoriile mentionate mai sus și de aportul fiecărui angajat pentru indeplinirea atributiilor institutiei.
A mai arătat recurentul că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată in Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justitiei reprezintă 75% din sumele obtinute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de parte sau de alti participanti la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alineatului (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face in baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justitiei, la momentul respectiv fiind in vigoare Ordinul ministrului justitiei nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozitiilor cuprinse in Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ dar nu limitativ,ceea ceînseamnă ca ordonatorul de credite este indreptătit săstabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiarepebaza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat in politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sauaobiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
A mai susținut recuretul căin conformitate cu art. 1 Normele aprobate prin nr.,(1) Fondul destinat stimulării personalului din sistemul justitiei, in conformitate cu prevederileart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constitute din diferenta de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum i din amenzile judiciare.
(2) Din veniturile realizate potrivit alin.-(1) ministrul justitiei repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Inalta C de Casatie și Justitie, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii." Ca stare, fiecare ordonator principal de credite emite ordine pentru repartizarea fondurilor pentru stimularea personalului din sistemul justitiei.
Ceea ce nu s-a analizat estenatura acestor stimulente,precum și obligativitatea recompensiril tuturor iudecătorilor in acelasi timp.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 din Constitutie,Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară repausul săptâmanal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii in conditii deosebite sau special, formarea profesionala, precum și alte situatii specifice, stabilite prin lege."
Potrivit art. 155 din Codul Muncii,Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
Principiul egalitătii intre cetăteni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate in special in exercitarea următoarelor drepturi: (. ) (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protectia impotriva șomajului, la unsalariuegal pentru munca egală, la o remuneratie echitabilă și satisfăcătoare art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuiasalariuldin care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este indreptătit potrivit legii, in schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute cadrepturi suplimentarecare pot să fie sau nu acordate salariatilor in functie de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au in vedere obiectivele propuse, importanta acestora pentru promovarea obiectivelor generate ale ministrului justitiei, gradul de realizare a acestor obiective in termenele stabilite, precum și sărbătorile legate aprobate prin acte normative."
Ca stare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confund6 cu salariul, el depinzAnd de o multitudine de factori: existenta insăși a unei sume (având in vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participantii la procesul penal), obiectivele urmate de Ministerul Justitiei, la un moment dat, in politica sa de reformă a justitiei, numărul personalului, calitatea activitătii desfășurate de acesta (performante individuals), criterii de performante apreciate ca prioritare. Existenta acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului ii conferă acestuia un caracter incert, imposibil de previzut, astfel incit nu putem vorbi de un drept creantă, lichidă, exigibili. (cauza KopeckySlovaciei,hot5rArea din 7 ianuarie, de hotărâri și decizii 2004-IX, paragraf 52, cauzaRaflhărfile și Stratis Greciei,hotărbrea din 9 decembrie 1994, de hotărâri și decizii nr. -B, p. 84, paragraf 59).
De asemenea, nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit intregului personal din sistemul autoritătii judecătorești in același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu impiedică angajatorul să le plaseze alături de alti factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritare la un moment dat, si este fără indoială că stimularea celor cu venituri mai mici in sensul stabilirii in sistem și imbunătătirii performantelor profesionale (cum a fost situatia celor cu o vechime la 3 ani) nu reprezintă diferente nejustificate de natură a educe atingere principiului egalitătii, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se incadrau in criteriile stabilite de ordonator in temeiul Normelor,asadar tuturor celor care se aflau in situatii similare.
Prin urmare, tinand seama de faptul că repartizarea stimulentelor s-a făcut in conformitate cuNormele Interneaprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate in considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instantelor din tară criteriile retinute de ordonatorul principal de credite prin Ordinul nr. 1921/C/2005 având caracter de recomandare,iar acordarea stimulentului financiar fiind determinate de o multitudine de factori, ffără a avea caracterul unui drept exigibil, motivarea reclamantei nu subzistă, cu atat mult cu cat toti magistratii din cadrul instantelor care indeplineau criteriile stabilite, au beneficiat de stimulente financiare.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanta Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonantei Guvemului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut in vedere modul de reglementare a unor relatii sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt:"exercitarea urm6toarelor drepturi-art.1 alin. (2),,exercitarea drepturilor enuntate"-art.1 alin. (3),restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosintei sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturilor recunoscute de lege" -art.2 alin.(1),comportament discriminatoriu,persoana care se consideră discriminate poate sesiza Consiliul termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei etc.
In mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicarea a unor dispozitii legale care institute acele drepturi, iar nu la examinarea solutiilor legislative alese de către legiuitor.
In afara legii, nu putem vorbi de discriminare, in sensul Ordonantei Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare,modul de stabilireprin legeaunor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit fată de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspects care tin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctulde vedereal discriminării depăsind cadrul legal reglementat prin Ordonanta Guvernului nr.137/2000.
In măsura in care o dispozitie cuprinsă intr-o lege sau ordonantă in vigoare este in contradictie cu dispozitiile art.16 din Constitutie, există posibilitatea ca intr-un litigiu de competenta instantelor judecătorești cei interesati au posibilitatea să invoce exceptia de neconstitutionalitate a acelor prevederi legale.
Precizează totodată că stimulentele nu se confundă nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în lipsa raporturilor de muncă cu acest personal, astfel că nu poate plăti drepturi salariale pentru alt personal și potrivit legii are alte atribuții, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Recursul declarat de Ministrul Justiției este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, judecători la Tribunalul Gorj, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 21 al 1 din OG nr. 137/2000 persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.Curtea observă că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care au o vechie între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15/23 01 2006, care a stabilit că acordarea preferențială a stimulentelor financiare numai judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător sau de procuror constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c,art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 137/2000.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art. 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON.
Pentru aceste aspecte,Curtea urmează să respingă recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției,ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite,și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial Nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite acest recurs și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Justiției formulat împotriva sentinței civile nr. 2088/20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul Ministerului Economiei și Finanțelor declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința, în parte, în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/08.12.2009
J: fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
