Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6872/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6872
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2205/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru refacerea procedurii de citare, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 2205/21.02.2008, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de petenții, și, împotriva intimaților Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL CRAIOVA, și Tribunalul Gorj.
Au fost obligați intimații la plata către petenți a drepturilor bănești reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004, sume ce au fost actualizate în funcție de indicele de inflație de la momentul datorării la data plății efective.
A fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze în carnetele de muncă ale petenților mențiunile privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.11.2000-01.05.2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că petenții îndeplinesc funcțiile de judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Gorj, iar în perioada 01.11.2000-01.05.2004 au fost salarizați în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000 și nr.OUG177/2002.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, s-a reținut că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 a fost nelegală, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
Ministerul Justiției critică sentința în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă pentru încălcarea legii, invocând prin primul motiv, excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca excepție de ordine publică, invocând prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care dispune că termenul de prescripție este de 3 ani, dacă nu există prevederi legale derogatorii, cât și prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" Codul muncii care dispun că cererile care au ca obiect drepturi bănești pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, critică sentința pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% asistenților judiciari deoarece aceștia nu au fost niciodată beneficiarii acestui spor întrucât nu există nici o prevedere legală în acest sens, aceștia având statutul funcționarilor publici, fiindu-le aplicabile dispozițiile Legilor nr. 92/1992 și nr. 188/1999.
De asemenea, este criticată sentința pentru aplicarea greșită a dispozițiilor legale impuse de Legea nr. 50/1996, OG nr. 83/2000, Legii nr. 24/2000 și ale Constituției, susținând că modificarea Legii nr.50/1006 prin OG nr. 83/2000 nu este neconstituțională.
DGFP G pentru Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pentru obligarea la plata acestor drepturi deoarece acest minister este ordonator de credite numai pentru instituțiile din subordinea sa și are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, iar ordonatorul principal pentru instanțe este Ministerul Justiției, așadar nu are calitatea procesuală pasivă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile formulate de Ministerul Justiției privind excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție care face de prisos cercetarea celorlalte motive potrivit art. 137 cod procedură civilă.
Astfel, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 01.11.2000 -01.05.2004 formulând acțiunea la 18.12.2007, cu depășirea termenului maxim de 3 ani de la data nașterii dreptului, așa cum dispune imperativ art. 1,3,7 și 8 din Decretul nr. 167/1958, dreptul lor la solicitarea acestor drepturi fiind stins prin prescripție, aceeași prevedere fiind înscrisă și în art. 283 alin. 1 lit."c" Codul muncii și se impune modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, fără mai fi cercetate criticile privind fondul cauzei.
Sunt întemeiate și criticile formulate de DGFP pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece acest minister nu are atribuțiuni privind includerea în bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare plății sumelor corespunzătoare, aceste atribuțiuni revenind Ministerului Justiției.
In consecință, Curtea va admite, în baza art. 312 cod procedură civilă, ambele recursuri și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 2205/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/10.12.209
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
