Pretentii civile. Speta. Decizia 6869/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6869
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței civile nr. 614/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru ca intimații să depună întâmpinare, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința nr. 614 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Gorj, a admis acțiunea în parte formulată de petenta, împotriva intimatelor Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj, Ministerului Finanțelor Publice, si Curtea de APEL CRAIOVA.
Au fost obligate pârâtele Ministerul Justiției, și Tribunalul Gorj să plătească petentei prima de concediu egala cu indemnizația lunară din luna anterioară plecării în concediu pentru perioada 01.07.2005-15.06.2007, in cuantum de 700 lei reactualizata la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin nr.OUG83/2000, s-a prevăzut că magistrații și personalul salarizat potrivit acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Actul normativ a fost publicat și a produs efecte în Monitorul Oficial nr.425/01.09.2000.
Dreptul s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
În perioada dintre 01.09.2000 (data nașterii dreptului) și 02.01.2001 (data suspendării actului normativ ce a dat naștere dreptului subiectiv) facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă.
În toată această perioadă însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
Instanța a constatat că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr.24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art.53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art.53 alin.2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății."
Instanța a constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Pe de altă parte, instanța a constatat că, raportându-se la o perioadă anterioară, actul normativ de suspendare a încălcat dispozițiile art.1 cod civil în conformitate cu care,legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Restrângerea ar fi posibilă pe o perioadă determinată de existența cazurilor prevăzute de art.53 din Constituție, dar prin stipularea unor termene viitoare de incidență a suspendării s-a extrapolat o situație care, oricum nu se justifica, până la sfârșitul anului 2005.
Împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă generatoare a unui drept, ce presupune o obligație corelativă cu executare printr-un singur act nu se mai circumscrie ideii de restrângere de drepturi, ci operează ca o veritabilă lipsire de drepturi abuzivă, subiectivă și arbitrară.
Întrucât textele de lege prin care a fost suspendată plata primei de vacanță nu mai sunt în vigoare, asupra constituționalității acestora nu se mai poate pronunța Curtea Constituțională, ci instanța învestită cu soluționarea cauzei.
Examinând textele de lege prin care a fost suspendată succesiv plata primei de vacanță și care nu mai sunt în vigoare, s-a constatat că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la primă de vacanță nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului.
În acest sens, în art.18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
Astfel, suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz ca o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi, subiectivă, arbitrară și abuzivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G solicitând modificarea acesteia.
Ministerul Justiției critică sentința în temeiul art. 304 pct.6 cod procedură civilă, pentru că s- acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2005 -2006, iar instanța acordat și pentru anul 2007, pentru care reclamanta nu a formulat cerere.
Solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru plata primei de vacanță pentru anul 2007.
DGFP G, pentru Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pentru lipsa calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, deoarece acest minister nu este ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești și nu are atribuții în elaborarea proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, aceste atribuții revenind Ministerului Justiției.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi modificată.
Sunt întemeiate criticile formulate de,Ministerul Justiției privind obligarea sa la plata primei de vacanță pentru anul 2007, deoarece reclamanta, prin acțiunea introductivă a solicitat plata primei de vacanță numai pentru anii 2005 și 2006, aceasta rezultând din întreg cuprinsul acțiunii însă instanța de fond în mod greșit a dispus ca expertiza să efectueze calculul acestor drepturi și pentru anul 2007.
Expertul contabil s-a conformat dispozițiilor instanței și a calculat suma globală pentru anii 2005, 2006 și 2007 la suma de 700 lei, iar instanța în mod greșit na acordat această sumă, săvârșind nelegalitatea prevăzută și sancționată de art. 304 pct. 6 cod procedură civilă, motiv pentru care Curtea, în baza art. 312 cod procedură civilă va admite recursul, va modifica sentința în sensul obligării pârâților la plata sumei de 646 lei către reclamantă, reprezentând prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006.
Recursul formulat pentru Ministerul Finanțelor Publice de către DGFP G, va fi respins ca fiind lipsit de interes, deoarece deși în dispozitivul sentinței se precizează, că este admisă acțiunea împotriva pârâților, între care este enunțat și Ministerul Finanțelor Publice, în continuare, când se dispune obligarea la plata sumei către reclamantă, se dispune numai cu privire la pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Ministerului Justiției formulat împotriva sentinței civile nr. 614/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că obligă pârâții la plata sumei de 646 lei către reclamanți.
Respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor declarat împotriva aceleiași sentințe ca fiind lipsit de interes.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/10.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
