Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 696/R-CM
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, L, G, G, G, G, G, G, G, G, G, G, GH. G, A, G, și de intervenienții, împotriva sentinței civile nr.110/CM din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți, în baza împuternicirii avocațiale nr.1065/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și avocat pentru intimata-pârâtă Pitești, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Cabinet individual- Baroul Prahova.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurenților-reclamanți și recurenților-intervenienți, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligării intimatei la plata diferențelor de drepturi salariale restante cu titlu de indemnizație de concediere, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre ei. Solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Arată că eventualele cheltuieli de judecată le va solicita pe cale separată.
Mai arată că recurenții au fost concediați în luna decembrie 2007 și că nu se cumulează indemnizațiile acordate în baza planului social cu cele prevăzute de art.46 din contractul colectiv de muncă.
CURTEA
Deliberând constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 30.05.2008, reclamanții, l, G, Din, G, G, G, G, G, G, G, G, G, Gh. G, a, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata diferențelor de drepturi salariale ce au fost acordate cu titlu de indemnizație de concediere în funcție de vechimea în muncă, potrivit art.46 din CCM actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariații pârâtei și și-au încetat activitatea potrivit art. 65 și 66 din muncii.
Au învederat reclamanții că, potrivit art.46 din M pe anii 2005, 2006 și 2007, trebuiau să beneficieze de o indemnizație de concediere în funcție de vechimea în muncă, însă pârâta nu le-a plătit această indemnizație.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art.243 și 269 muncii, respectiv art.46 din
La data de 11.07.2008 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții, și, prin care s-a solicitat obligarea aceleiași pârâte la plata diferențelor de drepturi salariale ce au fost acordate cu titlu de indemnizație de concediere, în funcție de vechimea în muncă, potrivit art.46 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, cu cheltuieli de judecată, avându-se în vedere aceleași considerente din cererea principală.
La data de 22.01.2009, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr.110/CM din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Argeșar espins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au fost salariații societății pârâte, acestora încetându-le raporturile de muncă potrivit art. 65 și 66 din Codul muncii.
Prin deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă s-a stabilit și valoarea indemnizației de concediere ce urma fi acordată fiecărui salariat, fie potrivit art.46 din, completat cu prevederile Planului Social, fie potrivit art.5 din Planul Social.
Prin prezenta acțiune și cerere de intervenție în interes propriu, reclamanții și intervenienții au solicitat obligarea pârâtei SC SA și la plata indemnizației de concediere prevăzută de art.46 din CCM.
Cu privire la această solicitare, instanța a reținut că potrivit art. 46 din CCM, "(1) La concediere, din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează:
- de la 6 luni la 3 ani - un salariu mediu net;
- de la 3 la 10 ani - 2 salarii medii nete;
- de la 10 la 15 ani - 3 salarii medii nete;
- peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
(2) acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul.
(3) Prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți."
La data de 18.04.2006 reprezentanții celor două sindicate și reprezentanții patronatului se întâlnesc și elaborează Planul Social privind etapa de restructurare iulie 2006 și măsurile sociale ce o însoțesc. Astfel, la pct. 2 al acestui Plan Social, se precizează că societatea va plăti salariaților plăți compensatorii după cum urmează:
- 0,5-5 ani vechime - o indemnizație în cuantum de 10.631 RON net;
- 5-15 ani vechime - o indemnizație în cuantum de 15.947 RON net;
- peste 15 ani vechime - o indemnizație în cuantum de 19.933 RON net.
Ulterior, la data de 21.09.2006, aceleași părți încheie un la acest Plan Social (fila 107), în care se menționează că "părțile confirmă faptul că în redactarea punctelor 2 și " financiare", din Sociale (.)voința comună a părților (.) a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 46 alin. 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planurilor Sociale cu cele acordate în baza art. 46 alin.1 din CCM".
Dispoziții similare, în sensul necumulării indemnizațiilor de concediere acordate în baza Planului Social cu cele prevăzute de art.46 CCM, au fost inserate și în Sociale privind etapa de restructurare ianuarie-februarie 2007, 01.10.2007-31.07.2008 și noiembrie 2007-iulie 2008.
Având în vedere dispozițiile art.969.civ. instanța a reținut că intenția părților nu a fost aceea de a cumula indemnizațiile din planul social cu cele prevăzute de art.46 din contractul colectiv de muncă, astfel că atât acțiunea reclamanților, cât și cererea de intervenție în interes propriu sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, cu modificarea hotărârii de la fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Se susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății, reținând că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere, prevăzute de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, cu plățile compensatorii stipulate în planurile sociale.
Se menționează că în art.46 alin.1 din CCM la nivel de unitate sunt prevăzute cuantumurile minime ale indemnizației de concediere în funcție de vechimea salariatului concediat, iar alineatul 2 prevede că domeniul concedierii din motive neimputabile salariatului se completează cu prevederile planului social însușit de părți.
Faptul că au fost întocmite așa-zise e la Sociale, prin care se interpretează dispoziții din Sociale, ulterior emiterii acestora, după ce s-au efectuat concedierile, nu poate fi luat în considerare, deoarece aceste acte nu au fost depuse la ITM și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă A, nefiind îndeplinite dispozițiile art.70 din contractul de muncă.
În plus, în decizia emisă cu prilejul concedierii, la art.6 se prevede că indemnizația de concediere va fi acordată cu respectarea prevederilor art.46 completate cu prevederile Planului Social, fiind vorba de un cumul al indemnizației de concediere cu plățile compensatorii din planurile sociale.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă, constatându-se că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamanților și intervenienților a operat prin concedieri efectuate în tranșe, din motive ce nu țin de persoana salariatului.
Art.46 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate modificat prin actul adițional înregistrat la A sub nr.5254/79/30.06.2005, precum și în forma în vigoare din 23.06.2006, stabilind drepturile bănești ce se vor acorda salariaților pentru acest fel de concediere, prevede o indemnizație de concediere care, în funcție de vechimea îndeplinită, nu poate avea un cuantum mai mic decât un salariu mediu net, două salarii medii nete, trei salarii medii nete, respectiv patru salarii medii nete.
Pornindu-se de la această indemnizație minimă de concediere - astfel denumită de părți - ce nu poate avea cuantumul mai mic decât al unui salariu mediu net, dacă se îndeplinește condiția de vechime, la art. 46 alin. (2) s-a prevăzut ca stabilirea valorii exacte a acestei indemnizații să se facă prin negociere cu sindicatul.
cu sindicatul s-au concretizat în planurile sociale întocmite pentru fiecare dintre tranșele de restructurare, planurile completând numai sub aspectul stabilirii valorii efective a indemnizației de concediere și a termenului de plată prevederile art. 46 din contractul colectiv de muncă.
Astfel, acordul privind prima etapă de restructurare încheiat în baza art.46 alin.3 din contractul colectiv de muncă stabilește valoarea efectivă a indemnizației de concediere la 10.631 lei net, 15.946,5 lei net, 19.990 lei net pe perioade de vechime, precum și termenul de efectuare a plății.
Altfel spus, sunt detaliate condițiile concrete de plată a drepturilor bănești acordate prin negocieri la concediere, fie că sunt denumite indemnizație de concediere sau plăți compensatorii.
Aceleași elemente vizând plata efectivă a drepturilor bănești la concediere sunt fixate și pentru a doua etapă de restructurare prin planul social încheiat între conducerea " " și sindicate la data de 18.04.2006.
Concluzia instanței de fond în sensul că indemnizația de concediere și plățile compensatorii nu se cumulează, cele din urmă constituind în realitate lichidarea sau stabilirea valorii exacte a indemnizației de concediere este rezultatul aplicării corecte a regulilor de interpretare judiciară a clauzelor contractului colectiv de muncă.
De altfel, instanța de fond a dat eficiență și interpretării făcute de părțile contractului colectiv de muncă prin amendamentul din 21.09.2006, după intenția comună a acestora.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, L, G, G, G, G, G, G, G, G, G, G, GH. G, A, G, și de intervenienții, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul în Pitești, B-dul -, - 41,.C,.8, jud. A, împotriva sentinței civile nr.110/CM din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta SC SA, cu sediul în Pitești, B-dul. -, nr.127, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/05.05.2009
Jud.fond.;;
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Veronica
