Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 698/R-CM
Ședința publică din 07 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA U împotriva sentinței civile nr.63/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns profesor pentru Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" în numele membrilor de sindicat-reclamanții în baza delegației de la dosar, lipsind recurenta-pârâtă Comuna și intimata-pârâtă Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus întâmpinare de către Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia".
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar "Muntenia" arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar "Muntenia", având cuvântul pentru intimații- reclamanți, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de tribunal.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 19.09.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Școala și Comuna, prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe ultimii trei ani, ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art.50 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art. 50 alin.1 din lege, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar și sunt prevăzute în anexele nr.OG11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
Prin întâmpinare, pârâta Comuna a susținut că are numai un rol consultativ în alocarea fondurilor pentru suportarea cheltuielilor de personal din învățământ.
Cheltuielile de personal se suportă din sume defalcate din TVA, repartizate pe an și pe trimestru de Ministerul Finanțelor Publice.
Obligația de elaborare și fundamentare a proiectului de buget revine directorului unității de învățămât conform art. 8 și următoarele din nr.HG 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Până în prezent nu a fost întocmit un proiect pentru suportarea acestor cheltuieli suplimentare. Prin urmare, culpa aparține în totalitate directorului unității de învățământ.
Concluzionând, pârâta arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin sentința civilă nr.63/CM/16.01.2009, Tribunalul Argeșaa dmis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 19.09.2005 și până la data de 16.01.2009, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
A obligat pe pârâta Școala să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În ceea ce privește susținerea formulată prin întâmpinare, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt încadrați în funcția de cadru didactic.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În raport de obiectul dedus judecății, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire art.50 alin.2 din Statut și art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Statuând în primul alineat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în alineatul al doilea al art. 50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
S-a stipulat astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin alineatul al doilea, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranșei de vechime anterioare, intervenite în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin.2 din statut.
Acest lucru nu înseamnă că prin art. 5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Comuna, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate în sensul că în mod greșit a apreciat instanța că acordarea drepturilor salariale pentru reclamanți intră în competența acestei comune și depinde de ordonatorul principal de credite în persoana primarului comunei.
Responsabil pentru punerea incorectă în practică a prevederilor Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic este angajatorul, respectiv directorul unității de învățământ deoarece acesta nu a solicitat în perioada în discuție plata drepturilor salariale.
Comuna are un rol consultativ în ceea ce privește alocarea de la bugetul de stat a sumelor necesare suportării cheltuielilor de personal.
Cheltuielile de personal se suportă din sume defalcate din TVA, care sunt repartizate pe an și pe trimestru de Ministerul Finanțelor Publice.
Directorul unității de învățământ are obligația de a solicita aceste sume de bani pentru cheltuielile suplimentare la salarii pe baza unei note de fundamentare a proiectului de buget al unității.
Potrivit prevederilor art. 3 și următoarele din nr.HG 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, deschiderea și repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite - primarul comunei - pe baza necesarului de fonduri solicitat de directorul unității de învățământ, în calitate de ordonator terțiar de credite. În cazul nesolicitării acestor fonduri, vina pentru neplată aparține în totalitate ordonatorului terțiar de credite.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au formulat următoarele apărări:
Nu s-a solicitat prin acțiune ca recurenta-pârâtă să efectueze plata propriu-zisă, ci ca aceasta, în calitate de titular al bugetului local, să asigure fondurile de la acest buget necesare plății, indiferent de sursele de finanțare.
Recursul nu este fondat.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale prevăzute de lege pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar la împlinirea tranșelor suplimentare de vechime - aceasta poate fi îndreptată împotriva instituțiilor cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal bugetar.
Din anul 2001, în baza art.XIII alin.(1) din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art.167 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995.
Potrivit art.19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat nu este aplicabilă în cauză deoarece prin art. 49 din acest act normativ, incidența dispozițiilor sale a fost restrânsă la unitățile de învățământ din județele-pilot nominalizate în nr.HG 1942/2004. Printre aceste județe-pilot nu se regăsește județul
Chiar și pentru situația în care parte din cheltuielile de personal se suportă de la bugetul de stat, cum este cazul reglementat de art. 14 alin.(4) din Legea nr.486/2006, repartizarea sumelor defalcate din pe comune, orașe, municipii prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene nu conferă Ministerului Finanțelor Publice sau direcțiilor acestuia calitatea de ordonator de credite.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Rezultă că nu se regăsește, cu privire la hotărârea criticată, motivul de nelegalitate invocat, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMUNA U - prin primar, împotriva sentinței civile nr.63/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia și pârâta ȘCOALA U, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Veronica
