Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.7/R-CM
Ședința publică din 12 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil, declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE, cu sediul în Curtea de A, județul A, împotriva sentinței civile nr.1138/CM din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru recurentul-pârât Municipiul Curtea de A, lipsind intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, intimații-pârâți Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier Curtea de A, Grădinița cu Program Prelungit nr.3 Curtea de A și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului-chemat în garanție.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Municipiul Curtea de A, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Municipiul Curtea de A, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și obligarea chematului în garanție la virarea către recurentul-pârât a sumelor necesare efectuării plăților pretinse de reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 30.05.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în judecată în numele și pentru reclamanții - membrii de sindicat:, și în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.3 Curtea de A, Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier, Municipiul Curtea de A, pentru obligarea pârâtei unitatea de învățământ să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore suplimentar, fără diminuarea salariului, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 31 decembrie 2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății.
La data de 13 august 2008 pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul în care Municipiul Curtea de A ar cădea în pretenții, să fie obligat chematul în garanție la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
La data de 21 octombrie 2008 Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția calității procesuale pasive a sa, susținând că atât MEF cât și sunt ordonatori principali de credite, neexistând raporturi juridice între reclamanți și chematul în garanție.
De asemenea, s-a invocat de către chematul în garanție excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr.1138/CM/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A - în numele și pentru reclamanții - membrii de sindicat, și în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.3 Curtea de A, Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier, Municipiul Curtea de Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.3 Curtea de A, Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 31 decembrie 2003, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A - prin primar, să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, formulată de pârâtul Municipiul Curtea de
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 Cod pr.civilă, și a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât chematul în garanție nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, deci nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește fondul litigiului instanța a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit. a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.1 lit. c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantului beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit. a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța de fond a statuat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs recurentul-pârât Municipiul Curtea de A - prin primar, criticând-o sub aspectul că în mod greșit instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurentul-pârât, susținându-se în acest sens că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, potrivit cărora "fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale".
Invocă, de asemenea, dispozițiile art.14 alin.(4) lit.a din Legea nr.486/2006 a de Stat pe anul 2007, precum și legile bugetului de stat pe anii 2001-2005 și 2006, care stabilesc că "finanțarea cheltuielilor de personal ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt alocate din taxa pe valoarea adăugată, sursă ce provine și se alocă de la bugetul de stat".
Cât privește Legea nr.486/2006, recurentul-pârât face trimitere la dispozițiile art.14 alin.(5) care prevăd că "repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene".
Se mai arată că instanța de fond, deși își motivează soluția pe OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat, nu a ținut seama de prevederile acestui act normativ în care se arată că "diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ".
Concluzionează că, față de aceste prevederi legale, este evident că reparația prejudiciilor salariale nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii, ci de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, instituție ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat, defalcate din taxa pe valoarea adăugată, destinate finanțării cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
Invocă în acest sens practică judiciară, respectiv sentințe pronunțate de Tribunalul Argeș în dosare similare prin care s-a admis cererea de chemare în garanție a Municipiului Curtea de A, fiind obligat chematul în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A la virarea către Municipiul Curtea de Aaf ondurilor necesare efectuării plăților pretinse de reclamanți pentru ca acesta din urmă să poată vira sumele reclamanților.
S-au atașat la dosar sentințe civile prin care a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - prin A (105-114).
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul Municipiul Curtea de A - prin primar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1138/CM/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
În susținerea acestei cereri se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice) nu are calitate de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Arată că temeiul unei cereri de chemare în garanție îl constituie obligația ce-i revine chematului în garanție în baza legii sau a contractelor ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în speță pentru că între MEF și Municipiul Curtea de A-prin primar nu există o obligație de garanție, primul fiind ordonator principal de credite, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Se susține că nici motivele invocate în recursul recurentului-pârât nu pot conduce la admiterea cererii de chemare în garanție, fiind vorba de drepturi ce decurg din raporturi de muncă, fiind evident că doar Ministerul Educației, Cercetării și T poate răspunde în cauză.
Face trimitere la dispozițiile art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care prevăd că ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport de sarcinile acestora, potrivit legii.
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat ori din alte surse, potrivit legii, o asemenea obligație fiind prevăzută și în art.13 din OUG nr.32/2001. Sunt adăugate ca argument dispozițiile art.3 alin.1 pct.48 din HG nr.386/2007 și art.28 din Legea nr.500/2002, care stipulează "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor " pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege.
Se concluzionează că Ministerul Finanțelor Publice nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Se solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât Municipiul Curtea de A - prin primar - și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Recurentul - pârât Municipiul Curtea de A nu combate pretenția dedusă judecății prin cererea principală ci modul în care a fost soluționată obligația de garanție din partea Ministerului Economiei și Finanțelor în sensul respingerii obligării acestuia să aloce recurentului - pârât sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Prin urmare pentru a reține existența obligației de despăgubire, care în fapt constă în alocarea fondurilor bănești necesare, Curtea urmează să examineze procedura și instituțiile implicate în finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art.167 alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde potrivit art.167 alin.(5) din lege inclusiv cheltuielile de personal.
Pentru astfel de cheltuieli sunt defalcate de la bugetul de stat sume din taxa pe valoarea adăugată, așa cum prevăd disp.art.14 alin.(4) lit.a) din legea bugetului de stat pe anul 2007, nr.486/2006.
Este adevărat că potrivit Legii nr.500/2002, respectiv art.20, ordonatori principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare elaborând proiectele legilor bugetare și examinând periodic execuția bugetară, situație prevăzută de art.18 din Legea nr.500/2002.
Nu trebuie ignorate atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor ( Ministerul Finanțelor Publice) care constau, așa cum sunt enumerate de art.19 din lege, în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetară etc.
Rezultă astfel că potrivit acestor atribuții, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor de personal pentru salariații unităților de învățământ preuniversitar de stat, situație în care soluția instanței de fond constând în respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, este nelegală.
Legea nr.486/2006, art.14 alin.(5) prevede că "repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizia directorului Direcției generale a finanțelor publice județene".
Aceasta întrucât disp.art.167 din legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare prevede că, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Prin urmare, prin decizia emisă de directorul Direcției generale a finanțelor publice județene se repartizează sumele primite în bugetele locale de unitățile administrativ teritoriale.
La întâmpinarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că față de cererea din dosar având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării fondurilor bănești cuvenite salariaților altui minister, în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Educației și Învățământului s-ar afla în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata sumelor solicitate de reclamanți.
Față de aceste considerente urmează ca în baza art.312 alin.1 combinat cu art.3041Cod pr.civilă, să fie admis recursul formulat de recurentul - pârât Municipiul Curtea de A împotriva sentinței civile pronunțată de către instanța de fond, să fie modificată în parte sentința în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților de către acest recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurentul - pârât MUNICIPIUL CURTEA DE, împotriva sentinței civile nr.1138/CM/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați reclamanți fiind SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR CURTEA DE pentru:, și, intimați - pârâți fiind: CENTRU BUGETAR GRUP ȘCOLAR FORESTIER CURTEA DE A, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.3 CURTEA DE A, iar intimat - chemat în garanție fiind MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în parte sentința civilă, în sensul că admite cererea de chemare în garanție și obligă MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale reclamanților de către recurentul - pârât.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/EM
4 ex.
27.01.2009
jud.fond.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
