Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7246/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5613/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7246/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.912 din data de 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata -, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA - GRUP, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 04.12.2009 depusă la dosar-fila 26, lipsind intimata-.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Grup,prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurente în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.912/13.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu opinie majoritară, a admis în parte acțiunea reclamantei - -, în contradictoriu cu pârâta - SA B; a obligat pârâta să plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate reclamantei reprezentând suplimentări salariale, aferente sărbătorilor de Paști -2005- 2007 și -2006, în cuantum de 7800 lei, sumă brută, actualizată cu coeficientul indicelui de inflație de la data plății efective; a obligat pârâta să plătească în contul baroului de Expertize Tehnice și Judiciare, de lângă Tribunalul Teleorman pentru expert, suma de 300 lei, reprezentând onorariu expert neachitat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între patronat și sindicatul reprezentativ al reclamanților, în forma aplicabilă la data de 05.02.2003 " cu ocazia sărbătorilor de Paște și de n, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA".
Cu ocazia negocierilor între părțile contractante în anul 2003 s-a convenit pe calea unui act adițional la contractul colectiv de muncă prelungirea cu un an,a vechiului contract cu modificări și completări.
În acest context, la art. 168 s-a introdus alin. 2 prin care s-a stipulat că "pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de n sau introdus în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Pentru anii următori, respectiv 2004-2007, în actul adițional la Contractul, colectiv de muncă, art. 168 alin. 2, avut următoarea formulare: " în anul 2003 suplimentările salariale au:st introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din interpretarea literală a acestor prevederi contractuale, a reținut tribunalul, rezultă în mod echivoc că voința părților semnatare ale contractelor colective de muncă și actelor adiționale din anii 2004-2007a fost în sensul-includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază al reclamanților numai pentru anul 2003, nu și pentru anii ulteriori.
Dacă suplimentările salariale în cauză ar fi fost incluse în salariile de bază ale reclamanților începând cu anul 2003 și nu doar pentru acest an, clauza contractuală care consacră aceste drepturi pentru anii 2004-2007 trebuia să prevadă în mod expres că precedent suplimentările au fost incluse în salariul de bază, ceea ce nu s-a întâmplat în condițiile în care în mod expres părțile contractante au stipulat că numai 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamanților. pune problema că pentru anii 2004-2007 aceste drepturi le au preferat.
Această interpretare, a apreciat prima instanță, nu poate fi înfrântă nici de împrejurarea invocată de pârâtă, că la nivelul Comisiei paritare părțile contractuale au convenit în anul 2008 că începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al angajaților, interpretarea art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, întrucât interpretarea Comisia paritară este de fapt o modificarea a articolului precizat, modificare care insă nu produce efecte întrucât a intervenit după expirarea duratei anuale a contractului muncă și chiar dacă s-ar admite că, de fapt, Comisia paritară nu a făcut o modificare tardivă a clauzei contractuale privind suplimentările salariale ci a interpretat o clauză îndoielnică, nu există vreun impediment legal pentru ca instanța să nu poată face aprecierea dacă în fapt clauza respectivei comisii are corespondent, acest demers neavând semnificația susținerii voinței părților contractante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de n ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de n, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și n aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruia pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de n să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și n au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și n au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și n au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiul in dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și n să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Curtea constată că hotărârea Comisiei Paritare nu reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă ci scopul său a fost de a da o interpretare unica dispozițiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului. Că este așa rezultă și din faptul că art. 168 fost aplicat in perioada 2004-2006 chiar in sensul in care a fost ulterior interpretat, respectiv in sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora in salariile de baza ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și n în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și n, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe a constatat că primele salariale de Paști și n au fost incluse în salariul de bază al reclamantului conform art.168 alin.2 în anul 2003 însă expertul a apreciat că în perioada 2004-2007 nu au existat alte suplimentări salariale de natura celor prevăzute de art. 168 alin. 1,deși salariul reclamantei a crescut în această perioadă.
Curtea apreciază că în lipsa unei diminuări efective a cuantumului salarial din anul 2004 prin raportare la anul 2003, includerea primelor în salariul de bază constatată de expert pentru anul 2003 produs efect și pentru perioadele viitoare, constituind un element salarial permanent începând cu anul 2003, respectiv pe toată durata supusă expertizării, deci și pentru perioada solicitată în acțiune, astfel că numai era necesar a fi înscrise distinct în carnetul de muncă.
Prin urmare, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere exprimat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisurile administrate în cauză și nici cu propriile constatări ale acestuia, conform cărora suplimentările salariale de Paști și n au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, nefiind înregistrate în următorii ani diminuări ale salariului de bază.
În consecință, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și n au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtei la plata onorariului de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA - GRUP cu sediul în B, Calea, nr. 239, sect. 1 și cu sediul ales la ", & Asociații" cu sediul în--8, House, sector 1, B împotriva sentinței civile nr.912/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în V,-, - 12,. B, etaj. 2,.23, județul
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții alei sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.01.2010
Jud.fond:
Cu opinia separatăa d-nei Judecător - -, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de n au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus". Or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și n) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamantei, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Judecător
- -
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
