Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5622/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 7437/
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.1398 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G - având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 26 dosar recurs, lipsind intimatul-reclamant. Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă prin avocat depune la dosar dovezi privind procedura insolvenței.
Nemaifiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate, pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalul Teleorman - Secția civilă, reclamantul a chemat în judecata pârâta SC, solicitând obligarea acestei la plata sumei de 5.630 lei reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște, din perioada 2004-2005, precum și a sumei de 533,52 lei cu titlu de daune pentru neacordarea la termen a drepturilor.
În rejudecare după casare, prin sentința civilă nr.1398 din 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G; a fost obligată pârâta SC SA B (fostă SC SA) prin administrator judiciar să plătească reclamantului drepturi bănești reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de Paște și de C astfel: C 2004-596 lei, Paște 2005- 581 lei, C 2005- 694 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței la data plății; a fost respinsă ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamant pentru acordarea suplimentării de Paște 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că articolul 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SC, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor . negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevăd că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negocierii cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei doar pentru anul 2003 întrucât în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin 1.
Împrejurarea că, în privința drepturilor bănești solicitate în anul 2007, comisia paritară s-a pronunțat în sensul că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin 1 și alin 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, statuarea comisiei paritare vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 alin 1 și 2, realizată după încetarea efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât nu s-a dovedit că dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea au fost desființate. Ca atare, nefiind desființate, acestea au căpătat în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante și trebuie să producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu poate fi primită deoarece în condițiile în care salariul mediu pe unitate, în perioada 2004- 2007, cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din la înscrisul intitulat "Notă", cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
În consecință, faptul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de C și de Paște în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază al reclamantului nu este de natură a susține apărarea pârâtei, din mențiunile carnetului de muncă rezultând că în perioada în discuție aceasta a beneficiat doar de creșterile salariale acordate anual.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C, s-a constatat că acestea se raportează, conform art.168 alin 1, la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Ca atare, cum pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște și C au fost incluse în salariile de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul muncii, instanța de fond a constatat acțiunea întemeiată, însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează, după cum s-a arătat, la salariul de bază mediu pe unitate.
La stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantului a fost avută în vedere adresa prin care pârâta a comunicat instanței cuantumurile suplimentărilor salariale pentru fiecare de Paște și de C din perioada 2004-2007, precum și faptul că aceste cuantumuri nu au fost contestate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 05.08.2009 pârâta SC SA, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 07.09.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 si 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susține recurenta pârâtă inexistența dreptului subiectiv al reclamantului la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Conform art. 304 pct.8 Cod de procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauză, rezultă că drepturile salariale au fost incluse în salariu, din cuprinsul contractului colectiv de muncă.
Conform art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărârii se poate cere pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Consideră recurenta pârâtă că instanța nu a ținut cont de contractul colectiv de muncă la nivelul unității și nici de dispozițiile Codului civil conform căruia contractul este legea părților.
De asemenea, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolenței, modificată și completată prin Legea nr. 277/2009, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac promovate de societatea debitoare.
Deși s-au depus la instanță documente doveditoare din care rezultă că societatea recurentă se află în procedura de insolvență și s-a solicitat suspendarea judecații în baza articolului sus amintit, instanța nu a ținut cont de acest aspect, procedând la judecarea in fond a cauzei la data de 10.07.2009.
Urmare acestei pronunțări, se îngreunează finalizarea tabelului creanțelor, deoarece reclamantul poate veni cu noi pretenții materiale, deși termenul preliminar de depunere a cererilor la masa creanțelor a fost la data de 22.05.2009.
de prevederile legale solicită a se observa lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate, dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Deși motivele de recurs sunt formulate de recurentă sub două aspecte, referitoare la fondul cauzei, respectiv la procedura de soluționare a unor pretenții în cazul insolvenței, Curtea va cerceta cu prioritate criticile care fac de prisos analiza fondului pretențiilor deduse judecății. Așadar, va fi analizat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă prin care se susține greșita aplicare a dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform acestui text de lege, de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Cercetând măsurile luate de tribunal, se observă că, la termenul de judecată din 22.06.2009, a fost respinsă cererea formulată de pârâta SC SA de suspendare a cauzei pe acest temei juridic, motivat de faptul că reclamantul urmărește obținerea unui titlu și nu valorificarea creanței.
Contrar opiniei tribunalului, Curtea consideră că această dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 sunt aplicabile cererii promovată de recurentul-reclamant, deoarece acesta tinde tocmai la realizarea unei creanțe împotriva debitorului său angajator, constând în drepturi salariale neacordate.
Va fi înlăturată argumentația primei instanței în sensul că legea prevede suspendarea doar a procedurii de executare a unor titluri constatate prin hotărâri judecătorești susceptibile de executare. O astfel de interpretare este restrictivă față de conținutul textului de lege care vorbește de realizarea creanțelor, iar nu de executarea titlurilor și, în plus, nu ține seama nici de regulile procedurii insolvenței.
Conform definiției dată de art.3 din Legea nr.85/2006, creditor este persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului (salariații debitorului având calitate de creditori, fără a depune personal declarații de creanță), iar debitor este persoana fizică sau juridică de drept privat, societate comercială, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență.
Așadar, în procedura insolvenței titularul unui drept de creanță asupra averii debitorului sau averii lui este persoana care deține împotriva acestuia o creanță certă, lichidă și exigibilă și care, pentru realizarea acesteia are posibilitatea înscrierii în tabelul de creanțe. Cât privește pe titularii unor creanțe salariale, izvorâte din raporturi de muncă între debitor și angajați, creanțele acestora sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar. Așadar, creditorii salariați nu mai au deschisă acțiunea de drept comun în instanța de judecată, ci numai în procedura specială a insolvenței.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și încheierea din 22.06.2009 și va dispune suspendarea judecata cauzei în fața instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.1398 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Casează sentința recurată și încheierea din 22.06.2009.
Suspendă judecata cauzei în fața instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./25.01.2010
Tribunalul București
Judecători;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
