Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.763
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.241 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, toți cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA declară că nu mai are alte cereri de formulat și depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciar.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerea acțiunii ca nefondate, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC "" SA, împotriva sentinței civile nr.241 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantii G, G și G au chemat in judecata pe parata SC SA, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata sumelor reprezentand drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005- 2007, in functie de perioada lucrata de fiecare, cu titlu de aprovizionare toamna-iarna in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru fiecare an in parte, sume reactualizate in raport cu rata inflatiei de la data scadentei pana la plata efectiva.
In motivarea acțiunii reclamantii au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constand in suplimentari salariale cu ocazia aprovizionarii toamna-iarna, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-mentionata.
Parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, a prescriptiei dreptului la actiune, in conditiile in care reclamantii nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atat timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in functie de negocierile dintre patronat si sindicat si ca, in speta, dreptul la actiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescriptie de 6 luni, solicitand si respingerea actiunii, motivandu-se ca drepturile solicitate au fost incluse incepand cu anul 1997 in salariul de baza.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocate de parata. A admis actiunea formulata și, in consecință a obligat parata să plătească fiecarui reclamant drepturile salariale reprezentand c/valoarea aprovizionarii toamna-iarna conform art.176 din CCM la nivel de ramura, calculat la nivelul salariului minim pe ramura, pentru perioada 2005, 2006, 2007, sume ce vor fi calcule si reactualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei fiecarei sume pana la data platii efective cu ocazia executarii silite.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din actele existente la dosar (cartile de munca) reclamantii sunt salariatii paratei insa in perioada 2005-2007 nu au incasat drepturile salariale reprezentand suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarna in perioada sus-mentionata.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipuleaza că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, mentionandu-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul aditional nr.397/2007 prevad ca salariatii din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza.
A reținut prima instanță în concluzie că din analiza probelor administrate in cauza rezulta ca reclamantii sunt salariatii paratei insa, in perioada 2005-2007 nu au incasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionarii toamna-iarna, astfel incat parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamantilor, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Apararile paratei ca reclamantii nu pot solicita aceste drepturi atat timp cat nu au avut loc negocieri intre patronat si sindicat si ca aceste drepturi ar fi fost incluse in salariul de baza nu au putut fi avute in vedere intrucat din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese ca in realitate, incepand cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse in salariul de baza, iar inexistenta unor negocieri intre patronat si sindicat privind emiterea unui contract colectiv de munca la nivel de societate, nu o exonereaza pe parata de obligatia sa de a achita drepturile salariale prevazute in CCM la nivel de societate si la nivel de ramura, mai ales ca inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datoreaza culpei reclamantilor, ci, dimpotriva a paratei.
Prin urmare instanta, in baza Contractelor colective sus-mentionate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 si urm. muncii, a admis actiunea si a obligat pârâta să plătească fiecarui reclamant drepturile salariale reprezentand c/valoarea aprovizionarii toamna-iarna conform art.176 din CCM la nivel de ramura, calculat la nivelul salariului minim pe ramura, pentru perioada 2005, 2006, 2007, sume ce vor fi calcule si reactualize cu indicele de inflatie de la data scadentei fiecarei sume pana la data platii efective cu ocazia executarii silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamantii au suferit un prejudiciu constand in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
De asemenea, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, deoarece exista identitate intre persoana reclamantilor si titularii dreptului dedus judecatii, in conditiile in care reclamantii, in calitate de salariati ai paratei, au dreptul sa solicite in instanta si deci, calitate procesuala activa, paratei, sa le achite toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre parti.
Totodata, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata, constatand ca in speta sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza carora prezenta actiune este supusa termenului de prescriptie de 3 ani care a inceput sa curga de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atat mai mult cu cat actiune vizeaza un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 5-11) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta a formulat și depus concluzii scrise și a atașat înscrisuri la dosarul cazei.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 sau 2005-2006, după caz, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 170-171 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus la instanța fondului, emis și semnat de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997.
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus - citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005-2007, a fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.241 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, toți cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P - la Cabinet de avocatură..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- - - --- - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
3 ex/ 06.05.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
