Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 7694/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7694
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr. 410 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - - - S și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 410 de la 19 februarie 2008 admis acțiunea formulată de reclamantul, față de pârâta - -
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru lunile februarie și martie 2007 și c/val. indemnizației concediu odihnă aferentă lunilor ianuarie - martie 2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta - SRL D Tr.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, - - - Filiala SRL D Tr. S, până la data de 28.03.2007, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Pentru munca prestată, conform art. 154 pct.2 Codul muncii fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, salariu care potrivit prevederilor art.161 Codul muncii, se plătește în bani cel puțin odată pe lună.
Reclamantul nu a primit salariul pentru perioada februarie - martie 2007, astfel că este îndreptățit să primească salariile cuvenite, reactualizate cu indicele de inflație la data plății, reclamantul fiind prejudiciat prin neplata la timp a salariilor.
De asemenea este îndreptățit să primească și indemnizația aferentă perioadei ianuarie - martie 2007, în raport de prevederile art.141 pct.2 Codul muncii.
Solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 3 al.3 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzilor legale, se referă la obligații comerciale, ori în speța de față ne aflăm într-un litigiu de dreptul muncii.
Înscrierile în carnetul de muncă au fost efectuate de către pârâta - - G și deci, raporturile de muncă au existat între această societate și reclamant.
Pârâta. SRL Tr.S a fost doar un punct de lucru al - - G, reprezentată de aceeași conducere administrativă, situație ce rezultă din mențiunile făcute în carnetul de muncă, astfel că, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare este neîntemeiată.
Deși, pârâta a invocat prin întâmpinare că referitor la. SRL Tr.S, a fost deschisă procedura insolvenței și că toți foștii salariați vor fi înscriși la masa credală, nu poate fi primită această apărare.
Din verificarea dosarului de insolvență, rezultă că cererea a fost formulată de - - G pentru punctul său de lucru din Tr.S, astfel că, apare irelevantă susținerea pârâtei în sensul că reclamantul va fi înscris la masa credală, atâta vreme cât este salariatul acesteia.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a constatat că este neîntemeiată față de dispozițiile art. 284 (2) Codul muncii, care reglementează faptul că cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința.
In consecință, acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - - G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că, în anul 2004, societatea recurentă a câștigat o licitație ce avea drept scop asigurarea serviciilor de prevenire și stingere a incendiilor la Dr. Tr. Întrucât se impunea angajarea unui număr mare de personal, s-a luat decizia înființării unei filiale pe plan local, cu personalitate juridică distinctă. Toate formele pentru angajare s-au realizat pe plan local, iar toți salariații ai fost angajați ai filialei - - G-FILIALA - SRL -. -.
Reclamantul a promovat acțiune împotriva ambelor entități juridice.
Recurenta susține că soluția este nelegală, întrucât instanța de fond nu a ținut cont de faptul că cele două societăți sunt entități juridice distincte, cu personalitate juridică proprie, iar raporturile de muncă au existat între salariat și - - G-FILIALA - SRL -. -.
Instanța de fond a confundat noțiunile de "punct de lucru" și "filială", or potrivit art. 42 din Legea nr. 31/1990 filialele sunt societăți comerciale cu personalitate juridică.
Recurenta susține excepția lipsei calității procesuale pasive a - - G și solicită respingerea acțiunii.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurenta a depus la dosarul cauzei certificatele de înmatriculare ale - - G și - - G-FILIALA - SRL -. -.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 42 din Legea nr. 31/1990 filialele sunt societăți comerciale cu personalitate juridică.
- - G-FILIALA - SRL -. -. S, este filială a - - G, având personalitate juridică proprie și este înregistrată în registrul comerțului sub nr. /217/07.04.2005, conform mențiunilor din certificatul de înregistrare seria B nr. -.
În mod greșit, fără nicio justificare juridică, instanța de fond a reținut că - - G-FILIALA - SRL -. -. S este un punct de lucru al societății mamă - - G, acest argument servind drept justificare pentru înlăturarea apărării pârâtei - -
Din examinarea mențiunilor înscrise în carnetul de muncă, se reține că reclamantul a fost salariat al - - G-FILIALA - SRL -. -.
Contractul individual de muncă s-a încheiat între reclamant-în calitate de salariat și - - G-FILIALA - SRL -. -. S - în calitate de angajator.
Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Prezentul conflict de muncă are ca obiect cererea salariatului de plată a drepturilor salariale pentru munca prestată în folosul angajatorului. Debitorul obligației de plată a salariului nu poate fi decât angajatorul, tot acesta având calitate procesuală pasivă în conflictul de muncă, potrivit dispozițiilor art. 282 lit. b din Codul muncii.
Pârâta - - G este terț față de raportul juridic de muncă, astfel încât nu poate fi debitor al obligației de plată a salariului. În consecință, Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă - - G este întemeiată, iar instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a apreciat că recurenta are calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea față de recurenta-pârâtă - -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul formulat de pârâta - - G, împotriva sentinței civile nr. 410 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - - - - S și intimatul - reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâta - -
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
11.09.2008
Red.jud.---
4 ex/AS
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
