Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 789/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.789/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, împotriva sentinței civile nr. 668/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, prin reprezentant legal SINDICATUL SANITAS G, pârâtul SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE "SF.", având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul pârât SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE "SF." consilier juridic,lipsă fiind intimații reclamanți,reprezentant legal SINDICATUL SANITAS G și recurentul chemat în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în cauză s- formulat cerere de abținere de către d-l judecător - -,cerere soluționată în Camera de Consiliu, respinsă ca nefondată; reprezentantul legal al reclamanților Sindicatul SANITAS a depus concluzii scrise;după care:
Reprezentantul intimatului pârât precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului pârât în dezbateri.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.668/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Au fost constatate prescrise drepturile solicitate aferente perioadei 1.09.2003-18.03.2005.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele, și prin reprezentant legal Sindicatul Sanitas G, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. "G și chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice
A fost obligată pârâtă către reclamante la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de 65% din sporul pentru condiții deosebit de periculoase pentru perioada 19.03.2005-26.07.2005, sume ce vor fi actualizate la data plății efective în funcție de rata inflației.
A fost obligată pârâtă către reclamante la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de 35% din sporul pentru condiții deosebit de periculoase pentru perioada 27.07.2005-31.12.2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective în funcție de rata inflației.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice
A fost obligat chematul în garanție către pârâtă la plata sumelor menționate mai sus.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, inadmisibilității.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1445/121/19.03.2008 reclamantul Sindicatul Sanitas Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Spitalul de Boli Infecțioase"Sf. "G,obligarea la plata drepturilor salariale neachitate privind sporul pentru condiții deosebit de periculoase de 100% pentru timpul efectiv lucrat începând cu data de 01 septembrie 2003, întrucât salariaților care beneficiază de acest drept li s-a acordat doar un spor de 35%, fiind încălcate prevederile contractului colectiv de muncă.
S- formulat cererea în numele salariaților, care potrivit legii sunt încadrați la această categorie de drepturi salariale, respectiv:,.
În motivare se arată că în cadrul unității sanitare, personalul sanitar din secțiile, compartimentele cu paturi în care sunt îngrijiți bolnavi și din laboratoarele care deservesc aceste paturi, se încadrează potrivit prevederilor legale la condiții deosebit de periculoase, pentru care se acordă un spor corespunzător, în cuantum de 100% din salariul de bază.
Acest spor este un drept de natură salarială, care nu a fost plătit la nivelul de 100% conform contractului colectiv de muncă, unitatea refuzând pe motivația bugetului care nu poate acoperi plata acestor drepturi.
S-a considerat că Spitalul de Boli Infecțioase "Sf."G nu a respectat prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.154, 155, 156 și 236 alin 4 din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri,respectiv copii după: Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și Actele adiționale de prelungire ale acestuia, dovada de reprezentativitate a sindicatului SANITAS la nivelul unității, cererile membrilor de sindicat privitor la reprezentarea în instanță;sentința civilă nr.182/26.01.2007 a Tribunalului Galați, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.508/R/30.05.2007 a Curții de Apel Galați.
Prin întâmpinare, pârâta Spitalul de Boli Infecțioase "Sf. "G a solicitat a se constata că acțiunea este nefondată și nelegală motivat de faptul că pentru perioada dinainte de intrarea în vigoare a prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară 2005-2007 -respectiv până la data de 26.05.2007, în baza art 8 lit a din HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, modificată și completat prin HG 561/2001 și HG 1471/2004, salariații care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase()beneficiază de un spor de 50-100%din salariul de bază. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la propunerea ministerelor și celorlalte instituții centrale și locale de administrații publice interesate.
Astfel, conform art 16 din regulamentul de acordare a sporurilor la salariile de bază, prevăzute de art 8 lit a din HG 281/1993, în situația în care unele categorii de personal, datorită specificului activității, se regăsesc la două sau mai multe locuri de muncă prevăzute în regulament, va primi un singur spor și anume pe cel mai mare.
În speță, salariații au beneficiat de un spor de 50% din salariul de bază, acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat în cadrul acelor locuri de muncă în condiții deosebit de periculoase.
Ulterior, legiuitorul prin Ordinul 721/2005 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art 13 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea 125/2005, respectiv art 16 statuat că, sporurile prevăzute în anexele(anexa 2 la regulament, 50-100%pentru condiții deosebit de periculoase)la prezentul regulament se plătesc cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
În consecință, salariații în cauză au beneficiat pentru munca prestată de un salariu stabilit în contractul individual de muncă, la care s-a adăugat pe lângă celelalte sporuri și sporul pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de legislația menționată mai sus și anume de 50% și nu de 35% așa cum în mod greșit a menționat reclamantul în acțiunea sa spor acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă respective.
Pentru perioada 27.05.2005 și până în prezent, conform Ordinului nr. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului de acordare sporuri, art 4 prevede că"În situația în care unele categorii de persoane, datorită specificului activității, își desfășoară activitatea în locuri de muncă diferite care se regăsesc în una sau mai multe grupe, vor beneficia de un singur spor oferit fiecărei grupe, și anume de cel mai mare".
Aceeași prevedere se regăsește și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru anii 2005-2007, respectiv Anexa 4 art.4.
Pe de altă parte, conform art.13 alin 1 din OUG nr.115/2004 modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare și art 12 alin 1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, aceste sporuri nu se negociază,ele se acordă.
Procentul ce se acordă, prevăzut și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru anii 2005-2007, este cuprins între 50%-100% din salariul de bază, fiind calculat la numărul proporțional cu timpul efectiv lucrat în acele condiții.
Conform prevederilor art 16 din CCM la nivel de ramură sanitară pentru anii 2005-2007 și art 13 alin 1 lit a din OUG 115/2004 modificată, nivelul sporurilor se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli se face pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar(ce provin în principal din sumele încasate pentru serviciile medicale prestate cât și din alte prestații efectuate pe bază de contract), și a repartizării cheltuielilor, care nu pot conține doar fondul de salarii. O unitate sanitară are și alte cheltuieli fără de care nu ar putea funcționa, respectiv cheltuieli cu utilitățile(curent, apă, gaze, etc), cheltuieli cu materialele sanitare, cu medicamentele, etc.
Practic nu se poate ca și cheltuielile să fie mai mari decât veniturile, acest lucru fiind de neacceptat de către SGi nstituția care decontează serviciile medicale prestate și aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al unității sanitare.
În aceste condiții,s-a considerat că reclamantele au primit sporul de 65% legal prevăzut și nu trebuie astfel să primească nici o diferență de spor.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art 115.pr.civ, prevederile art 8 lit a din HC 281/193 modificată și completată, Ordinului 721/2005 al Ministerului Sănătății pentru aprobarea regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art 13 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin Legea 125/2005 și prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară pentru perioada 2005-2007.
S-a depus și cerere de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice pentru ca în cazul în care se va cădea în pretenții, să fie obligat să despăgubească intimata cu suma totală rezultată prin aplicarea sporului de 100% pentru condiții deosebite de muncă, așa cum a fost ea solicitată de către reclamanții din dosarul cauzei.
Prin întâmpinare chematul în garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii spitalelor nr.270/2003, act normativ ce reglementa la data de 01.09.203 organizarea și funcționarea spitalelor, aprobat ulterior prin Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a instituit în art 35 și 36 principiul autonomiei financiare a spitalelor publice.
Spitalele publice sunt instituții publice finanțate din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale prestate pe bază de contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate și din alte surse, conform legii.
Spitalele publice monitorizează lunar execuția bugetară, urmărind realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor în limita bugetului aprobat(art 35 Legea nr.270/2003).
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat următoarele:
Având în vedere dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă,precum și prevederile art 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Reclamantele solicită aceste sume începând cu anul 2003, începând cu acest an ar fi trebuit să se adreseze instanței solicitând recunoașterea dreptului pretins.
În acordarea sporurilor specifice pe locuri de muncă, în cazul în care o persoană se regăsește în două sau mai multe locuri de muncă, prin specificul activității, aceasta primește doar un singur spor și anume pe cel mai mare(exemplu:un salariat care lucrează în laboratorul de analize medicale, dar și în compartimentul de îngrijire bolnavi, va primi doar sporul cel mai mare, respectiv pentru condiții deosebit de periculoase, fără sporul de laborator).Având în vedere prevederile legislației specifice, ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară cât și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, tribunalul a admis acțiunea în parte și a obligat Spitalul de Boli Infecțioase"Sf. "G la plata drepturilor salariale cuvenite salariaților în cauză, respectiv diferența de 35% din sporul pentru condiții deosebit de periculoase la salariul de bază pentru activitatea desfășurată conform graficelor de lucru începând cu data de 27.07.2005-31.12.2007.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice în mod greșit și fără a motiva o asemenea soluție,ca de altfel și soluția admiterii acțiunii.
A invocat inexistența vreunei obligații legale sau convenționale a instituției pentru plata salariilor motivat de lipsa unor raporturi de muncă, contractul de muncă fiind încheiat cu spitalul.
Prin urmare, Ministerul Sănătății Publice nu poate dispune virarea de credite bugetare către o instituție pe care nu finanțează, fiind considerată greșită obligarea de către instanță ministerului să plătească suma respectivă către spital.
A invocat prevederile art.35, 36 din Legea nr.270/2003, art.14, 62 lit.c din Legea nr.500/2002,art.188 și 190 din Legea nr.95/2006,Ordinul nr.721/2005.
- pe fondul cauzei, a arătat că sentința este pronunțată cu încălcarea prevederilor art.13 din OUG nr.115/2004 ale nr.721/2005 precum și ale la nivel de ramură pentru perioada 2005-2007, reclamanții beneficiind deja de un spor, potrivit condițiilor concrete de acordare prevăzute prin ordinul menționat.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații-reclamanți prin Sindicatul SANITAS G au solicitat admiterea recursului în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice și modificarea în parte a sentinței civile.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului,acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de 100% a fost recunoscută de instanța de fond cu respectarea prevederilor art.4 din nr.721/2005,în perioada menționată reclamanții au beneficiat de un singur spor din categoria sporurilor de condiții deosebit de periculoase.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă Spitalul de Boli Infecțioase,Sf. G a solicitat respingerea recursului ca nefondat, recurentului - chemat în garanție revenindu-i obligația garantării acordării integrale a drepturilor salariale (inclusiv sporurile) în unitățile sanitare, pe baza Acordului încheiat la data de 08.07.2003 între Ministerul Sănătății,Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Federația SANITAS din România.
La dosarul cauzei s-a depus practica judiciară și concluzii scrise din partea Sindicatului SANITAS
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate de chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice cât și prevederilor art.304 și 3041Cod procedură civilă constată ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
O asemenea dispoziție este prevăzută în vederea asigurării bunei administrări a justiției cât și pentru realizarea exercitării controlului judiciar în căile de atac.
În speță, instanța de fond a fost învestită de către pârâtul Spitalul de Boli Infecțioase,Sf. G, cu o cerere de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice, invocându-se obligația asumată de acesta prin Acordul scris încheiat la data de 08.07.2003 între Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Federația SANITAS din România, prin care s- garantat acordarea integrală a drepturilor salariale (inclusiv sporurile) în unitățile sanitare, potrivit legislației în vigoare și în conformitate cu clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, chematul în garanție Ministerul Sănătății Publice a formulat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, a inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a prescripției dreptului la acțiune cât și apărări pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii de chemare în garanție ca netemeinică.
Deși învestită astfel cu soluționarea cererii incidentale de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice, se constată că prima instanță nu a motivat soluția admiterii cererii și obligării chematului în garanție la plata sumelor stabilite în sarcina pârâtului Spitalul de Boli Infecțioase,Sf. G, cât și a excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilității.
Ori, motivarea oricărei dispoziții a instanței dispusă prin intermediul hotărârii judecătorești, trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, să se refere la criticile formulate și argumentale de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite.
Fără arătarea motivelor de fapt și de drept nu se poate exercita controlul judiciar, nerespectarea dispozițiilor imperative abrogând casarea hotărârii, prin raportare la obligația instanței de a analiza toate cererile formulate de părți cu privire la obiectul procesului.
Față de recursul promovat în cauza doar de chematul în garanție,în rejudecare vor fi analizate cererile și apărările formulate în legătură cu chemarea în garanție a Ministerului Sănătății Publice, însoțite de o motivare corespunzătoare dată acestora în acord cu obligația instituită de dispozițiile art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, împotriva sentinței civile nr. 668/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.668/21.05.2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
decv.jud.-/18.12.2008
Tehnored./2 ex./19 2008
Fond:-
Asistenți jud. C-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
