Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 795/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6255/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.795R
Ședința publică din data de 12.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.5702 din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8409/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații -, -, - -, -, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești - spor de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5702 din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8409/3/LM/2009, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2006-08.03.2006, a fost respinsă cererea de chemare în judecata, ca prescrisă, pentru perioada 01.01.2006-08.03.2006, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusa împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuala pasivă, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantele: și, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției si Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul București la plata sporului de confidențialitate data de reclamanta pe perioada 09.03.2006 - martie 2007 si pentru viitor începând cu data reluării activității, actualizat la data plații efective si efectuarea mențiunilor in carnetul de munca, precum și la plata sporului de confidențialitate data de reclamanta pe perioada 09.03.2006 - 13.05.2009.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de efectuare a mențiunilor in carnetul de muncă, a fost admisă cererea formulata de reclamanții: -! -, -,., și, împotriva pârâților: Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a dispus obligarea acestora la plata sporului de confidențialitate începând cu 09.03.2006 și până la data de 26.06.2009, precum si pentru viitor, actualizat la data plații efective și au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de munca.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art.166 Codul Muncii, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2006 - 8.03.2006 și a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă pentru perioada 1.01.2006 - 8.03.2006.
S-a constatat că, din copia cărții de muncă a fiecărui reclamant rezultă că nu există raporturi de muncă între aceștia și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în sensul prevederilor art.281 din Codul Muncii, astfel încât pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamanții, cu copia cărților de muncă, au făcut dovada calității invocate prin cererea de chemare în judecată.
S-a considerat că reclamanta s-a pensionat începând cu data de 13.05.2009 iar reclamanta este în concediu de creștere a copilului din luna martie 2007.
Aspectul discriminării invocat de reclamanți și combătut prim întâmpinare de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților nu a fost analizat în raport de decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale.
S-a mai arătat că, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.46 din 15.12.2008 a statuat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 16 alin.1, 2 din Codul Deontologic al Magistraților și ale art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, modificată și completată raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora că magistrații beneficiază de sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația brută lunară.
Dispozițiile deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
În baza art.161 alin. 4 din Codul Munciis -a dispus ca sumele de bani să fie actualizate cu indicele de inflație rezultat ca urmare a evoluției leului în economia de piață.
Potrivit art.3 din Legea nr.130/1999 s-a dispus obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Constatându-se că reclamanta și-a încetat activitatea la data de 15.03.2009 s-a dispus obligarea paraților: Ministerul Justiției si Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul București la plata sporului de confidențialitate față de aceasta pe perioada 09.03.2006 - 13.05.2009, cu aplicarea indicelui de inflație. Reclamanta nemaiavând calitatea de salariată nu i se pot efectua mențiuni în carnetul de muncă în baza art. 3 din Legea nr.130/1999. Reclamanta se află în concediu pentru creșterea copilului conform datelor din adresa nr.243/23.06.2009 emisă de Tribunalul București, astfel încât s-a dispus obligarea paraților: Ministerul Justiției si Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI si Tribunalul București la plata sporului de confidențialitate față de reclamanta, pe perioada 09.03.2006 - martie 2007 si pentru viitor, începând cu data reluării activității, actualizat la data plații efective si efectuarea mențiunilor in carnetul de munca.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9.pr.civ. recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, a arătat că hotărârea este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
S-a mai arătat că, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e) din Constituție.
Curtea Constituțională prin decizia nr.838/2009, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație si Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, rezultă cu claritate că Decizia 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de reclamanți nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Totodată, s-a mai susținut că reclamanții asemenea altor categorii profesionale, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, că drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute de lege, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților.
Așadar, nu există temei legal pentru acordarea acestui drept, instanța nefiind abilitată să completeze dispozițiile legale, în cauză, acordarea sporului de confidențialitate ce nu sunt prevăzute cu legislația în vigoare constituie o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
De asemenea, s-a arătat că prin decizia 1325/4.12.2008 Curtea Constituțională a statuat că "dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Recurentul a mai arătat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal, deoarece, în speță, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. În niciun caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. De principiu, aceștia sunt salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr.182/2002 ca fiind "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu drepturi si îndatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Având în vedere că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor, s-a considerat că se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, ținând seama și de faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Este adevărat că prin deciziile nr.818/2008 și 1325/2008 Curtea Constituțională a constatat că, pe de o parte, dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, iar prin cea de a doua decizie s-a apreciat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, Parlamentul României și Guvernul României, reținându-se că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României.
Sunt nefondate însă, susținerile recurentului pârât Ministerul Justiției și Libertăților, privind depășirea de către instanța fondului a atribuțiilor puterii judecătorești și aplicării greșite a legii de către aceasta prin acordarea către intimați ce au calitatea de magistrați a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, câtă vreme prin decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civ. s-a statuat în sensul că " n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților, și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, se constatată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar"; prin urmare, instanțele judecătorești având a face aplicarea dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civ. deciziile nr.818/2008 și nr.1325/2008, referindu-se doar la sfera de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia interpretării unitare a legii pe întreg teritoriul României.
În consecință, contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate, acțiunea intimaților prin care s-a solicitat acordarea unor drepturi salariale și cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.329 alin.3 pr.civ. în privința interpretării art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților, și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, este admisibilă, și mai mult este și fondată.
Se reține, însă, critica recurentului referitoare la nelegala acordare a drepturilor bănești solicitate de reclamanți, în continuare, având în vedere împrejurarea că prin Legea nr.330/2009, intrată în vigoare la data de 12.11.2009, s-a reglementat în mod unitar salarizarea personalului bugetar, inclusiv a magistraților.
Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința în sensul că pârâții vor fi obligați la plata sporului de confidențialitate către reclamanții, -, -, -, până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009, respectiv 12.11.2009.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.5702 din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8409/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații -, -, -, -, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în parte, sentința în sensul că pârâții vor fi obligați la plata sporului de confidențialitate către reclamanții, -, -, -, până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.03.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
